9,472 matches
-
cam vorbește în vânt atunci când, în conferințe, studii și broșuri (Economice, 1932 ș.a.), formulează propuneri de redresare a economiei românești. Contestat în violente campanii de presă, consilierul economic al regelui Carol al II-lea își caută o compensație în spațiul ficțiunii. Dacă, însă, omul de condei - care debutează în „Foaia populară” (1899) cu poemul în proză Bătrâna - primește aprecieri și mai sincere, și mai ipocrite, mecenatul face multe acte de caritate. Astfel, stipendiază, în țară și în străinătate, studenți merituoși. În
BLANK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
Debutează cu cronică literară în „Amfiteatru” (1986). Extrem de prezent în viața culturală, de la cenacluri și emisiuni literare până la lansări și prefațări de carte, B. se construiește ca un critic afiliat programatic generațiilor ’80 și ’90. Debutează editorial în 1993, cu „ficțiunile critice” din La noapte, pe strada Toamnei și Doamna Ovary (dicționar antologic). Ambele cărți aduc în discuție fenomenul literar ’90, propunând o grilă parodică de receptare, o reevaluare a limbajului critic. Avangardist, dezinhibat, dezinvolt, comentatorul abordează textele și autorii lor
BOERESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285780_a_287109]
-
ironic. Preocupat, în special, de portretizarea spiritual-umorală a generației ’90, el practică umorul asociativ, integrator, sintetic, joaca senzorială, calamburul naturalist, ironia analitică, disociativă, subminând metodele tradiționale, vetuste. Limbajul criticii sale transgresează cadrul standard al disciplinei, înaintând inovator în cel al „ficțiunii critice”, după cum își subintitulează B. unul dintre volumele proprii. În O slăbiciune pentru pisici (1997), viața creatorilor de literatură este studiată laolaltă cu textele. Îngrijește mai multe antologii, printre care și una notabilă prin simplitate și reprezentativitate, Mica antologie a
BOERESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285780_a_287109]
-
1993, 40; Al. Pintescu, Dan Silviu Boerescu, PSS, 1994, 1; Ștefan Ion Ghilimescu, Dan Silviu Boerescu, LCF, 1994, 20; Rodica Draghincescu, Monogramă literară: Dan Silviu Boerescu, „Zburătorul”, 1996, 1-2-3; Alex. Ștefănescu, O pasiune pentru pisici, RL, 1997, 40; Ioan Lascu, Ficțiunea critică, R, 1998, 1; Evelina Cârlingeanu, Discreta insolență a slăbiciunilor, TMS, 1998, 1; Dan Perșa, „Chef cu femei urâte”, TMS, 1998, 2; Geo Vasile, Desant epic pentru 2000, RL, 2000, 1; Dimisianu, Lumea, 465-468. R.B.D.
BOERESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285780_a_287109]
-
Cipariu. Corespondență primită, îngr. L. Botezan, I. Botezan și Ileana Cuibus, București, 1992; Mircea Popa, Timotei Cipariu. Ipostazele enciclopedismului, București, 1993; Dan Mănucă, Timotei Cipariu, poet, CL, 1999, 4; Ioan Holban, Timotei Cipariu, CL, 2000, 2; Dicț. esențial, 183-186; Simion, Ficțiunea, III, 59-60; Zamfirescu, Istorie, II, 51-54. D.M.
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
zburătoare de pradă: Corbul, Brehnacea (bufnița), Șoimul, Uliul, Coroiul etc. Există însă și „Dobitoc supus” și „Pasăre supusă” (prin ambele subînțelegându-se țărănimea). Realitatea istorică, în datele ei exacte, nu mai interesează, întrucât totul este redimensionat potrivit libertăților subiective ale ficțiunii. În prima parte a romanului, se istorisește importantul eveniment al adunării patrupedelor și păsărilor pentru alegerea unui domnitor în țara patrupedelor. Sunt puse în lumină, marcat hiperbolizate, moravurile politice balcanice care viciază atmosfera. Personajele se tem de o primejdie ce
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
spiritul românesc a radiat asupra altor culturi. Geniu pozitiv, C. a fost un întemeietor în varii domenii de manifestare a spiritului, în teologie, istorie și geografie, etnografie, imagologie, sociologie, filosofie, retorică, pedagogie și, nu în ultimul rând, în literatura de ficțiune alegorică și satirică. Voievod luminat, ambițios și blazat, om de lume și ascet de bibliotecă, intrigant și solitar, mânuitor de oameni și mizantrop, iubitor de Moldova lui după care tânjește și aventurier, cântăreț în tambură țarigrădean, academician berlinez, prinț rus
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
incoerența liniștitoare a vieții mi-au părut false. Am revăzut, visând cu ochii deschiși, brațul înfășurat într-un ziar... Nu, era de o sută de ori mai înspăimântător în ambalajul acela banal! Realitatea, cu toată incredibilitatea ei, întrecea cu mult ficțiunea! Am scuturat din cap, ca să alung imaginea bășicuțelor de ziar lipite de pielea însângerată. Deodată, fără nici un bruiaj, clară, șlefuită, în aerul translucid al deșertului, o altă imagine s-a înfipt în ochii mei. Cea a unui trup tânăr de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
