6,757 matches
-
romantismului eruptiv i se suprapune o notă subliniat-cognitivă în genul Blaga, potențată apoi în direcția unei filozofii a ființei; l-au marcat, cu certitudine, contactele cu Heidegger grație unei burse (1968-1972) la Freiburg; a și publicat un interviu cu celebrul filozof german. L-a guvernat insistent ideea de patrie, de unde doctoratul (1973) cu teza vizând Patria la Pindar și Eminescu; l-a ademenit Cântarea Cântărilor, capodopera biblică, transpunând-o din ebraică, direct. Fișa lui bibliografică include versiuni în română din Odele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
relații pluriperspectivale și pregătind pentru percepția acelui discontinuum care e însuși cotidianul. Își recunoaște înclinarea spre Ungaretti, Montale și Quasimodo; îl atrag, prin spontaneitate și concizie, plăsmuirile folclorice. "Preot al lui Hermes", Cezar Ivănescu vede în poezie un "basm pentru filozofi"... Repetată la fiecare prilej e adeziunea la poezia tradițională "de la Vede la trubaduri". Cât despre "gargara postmodernă", nici un menajament: "Mi se pare de un fals evident, mai întâi printr-o carență de logică internă: toată poezia modernă trăiește din delir
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
filozofie personală. Poeta, evident, balansează între iubirea in potentia (cu însemne onirice) și iubirea in actu acestea pretexte de relaționări necontenite. Că erosul în genere e sfidare inconștientă sau conștientă a morții, s-a observat de mult; constatare vehiculată de către filozofi și nu numai. Pe temeiuri ereditare asumate, autoarea Poemelor fabulează Ca o țărancă; ea speră, seamănă busuioc (floare-mesager), se gândește la vrăji, "la Dumnezeu și la Dragoste..." Percepe suflul dorului și, lăsându-i-se în voie, recurge la incantații, la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
muncii din arsenalul mijloacelor educative etc. Și dacă relele din învățământul românesc vor continua să se înmulțească, unde se va ajunge? ÎNVĂȚAREA Moto: Școala cea mai bună este aceea în care înveți, înainte de toate, a învăța. N. Iorga Apreciată de către filozoful grec Epictet drept aur care are preț oriunde, iar de către dramaturgul indian Bharabhuti o perlă, o avere mare, pe care rudele n-o pot împărți între ele, nici hoții nu o pot fura, și care nu se împuținează prin dăruire
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
sacrificii le-a crescut și copiii, iar acum, grav bolnavă, așteaptă ca cei pe care i-a legănat, crescut și înzestrat, să-i treacă pragul... O mamă bună prețuiește cât o sută de profesori, este de părere J. Fr. Herbart, filozof, psiholog și pedagog german. Tot despre mamă, N.A. Ostrovski, scriitor rus, afirmă că este o ființă minunată față de care vom rămâne întotdeauna datori. În contrast cu ultima opinie, citată mai sus, în lume, dar și la noi în țară, în rândul tineretului
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
a devenit pentru mult timp universul civilizațional care și-a extins influența și asupra spațiului românesc, reușind să modeleze inclusiv fondul spiritualității strămoșilor noștri. Chiar Zalmoxis, înainte de a fi acceptat ca zeu suprem, fusese sclavul lui Pitagora. Odată eliberat de filozof, s-a întors printre geto daci pentru a-i învăța tainele cunoașterii, devenind nemuritor. Sub vraja fermecătorului Dionysos, a căzut întreaga peninsulă, ajungând să fie adorat ca zeu și de traci (inclusiv geto daci). Totuși, se impune să avem în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
theatrum mundi. În acest univers etajat, cu nivelele lui cele mai de sus și cu spațiile lui subterane, unde își urmează cursul laolaltă atâtea destine umane și unde se aud neîncetat zgomote și voci, trăiesc două personaje-cheie: în pod, Bătrânul filozof care împăiază păsări, posesor al unui scrin plin de hârtii îngălbenite de vreme, despre care se spune că ar închide în el enigma vieții; la subsol, ciudatul Portar care comandă luminii, deși aparține lumii întunericului. Crescut într-o mină, sub
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ei: punerea la încercare, frământarea căreia îi dă naștere și apoi iertarea. Căci Moș Crăciun este cel ce va plănui furtul copilului, ca probă la care va fi supusă femeia narcisistă; tot lui i se datorează dezlegarea enigmei de către Bătrânul filozof, căruia îi va dărui alți ochi: Care să-i îngăduie să vadă, în sfârșit, Ceea ce rămâne nevăzut pentru restul muritorilor. În locul mirajului, gata oricând să dispară, să se spulbere dacă te apropii prea mult de el, Moș Crăciun impune necesitatea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
-te, așadar, silit să crezi doar ceea ce vezi cu ochii tăi”. Dar ce anume trebuie văzut și crezut? Ei bine, faptul că „totul este dublu”, că totul are un dublu. Moș Crăciun, cel în puterea căruia stă să-i dăruiască filozofului o pereche nouă de ochi, este și cel ce „evocă”, cel ce „conjură”, cel ce va deschide scrinul enigmatic, lăsând să iasă la lumină trecutul: veritabil magician ce reînvie amintirile din anii tinereții, care face ca morții să revină printre
