4,121 matches
-
zonă. Am urcat prin vale până la circa 1700 metri altitudine, unde a găsit un horn abrupt pe care am escaladat până ce am ajuns sus pe muchia Tărâței, undeva după punctul „la custuri”. Am ajuns la cabana Podragu după 12 ore, frânți de oboseală dar extrem de mândri că am reușit să facem ce ne-am propus. De la Altar, de pe muchia Tărâța mai există de asemenea o potecă prost marcată care coboară spre cabana Turnuri, am mers și eu pe acolo pe vremuri
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
și ne pregăteam să coborâm spre poalele munților, când am remarcat un cuplu care urca cu greu spre cabană, el fiind de circa 125 kg și ea era cam la 100 kg, amândoi transpirați și extrem de obosiți. S-au prăbușit frânți la intrarea în cabană și au stat să-și tragă sufletul câteva minute. Am intrat în vorbă cu ei, erau din Constanța și era pentru prima oară când urcau munții Făgăraș. Când au auzit că noi urcaserăm în acea dimineață
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
Din nefericire pentru noi toți, a fost și primul plecat în lumea celor drepți și asta pentru că dobândise o slăbiciune cardiacă la Revoluție, care ulterior l-a răpus. Acum se odihnește la Cimitirul Eroilor din Brăila și amintirea lui îmi frânge aripile și parcă îmi doboară așteptările, dacă mai pot ele exista astăzi, sau cel puțin nu cele la care aspirăm. Ceilalți ne-am risipit în toate colțurile, parcă pretutindeni și nicăieri, așa cum își construiseră lumea străbunii noștri; eram peste tot
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
un bombardament, ajunsese mecanic de aragaze, urmărit până la moarte de Securitate. Și astfel de cazuri numai referindu-ne la foștii aviatori au fost cu sutele. Traian Popteanu are și el o poveste tristă, reprezentând un alt exemplu al unei vieți frânte de ingratitudinea și absurdul istoriei. Născut la 7 aprilie 1912 în comuna Mărgău de lângă Huedin (regiunea Cluj), într-o familie de țărani ardeleni greco-catolici, este absolvent al liceului "Gh. Barițiu" din Cluj (Bacalaureat în 1932) și se orientează spre o
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
ori, vestind Începerea vecerniei, pe parcursul căreia am și citit la strană. A urmat o scurtă cină, apoi utrenia, unde am fost iar solicitat, iar acum Încerc să-mi adun gândurile, pe care le voi lăsa totuși pe mâine, Întrucât sunt frânt de oboseală și, În plus, trebuie să mă ascund sub plapumă, pentru că e foarte rece, iar lumina a Început să dea semne că e pe punctul de a se Întrerupe curentul. 25 noiembrie 2012 Prima Liturghie a fost Înălțătoare și
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
nopții, mergând pe străzile Chișinăului, auzeam mereu bubuituri de tun, se dădeau lupte grele la Vadul lui Vodă. Distanța de la Chișinău până la Vadul lui Vodă este de circa 30 de kilometri. În jurul orelor două noaptea am ajuns acasă, flămânzi și frânți de oboseală. Bătrâna a avut puterea să ne spună că făcuse acasă un ceaun plin de sărmăluțe, cu crupe de porumb. începând de a doua zi bătrâna nu mai avea stare, voia să plece înapoi, zadarnic o sfătuia fiica să
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
echipă de medici, condusă de prof.univ. Carol Stanciu, a consultat-o imediat. Am aflat curând rezultatul: Natalia Ilașcu nu avea șanse de supraviețuire, întrucât ciroza se afla într-un stadiu foarte avansat. Acasă am ajuns destul de târziu, după ora 21, frânt de oboseală și distrus sufletește. Am primit telefon, de la Suceava, de la Mihai Vicol și Mircea Motrici, am relatat situația, precizând că am anunțat-o și pe Lidia Bobână, de la Radio Chișinău. La puține minute după această convorbire telefonică, Mircea Motrici
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
brațul meu ați pus tărie, Ca și destinul cel mai crunt, În tinereasca mea trufie Că mult mai lesne să-l înfrunt. Dar zilele-au trecut fugare Și-n urma lor ramas-au doar, Dureri și deznădejdi amare... S-au frânt palate de cleștar, În mii fărâme de lumină Și idolii cu chipul mut, De pe altarele-n ruină Și-au îmbrăcat veșmânt de lut...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93290]
-