colectiv. Monstruosul (diformul, bioilogicul), agresivitatea bestială, demonismul sunt imagini arhetipale esențiale care produc și sunt produse la rândul lor de o spaimă ancestrală. Spaimă decelabilă atât în structura psihică a omului primitiv, cât și în cea a copilului, atât în ficțiunile mitice ale omului arhaic, cât și în cele literare ale omului modern, atât în fantasmele onirice ale omului sănătos, cât și în fobiile psihopatului. Am văzut că unicul criteriu după care dragonul Tiamat concepe și înarmează pe cei 11 demoni
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
însăși reprezentarea balaurului cu cap de cal și cu căpăstru este, după părerea mea, un indiciu că monstrul este (sau, cel puțin, poate fi) călărit. îmblânzirea balaurului prin punerea căpăstrului și încălecarea lui au determinat, printr-un fenomen natural de ficțiune mitică, diminuarea aspectului ofidian al acestuia, în favoarea celui cabalin. Și pentru că mentalitatea mitică nu-și schimbă în mod esențial, de-a lungul timpului, coordonatele care o jalonează și legile care o guvernează, se regăsește acest fenomen în credințele populare românești
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Poveștile acestor „copii sălbatici” găsiți în pădure în secolul al XVIII-lea au generat ulterior personaje literare de mare succes. La Belle Époque a produs asupra temei unele modificări esențiale. Pe de o parte, subiectul a fost transferat în domeniul ficțiunii și, pe de altă parte, „copiii sălbatici” au fost transferați în civilizații exotice, în jungle extraeuropene (India, Africa ecuatorială etc.). Câțiva dintre ei au devenit celebri : Mowgli - adolescentul imaginat de anglo-indianul Rudyard Kippling (The Jungle Book, 1894), Tarzan - tânărul imaginat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
am mâncat-o pântecele meu s-a amărât” (Apocalipsa, X, 10). Este vorba de un episod care a beneficiat de ilustrări celebre, printre care gravura lui Albrecht Dürer (1498) sau cea din Biblia de la Köln (circa 1471) (31). Plecând de la ficțiunile mitice, toposul bibliofagiei a fost preluat și în ficțiunile literare. Fiind student sărac la Berlin, Mihai Eminescu imaginează un poet în mizerie, înfrigurat și înfometat. Sărmanul Dionis se visează șoarece ca să-și poată mânca propriile cărți. Paginile cu poemele lui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
X, 10). Este vorba de un episod care a beneficiat de ilustrări celebre, printre care gravura lui Albrecht Dürer (1498) sau cea din Biblia de la Köln (circa 1471) (31). Plecând de la ficțiunile mitice, toposul bibliofagiei a fost preluat și în ficțiunile literare. Fiind student sărac la Berlin, Mihai Eminescu imaginează un poet în mizerie, înfrigurat și înfometat. Sărmanul Dionis se visează șoarece ca să-și poată mânca propriile cărți. Paginile cu poemele lui Homer i se vor părea cele mai gustoase : „Mi-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vecie amânată, încît interesații sunt siliți a aștepta zece ani și mai bine bunul plac al oamenilor de la putere pentru a intra în posesiunea drepturilor lor, daca nu sunt servii devotați ai guvernanților, încît justiția, subordonată politicei, a devenit o ficțiune și nu mai există nici o garanție pentru cele mai prețioase interese ale societății. Situația țării devine astfel din zi în zi mai gravă, mai întristătoare; rădăcinile răului devin mai adânci și criza este de natură a preocupa oamenii bine cugetători
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
-și explica misterul acestei extraordinare schimbări. Cetățeanul onest și-a zis atunci cu descurajare că secretul avuției nu e în muncă, ci aiurea: îndoiala s-a introdus în sufletul lui, dezgustat, el a repețit cuvântul lui Catone: Virtutea e o ficțiune. Exemplul pornind de la cap, contagiunea s-a lățit, cangrena a coprins parte din corpul social, și astăzi amenință să prăvălească națiunea în prăpastie. Vă trebuie satirici ca Juvenal și ca Barbier spre a vă descrie, cu vii culori, opera voastră
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
că sunt espresiunea adevărată a țării? Constatăm că suntem în plină revoluție de sus. Condiția de existență a unei societăți omenești este paza legii pozitive. Când în alte țări ori în alți timpi se calcă legea, totuși se admite o ficțiune care să legitimeze călcarea. Când romanii, după bătălia de la Cannae, au fost siliți să înarmeze pe sclavi și pe pușcăriași în contra lui Hannibal au zis, în cel mai suprem pericol pentru țară, "să presupunem că acești oameni sunt liberi", căci
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în calitate de cititori, sîntem transformați, cîștigăm o nouă dimensiune de experiență ca lectori: "Înțelegerea noastră este exersată și extinsă. Sîntem conduși treptat către o metodă narativă și către o viziune asupra omului (acestea două fiind inseparabile) diferite de cele prezente în ficțiunea anterioară"15. Majoritatea romanelor și poveștilor se situează undeva între aceste inovații semnificative și maniera narativă mai convențională a celor mai multe romane populare, adică se află undeva în intervalul pe care l-am sugerat. Nu este neobișnuit să găsești o diminuare
