5,941 matches
-
împărtășesc, sunt dezolat! / Veniți la marea înmormântare / A bietei noastre fiice, care / Muri născând un împărat”. împăratul Napoleon I Bonaparte. Mai era și Josephina, care își folosea toate darurile - inclusiv pe cele actoricești - pentru a obține de la soțul ei, împăratul, favoruri cât mai convenabile pentru protejații ei. Mai ales pentru cei foarte apropiați. Dar Napoleon nu o iubea orbește pe soția sa. Flacăra iubirii de început a prins a se ostoi. „O fac împărăteasă pentru că sunt un om drept” - avea să
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
țării, deoarece, deși nimeni nu-și mai permite luxul de a plăti abonamentul, fiecare cetățean are telefon și poate vorbi unul cu celălalt prin diferite mijloace. De preferat este coruperea. Prin mită, de obicei, dar se acceptă și "comerțul de favoruri". Alții, mai inventivi, și-au pus la cale propriul lor sistem de telecomunicații. Deoarece este ilegal să procedezi în felul acesta, trebuie să te ascunzi de controalele Guvernului. Un astfel de sistem aveam și eu cu prietenii mei. Foloseam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
De câte tra gedii ar fi fost familia ferită dacă tânărul ar fi trăit. Dar nu i-a pur tat pică doctorului. Din contră, l-a recompensat cu gene rozitate. Nu numai cu sume mari de bani, ci și cu favoruri. Deși libertul lui Marcus Antonius i-a acordat dreptul să poarte inelul de aur odată cu primirea rangului de ca valer, pe lângă nenumărate alte imunități fiscale pentru el, des cen denții lui și confrații săi me dici. Scutiri de taxe asemănătoare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
draga mea... Hohotește. — ... toate rudele mele ... Îi face complice cu ochiul lui Parthenicus. — ...și voi, liberții mei, cu toții uzați și abuzați de acest drept asupra mea. Mă considerați într-un fel proprietatea voastră, de la care încercați să stoarceți maximum de favoruri și avantaje. Mișcă din mână discret, arătându-i ușa lui Parthenicus. Se întoarce apoi către Livia, care își mușcă buzele nehotărâtă, cu o expresie înciudată pe față. — Ce se întâmplă? o întreabă cu blândețe. De ce ești atât de încrâncenată? De
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
linge degetul de untde lemn ca să nu se păteze, după care amenință nervos: — Să nu te prind că te scumpești unde nu trebuie! Ianuarius consimte cu o mină sumbră. Luptele de gladiatori sunt cea mai sigură metodă de a atrage favoarea maselor. Cutează să ridice ochii din pământ, abia când îl aude pe împărat rostind: — O să folosim amfiteatrul construit pentru jocurile de gladia tori ținute cu ocazia funeraliilor lui Marcus Agrippa. — O idee foarte bună! aprobă Ianuarius. Augustus ridică tonul: — Vreau
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
i-a trecut prin minte să-i facă o astfel de ofertă? L-ar asculta cu alte urechi acum. Tâmpit el, tâmpită Caelis, tâmpit Flaccus Vascularius! Nu s-au gândit cât de arbitrară poate fi decizia împăratului. Au crezut că favoarea acordată unei curtezane este de ajuns. Au judecat greșit mizând pe umilință, însă lingușeala a fost prea evidentă. Dacă nu cumva decizia principelui este deja luată... — De ce să venerezi un împărat? îl întreabă mustrător principele. Clatină dojenitor din cap în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
are însă încotro. În mintea maselor, nimic nu se potrivește mai bine cu maiestatea unui conducător decât munca de justițiar. Consideră că de asta stă în fruntea lor pe timp de pace. Ca să le asculte plângerile și să le acorde favoruri. Căci și acordarea unor pedepse poate fi interpretată astfel. Încearcă să se eschiveze: — Eu nu-mi pierd vremea cu neînțelegeri între particulari. Face o piruetă pe călcâie ca să-l privească în față. Anume a ales termenul de particulari. Vrea să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mică de tot: — E descendentul lui Scipio... Replica este atât de neașteptată, încât împăratul cască ochii mari de uimire: — Cine? — Libo, preabunule... — Și ce-i cu asta? se încruntă Augustus ursuz. Trio Fulcinius se apără cu disperare. — Față de puterea și favoarea de care se bucură Scribonius Libo, numai un verdict din partea Măriei Tale ar putea fi ac ceptat de toți. Augustus nu răspunde. Își pungește în schimb buzele, perplex. Începe să înțeleagă planul Liviei. Vrea să-l silească, pentru a se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
