4,829 matches
-
al lui Ripley. Acidul picura din rănile mai puțin însemnate, care se cicatrizau deja. Cele șase membre erau desfăcute, după o geometrie monstruoasă. Ripley rămasa ea țintuită; reacționă în sfârșit și o puse pe Newt pe punte cu ochii pe făptura de coșmar care cobora spre ea. ― Fugi! Newt o zbughi spre o stivă de cutii și materiale. Regina căzu pe punte și se răsuci în direcția mișcării pe care o sesizase. Ripley dădu înapoi. Flutura mâinile, striga, se strâmba, sărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Ripley strânse și degetele ei cât putu de tare înăuntrul mănușilor telemanipulatoare, zdrobind brațele reginei care se contorsiona de furie. Ghearele celorlalte două mâini ajunseră la câțiva centimetri de postul de conducere a încărcătoarei, amenințând-o cu sfâșierea pe minuscula făptură omenească. Ripley înălță brațele și-și ridică adversara. Motorul mașinii gemu: considera această sarcină excesivă. Labele posterioare ale creaturii zgâriară mașina, deformând cabina de securitate care o adăpostea pe conductoare. După aceea, țeasta oribilă se înclină către Ripley și deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
prezentate apoi "trei rugăciuni care trebuie zise totdeauna", Tatăl nostru, Împărate ceresc și următoarea rugăciune patriotică pe care o vom reproduce in toto: Dumnezeule prea bune, tu care n-ai făcut pe nici un om ca să fie necăjit, ci voești ca toate făpturile să se bucure de ființa lor. Scoboară lumina ta preste noi și preste toți cei mari ai patriei noastre, ca văzând binele să-l împărtășim și să nu mai fim necăjiți de aici înainte, fă pe toți rumânii să iubească
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și, poate, palidă... Ganea și generalul îl priviră uimiți pe prinț... — Cum, adică, Nastasia Filippovna? O cunoașteți pe Nastasia Filippovna? întrebă generalul — Da. Nu-s în Rusia decât de-o zi și de-o noapte, dar o cunosc pe această făptură fermecătoare, răspunse prințul și le povesti pe loc întâlnirea cu Rogojin și tot ce aflase de la acesta. — Grozave noutăți! exclamă generalul, care se alarmase iarăși după ce-l ascultase foarte atent pe prinț. Îl fixă pe Ganea cu o privire iscoditoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
uneori parcă o văd în fața ochilor și mi se face rușine. Care-i concluzia cea mai importantă la care am ajuns? În primul rând, femeia aceea, ca să zic așa, o ființă omenească sau, cum se spune în vremea noastră, o făptură umană, a trăit, a trăit mult și în cele din urmă și-a cam mâncat mălaiul. Cândva a avut copii, un soț, o familie, rubedenii, toate acestea, ca să zic așa, fierbeau împrejurul ei, era înconjurată de zâmbete și deodată - basta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
marginile hârtiei și deodată tot pachetul se aprinse în șemineu și o vâlvătaie vie se avântă în sus. Un „ah!“ izbucni din toate piepturile. — Măiculiță! se tângui Lebedev, repezindu-se iarăși, dar Rogojin îl trase înapoi și îl îmbrânci. Toată făptura lui Rogojin se concentrase în privirea lui imobilă. Nu-și mai putea lua ochii de la Nastasia Filippovna, era fascinat, se simțea în al nouălea cer. Chiar că-i regină! repeta el mereu, adresându-se tuturor, la nimereală. Uite-așa facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai ales pentru că de mic erați bâlbâit, pentru că arătați ca un infirm, ca un copil vrednic de milă, nenorocit (iar Pavlișcev, după cum am tras eu concluzia din dovezi precise, a simțit toată viața un fel de compătimire delicată pentru toate făpturile urgisite, pe care natura le-a văduvit de ceva, lucru care, după părerea mea, este extrem de important pentru problema noastră). În sfârșit, aș putea să mă laud cu investigații foarte precise privitoare la faptul cel mai important, și anume că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pare-se, l-a refuzat pe Evgheni Pavlovici acum vreo lună și că a avut cu el o explicație destul de tranșantă ne-au spus surorile ei, așa ca o ipoteză... de altminteri, ca o ipoteză sigură. Însă ea e o făptură atât de neascultătoare și fantastică, încât nici nu se mai poate vorbi! Tot altruismul, toate strălucitele calități ale inimii și minții - și toate astea chiar că le are, însă, pe lângă astea, capriciul, batjocurile - într-un cuvânt, e o fire diabolică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