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
amintirile din anii tinereții, care face ca morții să revină printre cei vii, tot așa cum îl va face pe copil să se întoarcă acasă și tot așa cum, la sfârșit, va restabili ordinea lucrurilor, după ce, cu ajutorul Îngerului, o tulburase profund. Bătrânului filozof ce refuză să-și deschidă caseta cu amintiri, cutia memoriei, căci se împotrivește trezirii morților din somnul lor de veci și evocării spiritelor: Lasă caseta, nu trezi morții, Lasă caseta, nu chema duhurile! Moș Crăciun îi răspunde: Așa o să poți
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Artaud cunoaște gustul lui Maeterlinck pentru autorii mistici (Böhme, Novalis, Ruysbrök) și importanța pe care o acordă legilor secrete ale fenomenelor vieții, dar „filozofia” lui nu îl interesează din punct de vedere al conținutului, deoarece „nu înseamnă că ești mare filozof dacă ai remarcat că viața este o dramă, mereu aceeași, în care forțele destinului se întâlnesc pentru a unelti pe ascuns”. În schimb, „Maeterlinck este cu adevărat mare atunci când analizează aceste întâlniri, felul în care se manifestă ele”. Așadar, filozofia
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
frustrației”..., p. 39. Frustration. The Development of a Scientific Concert, l965, New-York. Vezi John B. Watson, Psychology from the stand point of behaviorist, 1913, New-York. S.T. Rubinstein, Problema soznanîia v svete dialekticescogo materializma, în „Izvestia AN SSSR, seris Istorii i filozofii, nr. 3, 1945. Tratat de psihologie experimentală (în colab.), 1963, Editura Academiei, București, p. 13. Existență și conștiință, l960, Editura {tiințică, București, p. 213. P. Brânzei, Gh. Scripcaru, T.T. Pirozynski, Comportamentul aberant în relațiile cu mediul, l970, Editura Junimea, Iași
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de milioane de morți, populația civilă a fost afectată într-o măsură aproape egală cu militarii de pe front, iar două războaie au avut un caracter mondial. Cum va arăta oare sub acest raport secolul XXI? Din cele mai vechi timpuri, filozofii s-au avântat în speculații cu privire la viitorul lumii și al societății umane. Funcția „oracolului” străbate întreaga istorie antică și, într-un anumit sens, Republica lui Platon poate fi considerată un model de „societate post-cetate”, bazată pe o organizare mai bună
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
ar putea obiecta că ea nu trece cu mult dincolo de metodologia structuralismului, În măsura În care se poate spune că principala ei realizare constă În a demonstra că ideile diverselor curente ale gnozelor dualiste - de la gnosticism la cathari, la poeții romantici și la filozofii ori biologii secolului douăzeci - au o coeziune În virtutea faptului că aparțin aceluiași sistem, generat de premise similare. Aceste curente de idei nu pot fi privite ca derivînd unul din celălalt, În orice caz, nu În conformitate cu conceptul de derivare sau de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
evanghelică germană a păstrat o bună parte din motivele neoplatonice și gnostice preluate de Kabbala creștină. Această solidă combinație a format, pînă Într-o epocă foarte recentă, „Ideologia germană”, un soi de „moștenire de familie” pe care numai foarte puțini filozofi germani au abandonat-o vreodată. În transmiterea motivelor „gnostice” pînă la tînărul Hegel, Topitsch Îi atribuie un rol-cheie teozofului pietist Friedrich Christoph Oetinger (1702-1782; vezi capitolul 11)94. Dacă un filozof contemporan s-a inspirat puternic din vechea „Ideologie germană
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de „moștenire de familie” pe care numai foarte puțini filozofi germani au abandonat-o vreodată. În transmiterea motivelor „gnostice” pînă la tînărul Hegel, Topitsch Îi atribuie un rol-cheie teozofului pietist Friedrich Christoph Oetinger (1702-1782; vezi capitolul 11)94. Dacă un filozof contemporan s-a inspirat puternic din vechea „Ideologie germană”, acela e cu siguranță Martin Heidegger. Discutarea presupusului gnosticism al lui Heidegger se va face spre sfîrșitul acestei cărți. Aici se Încheie scurta noastră cronologie a dualismului. Istoria dualismului nu formează
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