până și de o pretinsă înrudire între Vesta și strămoșii închipuiți ai lui Augustus. Se încruntă, revoltată în adâncul ființei ei. E cât se poate de limpede că e vorba de o nouă ideologie menită să scoată în evi dență favoarea de care se bucură Augustus din partea zeilor Romei. Copila scâncește. Se întoarce cu gândul la ea. Sărmana fetiță! O înțelege oare că de azi înainte singura ei familie vor fi flaminii și celelalte vestale? Și rex cu soția, bineînțeles, că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
conștiința unui om? Trei denari ajung probabil pentru unul ca el. Cu cât urci pe scara socială însă prețul crește. Dar, din pă cate, fiecare e de vânzare. — E frumos într-adevăr să te faci vrednic prin talentele tale de favoarea cuiva din lumea bună. Vipsania respiră adânc și rar. Aluzia o vizează pe ea, în mod evident. A remarcat și pluralul: talentele. Cu mitocănia lui obișnuită, Gallus insinuează că între ea și tânărul Maternus ar fi mai mult decât o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
căile cele mai adecvate pentru soluționarea acțiunii. Își trece limba peste buzele uscate. Probabil că, la sfârșit, va trebui chiar să intervină alături de el în dezbateri, să-l asiste și să pledeze. Principele i-a cerut asta ca pe o favoare specială. Dar Scri bonius Libo este prin el însuși un client valoros. Are relații puternice, deși nu e un om influent. Asta pentru că-l macină indolența. Scuipă pe jos, fără pic de respect pentru pardoseala din plăci mici de sticlă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
venit surpriza neașteptată. Moartea lui Lucius, urmată aproape imediat de cea a lui Gaius, l-a propulsat din nou în față. Astăzi este desemnat oficial succesorul lui Augustus. Livia îi reproșează că personalitatea lui austeră l-a privat odinioară de favoarea principelui, dar n-are dreptate. Nu numai ambiția rănită și ciuda l-au făcut să i refuze poporului roman ser viciile sale. Intenția împăratului de a-și asigura o succesiune dinastică era flagrantă. Și criminală. De aceea a plecat. Suspină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
găsesc nimic. Așa că în cele din urmă, deși mă simt un pic ridicolă, pun mâna pe telefon și sun la sală. ― Charlene? Sunt JJ. Sunt bine, tu? Brad e pe acolo? A, e într-o ședință? Îmi poți face o favoare? Poți să-l întrebi unde sunt cearșafurile curate? E o urgență. Aștept câteva minute, uitându-mă la pata de cola și îndemnând-o în gând pe Charlene să se grăbească. ― În dulapul de deasupra garderobei? Mă uit prin dormitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că funcționarii, "pătura cea mai cultă a localității", erau ținuți departe de urnele electorale care "trebuie să ne dea pe capii administrațiilor comunale"2032. În încheierea acestui articol critic la adresa guvernului de la București, jurnaliștii precizau că "n-am cerut altă favoare și nu cerem nimic guvernului central (...) decât accesul la vot și pentru români și putința (...) de a se stabili definitiv în orașe"2033 și, în special, "în Constanța, pentru care statul face colosale sacrificii"2034. Cu toate acestea, "nu ne
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
a dat ghiară Și la tors v-a dat mustețe - vreți să-l pipăiți cu laba? {EminescuOpI 49} Ii! ca în clondir se stinge căpețelul de lumina! Moșule, mergi de te culcă, nu vezi ca s-a-ntunecat? Sa visam favori și aur, tu-n cotlon și eu în pat. De-aș putea sa dorm încalea. - Somn, a gândului odină, O, acopere ființa-mi cu-a ta muta armonie, Vino somn - ori vino moarte. Pentru mine e tot una: De-oiu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
A venit aici chiar zilele trecute să se plângă ba de una, ba de alta. Samuraiul își plecă fruntea cerând iertare. De câte ori tatăl sau unchiul lui înaintaseră rugămintea de a li se înapoia pământurile din Kurokawa, seniorul le făcuse mereu favoarea de a trimite jalba lor mai departe la castel. Samuraiul aflase însă după aceea de la seniorul Ishida că oamenii tot trimiteau astfel de jalbe care se adunau în teancuri la Sfatul Bătrânilor. Atâta vreme cât nu erau niște petiții importante, era puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să mă întorc în Japonia, pentru că vreau să înving una câte una toate piedicile din această țară, ca și cum aș îmblânzi o fiară îndărătnică. Prin vine îmi curge sângele bunicului meu care a ajutat la cucerirea Indiilor de Vest câștigând astfel favorurile regelui Don Carlos. De asemenea, sunt urmașul