singură nu știa cum poate să-mi dovedească acest lucru și a fugit pentru că neapărat, în sufletul ei, voia să facă o faptă rușinoasă, pentru ca apoi să-și poată spune imediat: „Iată, ai mai făcut ceva rușinos, deci ești o făptură josnică!“ O, poate că dumneata, Aglaia, nu poți înțelege! Știi dumneata că în această permanentă conștientizare a rușinii, pentru ea, poate, este cuprinsă o satisfacție teribilă, nefirească, o răzbunare pe cineva? Uneori reușeam s-o aduc în starea că parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui Boerescu și altora, organizarea serviciului financiar și întemeierea creditului unui Mavrogheni și G. Cantacuzino; organizarea armatei - lui Știrbei Vodă, urmărită cu stăruință zece ani de zile de generalul Florescu, precum e asemenea adevărat că România e în orice caz făptura dinaștilor Basarabi și Mușatini. Dar ce sunt toate acestea? Iluzii. Apocalipsul sfântului Ioan Fedeleș, capitolul Udăturii, gârliciul 32, altfel spune: "Nimic nu s-a făcut din cele ce s-a făcut fără Rosetti și fără "Romînul"". Ba nu zău, gluma
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
să devină noul campion al box office-ului mondial, dându-i idei președintelui Reagan asupra următoarelor mișcări de șah în jocul geopolitic al Războiului Rece (vezi REAGAN, RONALD). Jaws folosește foarte eficient formula horror tradițională, monstrul cu fălci fiind atât o făptură a adâncurilor marine, cât și o expresie a temerilor și coșmarelor umane. Ca multe alte filme produse și/sau regizate de Spielberg, nu e făcut să te pună pe gânduri în legătură cu lumea în care trăiești, dar "te poate determina să
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
creșterea spirituală trăiește, dar care este pregătit să se transpună În situația ta, și să‑și imagineze cum trebuie să te simți ? Sau cineva a cărui mamă a murit nu demult și care știe din experiență ce simți ? Este inerent făpturii umane să prefere să discute cu cineva care Împărtășește suferința sa - care simpatizează. Și această simplă observație are consecințe teologice impor‑ tante. Hristos nu empatizează cu suferințele noastre, Încercând să‑și imagineze ce trebuie că simțim vizavi de tristețile și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
necesară a vieții creștine, că nici o durere nu‑l va atinge fără voia lui Hristos, și că, prin sufe‑ rința cea expiatoare, creștinul devine moștenitor al Împărăției cerești. „Un lucru trebuie să avem precis În mințile noastre, că odată ce suntem făptura bunului Dumnezeu, că odată ce suntem păziți de El, Care rânduiește pentru noi și pe cele mici și pe cele mari, urmează că nu putem suferi ceva fără voia lui Dumnezeu și că nici una din suferințele noastre nu este spre vătămarea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
noastră fără voia noastră, fără să dorim ajutorul Lui, arătând aceasta prin chemarea numelui Său În rugăciune. Împărtășirea slavei divine vindecătoare reclamă deci coope‑ rarea de bunăvoie a pacienților, credința care să restaureze acea legătură originară corectă Între Creator și făpturile Sale, care poate fi restaurată, prin supunerea adusă de aces‑ tea și prin deschiderea lor către Creator. Prin Hristos se stabilește o comunicare Între bolnavul credincios și imensa Viață și putere care este În Dumnezeu, o Viață care nu așteaptă
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Damaschin este convins că rugăciunea altora pentru bolnavi Înduplecă pe Dumnezeu la milă și Îndurare pentru aceștia : „Căci Domnul cel de oameni iubitor voiește să i se ceară și să Împartă cele 278 Suferința și creșterea spirituală cerute spre mântuirea făpturilor Sale și mai ales atunci se Înduplecă cu totul, nu când cineva luptă numai pentru sufle‑ tul său, ci când face aceasta pentru aproapele”300. Fericitul Augustin ne pune În atenție o Întâmplare minunată din viața sa, când rugăciunea celorlalți
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
eul e gata să se deschidă cedează în fața tensiunii vizionare, a reveriei și visului. Mai ușor de identificat acum în datele lui concrete, „pulsul epocii” va căpăta atunci înfățișări mai degrabă fantasmatice, regăsindu-se deopotrivă în fervorile „iluminatului” și angoasele făpturii hăituite. Însă la 75 H.P., Punct și Integral, Voronca privește spectacolul timpului său doar cu ochii uimiți și încântați ai descoperitorului de aspecte inedite și strălucitoare ale universului. Adeziunea lui e fără fisură, entuziasmul - întreg; și, ca să se rostească, el
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de taină arghezian („Femeie răspândită-n mine / ca o mireazmă-ntr-o pădure”...): mă răscolești ca-n arie treci degetul prin creștet mă-mprejmuiești mă treieri mă-nchizi ca un hectar te-nalți precum o stivă în aerul prea veșted pe marginea făpturii mele ca un pescar, — sau: mă vânturi precum spicul și-mparți cu dumicatul cu zările-n fântână ochiul deschide-un șanț te știu adânc în mine ca-n fund de mări uscatul te-nfigi ca-ntr-o gingie mă clatini