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
unei structuri narative la care se referă aceasta pot deveni vizibili doar cu ajutorul operațiilor teoretice. Spre deosebire de structura de profunzime, "structura de suprafață" a unei situații de transmitere narativă este vizibilă în mod direct pentru cititor. Teza fundamentală a lui Hamburger Ficțiunea narativă este singurul loc din epistemologie în care eu-originaritatea (sau subiectivitatea) unei a treia persoane poate fi reprezentată în forma persoanei a treia 48 este o declarație legată de structura de profunzime și e valabilă ca atare pentru întregul gen
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
întîi. Prin această teză discuția trece de la stratul structurii de profunzime la acela al structurii de suprafață. Conceptul de funcție narativă aparține sferei structurii de profunzime, acelei sfere în relație cu care trebuie clarificată, printre altele, problema legată de realizarea ficțiunii, în general, de modul în care geneza unui text ficțional narativ diferă de aceea a unei relatări nonficționale; conceptul de "narator la persoana întîi", așa cum este înțeles acesta de Hamburger 51, aparține, pe de altă parte, repertoriului descriptiv al structurii
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care vă va impresiona mai mult decît oricare altul este dispariția autorului ( = a naratorului)"54. Niciuna dintre aceste afirmații nu are vreo legătură cu teza lui Hamburger privind structura de profunzime, potrivit căreia nu există nici un narator personalizat în genul ficțiunii în proză 55. Acest lucru trebuie subliniat aici, întrucît s-ar putea să nu fi devenit destul de limpede în discuția detaliată referitoare la Logica lui Hamburger. Încă din vremea lui Spielhagen, s-a pus problema, în cadrul unor discuții vehemente, dacă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Eliot; și în primul rînd cartea lui Wayne C. Booth, Retorica romanului. Toți acești critici au adus aproximativ aceleași argumente: un roman este o narațiune, precum și un obiect, ceea ce înseamnă că e o poveste care a fost spusă; pînă și ficțiunea cel mai riguros impersonală și dramatizată a fost scrisă de cineva 60. Trecînd peste faptul că această controversă este privită ca o problemă internă a lumii naratologilor englezi și americani, ultima propoziție a fragmentului anterior ne interesează în mod deosebit
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
privită ca o problemă internă a lumii naratologilor englezi și americani, ultima propoziție a fragmentului anterior ne interesează în mod deosebit. Acolo Bergonzi, la rîndul său, subliniază intermedierea oricărei forme de narațiune. Totuși, atunci cînd continuă afirmînd că "pînă și ficțiunea cel mai riguros impersonală și dramatizată a fost scrisă de cineva", acesta trece, în raționamentul său, de la nivelul structurii de suprafață la cel al structurii de profunzime, al concepției și al actului prin care ia naștere opera. Încă o dată putem
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
trebuie, totuși, așa cum s-a afirmat anterior, să fie diferențiate de procesul de transmitere, de "o poveste care a fost spusă" (structura de suprafață). Nu este legitim să tratăm aceste două enunțuri: "o poveste care a fost spusă" și "[o] ficțiune [care ] a fost scrisă de cineva", ca și cum ar fi paralele, așa cum a făcut Bergonzi cea dintîi referindu-se la narator, iar cea de-a doua la ceea ce Hamburger numește funcție narativă. Strategiile narative ale structurii de suprafață sînt, desigur, legate
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narațiunii. E de la sine înțeles că procesul formal al narațiunii care este analizat aici se înrădăcinează, împreună cu persoana autorului, într-un context istoric, politic și social care, la rîndul său, influențează transmiterea, precum și diferite etape ale procesului de concepție a ficțiunii 65. Astfel, sînt de acord cu pretenția lui Robert Weimann ca discuția să fie extinsă la "totalitatea acelor atitudini ale autorului care au fost concretizate în operă"66. Totuși, studiul de față nu poate satisface cerințele lui Weimann într-o
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
neglijat aproape complet rezumatul în sensul acestuia de mijloc de revelare a acelor componente ale procesului narativ care determină forma specifică a intermedierii într-un roman sau într-o povestire 71. Desigur, este "lipsit de sens rezumatul unui text de ficțiune", dacă este vorba despre "miezul lucrurilor" unei povestiri, după cum este de părere și Anderegg 72; semnificația unui roman poate fi determinată întotdeauna numai prin examinarea interacțiunii conținutului și a procesului narativ în sensul de "formă văzută ca exteriorizare relativizantă a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]