minată de contradicții. Faptul Însă nu se Împacă prea bine cu alt pasaj polemic din Tertulian: „Există oare, În Pont, rozător mai vorace decît cel care a ros Evangheliile? Cu siguranță, Euxin, ai dat lumii o fiară sălbatică mai plăcută filozofilor decît creștinilor”11. Marcion este văzut ca un gînditor, nu Însă ca un filozof În sensul apartenenței la o școală sau al tentativei de a se arăta sistematic. Avem dovezi că Marcion a considerat Într-adevăr Materia drept un principiu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din Tertulian: „Există oare, În Pont, rozător mai vorace decît cel care a ros Evangheliile? Cu siguranță, Euxin, ai dat lumii o fiară sălbatică mai plăcută filozofilor decît creștinilor”11. Marcion este văzut ca un gînditor, nu Însă ca un filozof În sensul apartenenței la o școală sau al tentativei de a se arăta sistematic. Avem dovezi că Marcion a considerat Într-adevăr Materia drept un principiu, intrînd astfel Într-o contradicție ce avea să fie corectată de discipolii lui (după cum
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
12. Într-o anumită măsură Marcion se aproprie de medio-platonism, În distincția pe care o face Între cei doi dumnezei, după cum a remarcat R.M. Grant 13, Însă rămîne, În ciuda afirmațiilor lui Tertulian, un colosal exeget raționalist al Bibliei, nu un filozof. Interesul său vizează stabilirea tradiției corecte, nu constituirea unei coerențe interne a sistemului propriu. Raționalismul Îl Împinge pe Marcion la o hermeneutică a suspiciunii care Își extrage argumentele Împotriva Dumnezeului creator din nenumăratele contradicții logice ale Bibliei. Evident că, din moment ce
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Armenia, așa cum a fost el descris de ereziologul Eznik din Kolb; s-ar putea ca această mișcare să fi incorporat unele elemente gnostice 67. O a treia direcție de studii acordă credit alegației lui Tertulian că Marcion a fost un filozof. După cum s-a văzut anterior, R.M. Grant pune accentul pe influența platonismului mediu, În vreme ce J.G. Gager evidențiază prezența unor elemente din filozofia lui Epicur În gîndirea lui Marcion 68. 5. Dualismul lui Marcion Sistemul lui Marcion se Întemeiază pe opoziția
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
extrase din Biblie pentru a-l impune. Gnosticii s-au născut din rațiune, Marcion din tradiție. O dată confirmată inferioritatea Demiurgului, căile gnosticilor și cele ale lui Marcion se despart. Marcion era În prea mare măsură literalist și era prea puțin filozof ca să poată edifica un sistem coerent. A preferat să se expună la riscul contradicțiilor mai degrabă decît să-și dezvolte interpretările ipotetice. Gnosticii ar fi recunoscut poate În Marcion un confrate dotat cu resurse mentale limitate; Marcion i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de a se crampona de o alegere În loc să accepte mai multe, Însă există, evident, interacțiuni sociale complexe care constituie un alt motiv. Vechile curente dualiste au făcut parte dintr-un proces de explorare mentală, atunci cînd din religii și din filozofii mai vechi au trebuit să fie formulate cele mai multe soluții la Întrebările ridicate de apariția unei noi religii. Morfogeneza dualismului poate fi urmărită pas cu pas și Înțeleasă În termenii jocului logic desfășurat În curs de aproximativ trei secole, mai Înainte
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
continuă să fie și astăzi o opțiune viabilă 1. Va fi suficient să schițăm În cîteva cuvinte esența acestui „oaspete tulburător” (Nietzsche) care vine să bată la ușa civilizației noastre În zorii erei moderne. Va trebui să recurgem la opera filozofului german Friedrich Nietzsche (mort la 1900) pentru a elucida chestiunea „morții lui Dumnezeu”. Mesager al noii ere, Nietzsche simte și proclamă că transcendența credinței platonico-creștine, care a dominat mai bine de două milenii civilizația occidentală, și-a pierdut valabilitatea, Încetînd
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nihilismului modern pleacă de la un substitut puternic al transcendenței, credința În Rațiune, el va descoperi, mai devreme sau mai tîrziu, că nu există valoare dacă nu există un metasistem În cadrul căruia să se definească valoarea. Aceasta este experiența trăită de filozofii existențialiști și ea este, din nou, echivalentul specular al experienței dualiste, căci ambele recunosc necesitatea transcendenței; Însă dualismul o afirmă, iar existențialismul se plînge de totala ei absență. Un scriitor ca Albert Camus a utilizat În mod constant metafore dualiste
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
totul de sine și de lumea lui deplorabilă. În mod destul de ciudat, condiția reconcilierii finale a celor doi adversari va fi distrugerea lumii, privită ca un rezultat pozitiv. 3. Gnosticismul ca model analog Filozofia, spunea unul dintre cei mai mari filozofi germani, este o afacere nemțească de provincie. Dezbaterea modernă asupra gnozei n-a ieșit Încă din această provincie unde, alături de concepte cum ar fi „secularizare” și „nihilism”, continuă să agite spiritele. De fapt, miza ei nu-i chiar lipsită de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]