4,726 matches
-
operele, fac fișe, adnotări, adună citate, stabilesc planuri și trec pe hârtie doar pe măsură ce totul se ordonează; scriitorii vivipari, dimpotrivă, nu fac niciun fel de pregătiri, au totul în cap, dau târcoale repetate subiectului, în cazul unui roman, și-l frământă în minte, zi și noapte, cu alte cuvinte poartă sarcina, gestează, și doar când simt cu adevărat durerile nașterii, „iau tocul și nasc“ ce-o ieși: „Eu unul am fost aproape întotdeauna un scriitor ovipar, și abia de la o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și infernal, ci scandalul mizerabil al pedanteriilor din speluncile literare, din acelor spelunci meschine și neghioabe ale oamenilor de litere ce nu știu nici să mânânce o carte - nu sunt în stare decât s-o citească -, nici nu știu să frământe cu sângele și carnea lor o carte care să fie mâncată, ci doar s-o scrie cu tocul și cerneala. Are dreptate Cassou, ce să caute în asemenea interviuri un om, spaniol sau nu, care nu vrea să moară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de-a intra pentru totdeauna în istorie, de-a face istorie pentru totdeauna. Și dacă istoria omenirii este, după cum am tot spus-o și repetat-o, cugetarea lui Dumnezeu pe pământul oamenilor, a face istorie, și pentru totdeauna, însemnează a frământa aluatul eternității. Și nu fără rost spunea altul dintre cei mai mari discipoli și continuatori ai lui Tucidide, Leopold von Ranke, că fiecare generație omenească e în contact nemijlocit cu Dumnezeu. Și e un fapt că Împărăția lui Dumnezeu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
eu o luasem pe tobogan în jos, zicându-mi: - You must like yourself! You must love yourself! Don’t punish yourself so much! Mă prindea de bărbie și-mi întorcea ochii din gol înspre soare. Îmi descleșta degetele care se frământau unul pe altul, îmi punea în mână the glass of red wine: - Please, come back, Mihaela! Uite așa, pe neașteptate, Ursula mi-a deschis o dimensiune pe care n-o credeam cu putință: Now, I am able to cry in
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de pe malul mării, înainte ca discul solar să țâșnească din valuri. Revin la prima lectură semnificativă. Colegii mei făceau haz de mine, îmi spuneau Seneca. Iar eu încercam să-i conving că omul acela a gândit și lucruri care îi frământă pe ei, că e și bunul lor. Am avut atunci imaginea filosofiei ca pe cea a unei cratițe. Ea este ceva de care avem nevoie, chiar dacă după ce gătim o punem în cui sau în bufet. Avem nevoie oricât am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-i spun? Poate i-o fi și foame, să-i dau să mănânce.” „Mănâncă, mă, mi-a zis, mănâncă!...” Mi-a găsit un loc la internat, apoi am intrat în școală. Tata își luase basca de pe cap și și-o frământa în mâini, privind spre cancelarie. Nu îndrăznea să intre. Într-un târziu a apărut o profesoară, și tata s-a rugat de ea să stea puțin de vorbă cu mine, „Să vedem, doamnă, mai are rost să stăm la examen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vedem, doamnă, mai are rost să stăm la examen sau plecăm acasă”. „Dar cum vă pot spune ceva acum, așa dintr-o dată?” „Vă rog, doamnă, întrebați-l ceva, doamnă!” Cred că tata avea ceva tare umil și caraghios cum își frământa așa basca în mâini, că ea a zâmbit subțire și m-a luat pe după umeri și a intrat cu mine într-o sală de clasă goală. M-a întrebat tot felul de lucruri din literatură. După un sfert de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
îmi ies din gură singure. N-a fost ceva intenționat; nici măcar nu-mi trecuse prin cap așa ceva. Însă acum că le-am rostit par, într-un mod ciudat... adevărate. — Poftim ? zice mama tăioasă. Samantha, ce naiba spui aici ? — Nu știu. Îmi frământ fruntea, încercând să înțeleg eu însămi ce se întâmplă. Mă gândeam... că poate n-ar fi rău să-mi iau o pauză. — O pauză îți va distruge definitiv cariera juridică. Glasul îi devine de-a dreptul aspru. Definitiv. — O să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
întâmpină o femeie subțirică și drăguță, cu o față foarte vie. Are ochii albaștri deschiși, conturați cu un dermatograf fin. Are părul cărunt împletit în două codițe ce-i încadrează chipul, poartă un șorț peste blugi, tricou și espadrile, și frământă cu putere nu știu ce fel de aluat. — Mamă. Nathaniel zâmbește și mă împinge ușor în bucătărie. Uite-o. Ea e Samantha. Samantha... mama mea. Iris. — Samantha. Bine ai venit. Iris ridică privirea și o văd cum mă măsoară din ochi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Mamă. Nathaniel zâmbește și mă împinge ușor în bucătărie. Uite-o. Ea e Samantha. Samantha... mama mea. Iris. — Samantha. Bine ai venit. Iris ridică privirea și o văd cum mă măsoară din ochi din cap până-n picioare, în timp ce continuă să frământe la aluat. Lasă-mă doar puțin, să termin aici. Nathaniel îmi face semn să stau jos și mă așez cu grijă pe un scaun de lemn. Bucătăria se află în partea din spate a casei și e luminoasă și însorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de Portugalia... Eddie iese cu pași furibunzi din încăpere. — Eddie ! i-o taie Trish scurt, după care îi arată spre mine cu o vagă mișcare a capului. Pas devant. — Ce ? zice Eddie, cu o grimasă. Pas devant les... les... Își frământă mâinile, de parcă ar încerca să mimeze cuvântul care lipsește. — Domestiques ? o ajut eu stângace. Trish mă săgetează cu privirea, după care se retrage cu demnitate. — Mă găsești la mine în cameră. — E și camera mea ! spune Eddie furios, dar ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