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
febra “împărăției afișelor luminoase”. Plante și animale șterge însă cu totul urmele vechilor angoase, pentru a se exprima ca elogiu al cosmosului primar. Sub un motto, între altele, din San Francesco d’Assisi, se anunță o lirică a fraternității cu făpturile elementare, iar câteva propoziții din Odobescu promit instalarea într-un peisaj plin de culoare și prospețime. Cum s-a observat însă, „n-avem de-a face cu pasteluri” propriu-zise. Paralel cu Stephan Roll din Poeme în aer liber, Voronca nu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
iepurii se pitesc la marginea zilei ca dovleceii, soarele dă mălai vrăbiilor e o bucurie în argint a vocilor Trimiterea la Francis Jammes s-a putut face fără dificultate, căci și versurile lui Voronca transmit o similară emoție a întâmpinării făpturilor umile, o senzație de puritate și frăgezime, transcrisă, bunăoară, în desenul grațios al mult citatului poem Privește: Ce mlădios e piciorul asinului ca un deget copita mică atinge pleoapa potecilor coapsele au o legănare în mers ca apele asinul cunoaște
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
plantă. Trecute prin brutăria fierbinte a gurii, după ce aluatul s-a zămislit între fibrele abia simțite ale nervilor auditivi, tactili sau vizuali, cuvintele cad de pe buze, rotunjite în portocale, în pâini sau în argilă. ș...ț Sau poate e toată făptura noastră o apă în care ființe și lucruri, ca niște pietre azvârlite, fac unde tot mai mari. ș...ț Această împletire de plante și imagini se continuă și în somnul subteran”. Asemenea fragmente programatice sunt însă doar cristalizări de moment
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
lumii: „Prin creierul meu trec toate veștile ca-ntr-o cutie de poștă”, „Toate zgomotele universului sună mă încing ca un chimir”, „Adun toate înfățișările lumii sub cristalul pleoapei”, „dar în pupilă ca-ntr-o deltă se revarsă fluviile tuturor făpturilor / În pupilă fulgerul întâlnește zmeura / Pupila pune pe dinăuntru o fundă de culoarea nufărului / Și toamna aduce brocartele și panopliile ei în rugină / pentru gloria plantelor” etc. Iar când își propune să „scuture din somnul” inerției „oamenii îngrășați de tenebre
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
înțelesul său mai larg, nu iese în primul rând în evidență. Și totuși, înfățișările acestei lumi elementare nu sunt tocmai cele de toate zilele: fără să apeleze la decorurile artificiale, fără să se dedubleze ca măști într-o reprezentație carnavalescă, făpturile lui Voronca își trăiesc viața cu o bucurie care, dacă este și a prezenței și comunicării cu celălalt, se exprimă întâi de toate - ca să preluăm răspunsul lui Paul P. Drogeanu la întrebarea: „a cui sărbătoare e sărbătoare?” - „o sărbătoare (o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și Areopagitul, Părintele Stăniloae precizează: "Dar prin aceste distincții (cele trei ipostasuri divine, n.n.) nu se introduce, după el [Dionisie], nici compoziție în Dumnezeu. Căci Persoanele sunt unite în Tatăl ca unic izvor al Lor. Iar procesiunile cele bune spre făpturi sunt unite în ființa cea unică a Celor trei Ipostase". Metafizicienii au căutat pe Dumnezeu în element, or, Dumnezeu nu e din această lume. Postmodernii comit, în schimb, eroarea inversă: negăsind unitatea în această lume, au renunțat la ea, proclamând
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
numite poate nu întâmplător Tereza. O asemenea iubire, cea mai firească dintre toate, trece dincolo de miturile-cheie ale iubirii concepute în Occident prin cel al lui Don Juan și cel al lui Tristan și al Isoldei. Acestea două sunt îngemănate în făptura lui Tomas, care încearcă să le împace, căci, în realitate, ele constituie o antiteză monstruoasă. Tomas crede a rezolva problema libertății și a toleranței în sistemele totalitare, cum îi era pe atunci patria, dar drama istorică a primăverii de la Praga
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
prozodice), o izbutită echivalare artistică. Primăvara în țara fagilor e una din cărțile, cum am întâlnit atâtea, dense, și cari în ciuda micilor lor proporții spun atât de mult. Trăiesc, în planuri distincte, și cu toată frăgezimea sau gravitatea temperamentelor, atâtea făpturi ale lui Dumnezeu, o familie, un sat, un peisagiu înalt și adânc, cu perspectivele aruncate departe în zare, încât n-am greși dacă am vedea în acest mic roman breviarul idilic al întregii Bucovine, din primele zile ale stăpânirii românești
VESPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]