lui Vasco Balboa, stă unchiul din partea mamei, care a ajuns guvernator al arhipelagului Panama. Făcând cinste neamului nostru, înaintașii mei și-au condus insulele cu vasele și cu săbiile. La fel vreau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Bine. Ție? — Nu prea bine. Tăcură amândoi. Zurito, picadorul, se uită la chipul palid al lui Manuel. Manuel privi mâinile uriașe ale picadorului care Împăturea ziarul ca să și-l pună la loc În buzunar. — Manos, vreau să-ți cer o favoare, spuse Manuel. Manosduros era porecla lui Zurito. De fiecare dată când o auzea se gândea la mâinile sale enorme. Acum le puse pe masă cu un gest conștient. Să bem ceva. — Sigur, spuse Manuel. Chelnerul veni și plecă și veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
facă ceva. Nici nu ne-a văzut vreodată. — Și mai mult de o dată nici n-o să ne vadă, spuse Al din bucătărie. Păi și-atunci de ce vreți să-l omorâți? Întrebă George. — Pentru un prieten. Doar ca să-i facem o favoare unui prieten, istețule. — Mai taci, spuse Al din bucătărie. Prea vorbești mult al dracu’. — Păi tre’ să-l distrez pe isteț. Nu-i așa, istețule? — Vorbești prea mult. Cioara și deșteptul meu se distrează singuri. I-am legat ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pentru această urgență În ghidul său. — Și mai du-te dracu’ dacă vorbești așa, spuse doctorul Wilcox. — Spun totul cu cea mai curată prietenie, doctore, spuse Doc Fischer privindu-și mâinile, mâinile sale care, Împreună cu apetența sa pentru a face favoruri și lipsa de considerație față de legile statale, Îl băgaseră-n bucluc. Horace, aici de față, o să-mi facă pe plac și o să mă asculte, pentru că știe că vorbesc cu cea mai curată prietenie. Băiatul Își executase o amputație, Horace. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
unei persoane era o plăcere imensă, mult mai mare decât satisfacția de a uimi pe cineva pe moment cu niște simple trucuri. O vreme, reușise chiar să convingă un număr de domnișoare că Dumnezeu le poruncise să Îi ofere lui favoruri sexuale, fără să se teamă, căci o făceau pentru Dumnezeu care, după cum urmau să vadă, avea să le redea puritatea imediat după ce ele se ofereau lui. Trecuse apoi la văduve neconsolate pe care le storcea de economiile din cont contra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la cap cu nimic. Lucrează la o firmă producătoare de articole de design interior. Vând angro la diverse magazine și supermaketuri importante. Spre deosebire de alți comercianți, nu are de-a face direct cu clienții. În ultima vreme clienții refuză categoric orice favoruri ca să evite înțelegerile cu furnizorii. „Îmi ușurează separarea slujbei de viața personală.“ În zilele libere se uită la televizor, uneori se joacă la calculator. Nu prea merge la băut. Nu bea mai mult de o sticlă de bere pe zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mai mare. Pe data de 20 martie eu aveam zi liberă. Deoarece nu prea erau oameni la muncă, m-am dus. Cu o zi înainte m-au întrebat: «N-ai vrea să vii la muncă?» Ne facem mereu astfel de favoruri și am acceptat fără să stau prea mult pe gânduri. Tura din acea zi începea la 06.45 . Mai întâi m-am dus la Naka-meguro, acolo m-am postat în metroul de la 06.55 până la Minami-senju. «Postare» spunem noi când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Finanțelor, la 27 aprilie, ținând o cuvântare cu totul neobișnuită în asemenea împrejurări; începe prin a mărturisi că "sarcina" pe care și-o ia "reprezintă pentru el un sacrificiu atât de mare, încît n-ar face-o de amabilitate sau favoare pentru nimeni". Anunță apoi drepturile pe care le-a obținut de la Președintele de Consiliu: 1) toate ministerele se angajează să-și limiteze și să-și organizeze serviciile în cadrul bugetului global atribuit de Ministerul Finanțelor; 2) orice măsură pe care ar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o cuvântare ținută câteva ceasuri înainte de a deveni ministru: "Le spun catolicilor că sacrificiul meu îmi dă dreptul să aștept acest lucru de la ei: să fie cei dintâi care să facă sacrificiile cerute, și cei din urmă care să ceară favoruri pe care nu le voi putea acorda". Salazar nu exagera vorbind de "sacrificiul" său. Simțea că pierde pentru totdeauna liniștea de la Coimbra, că renunță la singura muncă pe care o împlinea cu bucurie - profesoratul - că-și jertfește toate pasiunile sale
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]