emoție, un poem dedicat venerabilului părinte dr. Iosif Petru Pal, prieten al Sfântului Maximilian Kolbe (Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave,/ În vorba dămoală a cărui, plâng toate durerile noastre,/În zariștea sumbră, când cumpăna lumii se frânge-n epave,/ Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre... etc.) și tot așa pentru fiecare dintre frați. Cine a avut bucuria să-i cunoască măcar pe unii dintre acești mărturisitori ai credinței, rămâne edificat pentru toată
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nevoile noastre, dar lipsa de încredere îl supără nespus de mult. „Simt, spunea ea, că dacă aș avea pe suflet toate crimele ce se pot săvârși, totuși nu mi-aș pierde nimic din încrederea mea, și aș merge cu inima frântă de durere să mă arunc în brațele Mântuitorului meu. Știu că el iubește pe Fiul risipitor, am auzit cuvintele lui către Maria Magdalena, către femeia adulteră, către samariteană. Nu, nimeni nu ar fi în stare să mă înspăimânte, fiindcă știu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Grenoble, Montpellier, puternic iluminate. Lăsăm în urmă orașele Narbonne și Carcassone și ajungem la Toulouse. Bisericile sunt și ele puternic iluminate. Duminică, 19 aprilie, Sărbătoarea Învierii Domnului În sfârșit, la ora unu după miezul nopții, iată-ne ajunși la Lourdes, frânți de oboseală. Aici coborâm din mașină cu bagaje cu tot și suntem conduși în campingul “S. Bernadeta” de la marginea orașului, situat într-un minunat cadru natural. Oare e necesar să vă mai spunem că în cele două zile de călătorie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Unuia sau unui grup. Și-l mănâncă inimi sfinte Și chiar cei cu scăzăminte, Dar cu diferit elan; Celor răi va fi spre moarte, Celor buni - scut - ce-o să-i poarte Spre al raiului liman. Deci când Sfântul Trup se frânge, Ori ți se dă Sfântul Sânge, Vezi, creștine, nu te plânge De prezența lui Cristos: Sub a pâinii îngustime E Cristos în întregime Ca-ntr-a cerului-nălțime, Preamărit și glorios. Omule ce-n rele sângeri, Pâinea ce nutrește îngeri
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Sale Pr. Dr. Iosif P. M. Pal Cu ocazia jubileului de 25 de ani de preoție Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave, În vorba dămoală a cărui, plâng toate durerile noastre, În zariștea sumbră, când cumpăna lumii se frânge-n epave, Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre... Din tainice-altare, icoana ta blândă, ca-n biblice vremuri, Când sfinți Patriarhi tăinuiau „Legământul” în glas de chimvale, Sporește credința în inimi, inspiră virtuți de eremuri, Răsfrânge
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ce-o picuri în inima frântă Din ’nalte amvoane, din scunde chilii unde lucri izbăvire!... Cum crește în suflet nădejdea, când dreapta ta binecuvântă Norodul ce-și duce povara cu gândul la dezmărginire!... În zariștea sumbră, când cumpăna lumii se frânge-n epave, Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre, Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave, În vorba dămoală a cărui, plâng toate durerile noastre!... Pătrarul de secol ce-ți pune pe frunte cununi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
-i mai frumoasă poveste pe lume, mai demnă de bucium, Ca sfânta poveste de Preot, de-Apostol de Crainic de crezuri, Și nu-i mai frumoasă viața de luptă, de trudă, de zbucium, Ca sfântă a Domnului luptă spre-a frânge noian de eresuri... Acum cinci luștri în urmă, primind miruirea divină, În Roma - Cetate în care își are catedra sa PetreRevii, cum venit-au odată „Feciorii serafici”, cu inima plină, S-aprinzi focul sacru-al credinței străbune-n străbunele vetre
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
venit-au odată „Feciorii serafici”, cu inima plină, S-aprinzi focul sacru-al credinței străbune-n străbunele vetre. Nu-ți pasă că-n jurul tău urlă sinistru noian de talazuri, Și-ți urcă șalupa pe creste de valuri s-o frângă în două, Doar vâsla-ți potoale furia de mare, dărâmă zăgazuri, Căci tu doar ești matelotul din viforul vremurilor nouă... ...Și astfel prin truda ta ieri ridicatu-s-a mândra cupolă, Din care răsfrânge-se Domnul ca chipul în limpezi cisterne, Și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
-n străbuna ei lege, Ajunge să treacă odată cu titlu-i de drept în istorii; Și-Apostolii ei ce-arătatu-i-au calea, prin veacuri pribege, Prin tine, în fine-au primit meritata cunună de glorii... Pe drepte, deci, astăzi, când cumpăna lumii se frânge-n epave, Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre, Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave, În vorba dămoală a cărui plâng toate durerile noastre... Și-ți cântă povestea în zvon de dumbravă și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
-i mai frumoasă poveste pe lume, mai demnă de bucium, Ca sfânta-ți poveste de Preot, de-Apostol, de Crainic de crezuri, Și nu-i mai frumoasă viața de luptă, de trudă, de zbucium, Ca lupta ta sfântă spre-a frânge-n fărâme noian de eresuri... Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave, În vorba dămoală a cărui plâng toate durerile noastre, În zariștea sumbră când cumpăna lumii se frânge-n epave, Doar tu mai reverși o lumină-n
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
trudă, de zbucium, Ca lupta ta sfântă spre-a frânge-n fărâme noian de eresuri... Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave, În vorba dămoală a cărui plâng toate durerile noastre, În zariștea sumbră când cumpăna lumii se frânge-n epave, Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre... Fr. Ștefan Tătaru O.M.Conv. Viața, mai-iunie 1941, pp. 922-93. 38. PR. GHEORGHE VAMEȘIU date biografice A fost primul greco-catolic de baștină care a îmbrăcat și purtat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
este un nou prilej pentru a mă dezvălui într-o lumină nouă. Nestăvilită, viața curge înainte. și dacă ieri eram liber, senin și fără teamă, astăzi nu mai sunt nimic din toate acestea... Pentru că astăzi sunt îndrăgostit! Preaplin Dragostea mă frânge, Nu mai încape în mine, Mă strivește pe dinăuntru! Mă apasă! Mă înăbușă! Mă copleșește! și mi se scurge prin vârful degetelor când te ating... Jar Ochii tăi sunt răcoroși, mâinile tale sunt calde. Ia-mi capul între mâini și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Dintr-o dată, s-a pus peurlat, montându-se tot mai tare și uitând de paharul cu apă. Așa-și lățise de mult coatele pe masă și-și încordase umerii, că i se înfundase capu-n umeri. Vocea i s-a frânt, pe gât i s-a umflat o venă ca o sârmă albastră. Stăteam în picioare, fiindcă el se așezase pe scaunul meu, mă sprijineam cu spatele de dulap și doar din când în când mai piuiam câte o propoziție fără de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
încet, încet, din lipsă de aer și din cauza frigului. Crivățul o doborâse și acum o prohodea în limbajul său tăios și glacial, acoperind-o cu un giulgiu protector de zăpadă. În momentul în care mama răpusă de oboseală s-a frânt de la genunchi, într-un gest de supunere totală față de învingător, corpul ei făcuse o ușoară curbură, iar acum se sprijinea în stratul de zăpadă mai mult cu fruntea, nefiindu-i blocate căile respiratorii. Mama căzuse la o distanță de nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de bietele intestine care puteau, în sfârșit, să răsufle dezintoxicate și... ușurate. Aici, în camera cu destinații multiple, nu aveam nici un preș sau vreo țolică. Era doar pământul bine bătătorit și muruit. Mama, desculță fără șosete în picioare -, se așezase frântă pe o legătură de tulpini de bumbac, iar lampa o pusese pe pământ în fața ei. Încerca să judece limpede și constructiv. Da. Casa era cuprinsă de nămeți și acoperită de zăpadă până la ultimul fir de pai al acoperișului. Ce mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fost trecut râul Stix de 365 de zile. Parfumul florilor de salcâm te îmbătau, te amețeau, făcându-te să te crezi în Rai ori în grădinile suspendate aparținând alteței sale regale Semiramida. Salcâmi, puternici paznici de câmpie De voi se frânge cumplita vijelie Și îmblânzită vine înspre noi Sub forma binecuvântatei ploi. Parfumul tău, balsam divin Mai dulce și înmiresmat ca orice vin, M-a amețit cu vraja-i minunată Încât atât de beat eu n-am fost niciodată. O, arbore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
noastră și instituția publică spre care mă îndreptam nu era mai mare de cincizeci de metri. Nici nu parcursesem o jumătate din drum, când o forță mai mare decât a mea, acționând violent din adâncimile trupului meu pipernicit, m-a frânt în două de la jumătate, trântindu-mă cu fruntea în zăpadă. Câteva tremurături puternice și convulsii viscerale mi-au zguduit corpul, și-apoi liniște. Pe suprafața albă, venită din înaltul cerului, fusese proiectată, cu viteza lavei țâșnită din conul unui vulcan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]