data trecută. — M-am apucat deja, ca să nu pierdem timpul, spune Iris, ducându-se la un lighean uriaș și demodat de pe masă. Drojdie, apă călduță, unt topit și făină. Le amesteci pe toate și ai făcut coca. Tu o s-o frămânți. — Aha, spun, uitându-mă fără expresie la cocă. Mă privește curioasă. — Te simți bine, Samantha ? Pari cam... întoarsă pe dos. — Mă simt bine. Încerc să zâmbesc. Scuze. Are dreptate. Am mintea în altă parte. Haide. Concentrează-te. — Cunosc oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dreptate. Am mintea în altă parte. Haide. Concentrează-te. — Cunosc oameni care au aparate pentru asta, spune, ridicând coca din lighean și punând-o pe masă. Dar ăsta e modul tradițional de a face pâine. Cea mai bună pâine. O frământă cu mișcări iuți de mai multe ori. — Vezi ? O împletești, după care o răsucești puțin. E nevoie de ceva forță. Cu grijă, îmi bag mâinile în aluatul moale și încerc să fac și eu ca ea. — Așa, spune Iris urmărindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de nedreptate care îmi arde în piept. Am făcut lucruri foarte bune pentru firma aia. Am câștigat clienți. Am negociat afaceri. Nu am fost ca și cum n-aș fi fost. Nu am fost ca și cum n-aș fi fost. — Cu cât o frămânți mai mult, cu atât mai bună o să fie pâinea, spune Iris, care se apropie de masă zâmbind. O simți cum se încălzește și devine elastică în mâinile tale ? Mă uit la aluatul dintre degetele mele, dar nu mă pot conecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tale ? Mă uit la aluatul dintre degetele mele, dar nu mă pot conecta în nici un fel la el. Nu simt senzațiile despre care vorbește. Simțurile mele nu sunt aici. Mintea îmi glisează haotic, ca o pasăre pe gheață. Reîncep să frământ coca, cu și mai multă forță decât înainte, încercând să revin la prezent. Vreau să simt iar mulțumirea pe care am simțit-o ultima dată când am fost aici ; senzația aia de simplitate și de pământesc. Dar îmi cam pierd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu blândețe. Sau despre viața însăși. — Exact. Mă frec pe frunte cu șorțul. Exact. Nu știu ce zic. De ce mă cert cu Iris ? Trebuie să mă calmez. Dar nu mă pot lupta cu nervozitatea care pune stăpânire pe mine. Cred că ai frământat destul, spune, luându-mi coca din mână și aranjând-o în formă rotundă. — Și acum ? zic, încercând să-mi iau un ton cât mai firesc. O punem în cuptor ? — Încă nu. Iris pune aluatul înapoi în lighean, pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
arbust. De oriunde-o fi. De fiecare dată când desfac o păstaie e ca și cum aș găsi un șir de bijuterii verde deschis. Și, când duc una dintre acestea la gură, e... Ei, OK. Trebuie gătite. Câh. Când termin cu fasolea, frământăm din nou aluatul. Îl aranjăm în formă de franzele, le punem în tăvi de copt, după care trebuie să mai așteptăm încă o jumătate de oră, ca să crească iar. Dar nu știu de ce, de data asta nu-mi mai pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cerând ajutor, dar citi numai dezinteres pe fețele celor trei șoferi care sosiseră după el. Cu toate astea, încercă să apeleze la solidaritatea de clasă, Uitați ce situație, omul își aduce produsul muncii sale, a săpat în lut, l-a frământat, a modelat vasele care i-au fost comandate, le-a copt în cuptor, și acum îi spun că rețin numai jumătate din ce-a făcut și c-o să-i dea înapoi marfa din magazie, vreau să știu dacă e drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
greutatea nu seamănă, și mai e și relația dintre văz și atingere despre care am citit, ochii văd prin degetele care ating lutul, iar degetele, fără să-l atingă, reușesc să simtă ce văd ochii. De parcă nu s-ar fi frământat destul, Cipriano Algor se mai întreba, gândindu-se la vechiul cuptor al olăriei, câte farfurii, căni, ulcele și glastre or fi ejectând blestematele de mașini pe minut, câte obiecte care mint că sunt urcioare ori lighene. Aceste întrebări și altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mult decât suficient, Dar dumneata, tată, ești de acord să mergi cu noi la Centru, să părăsești olăria, întrebă Marta, S-o părăsesc, niciodată, nici nu se pune problema, Vrei să spui c-o să faci totul singur, sapi lutul, îl frămânți, îl modelezi și-l pui pe roată, aprinzi cuptorul, îl umpli, îl cureți, scoți vasele din forme singur-singurel, îți amintesc că toate astea sunt destul de anevoioase chiar și cu ajutorul pe care ni-l dă Marçal în puținul timp pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
urmărea cu privirea și se gândea, Discuția asta complică lucrurile, mai bine i-aș spune imediat. N-a făcut-o totuși, deodată fiica lui avea din nou opt ani, iar el îi spunea, Fii atentă, e ca atunci când mama ta frământă pâinea. Rostogolea bulgărele de argilă înainte și înapoi, îl apăsa și-l întindea cu podul palmei, îl lovea cu putere de masă, îl turtea, îl strângea, apoi o lua de la capăt, repeta întreaga operație o dată, de două ori, iar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
asta, îl întrebase fetița, Ca să nu las în lut grunji și bule de aer, strică lucrarea, Așa e și cu pâinea, Din pâine doar grunjii, bulele nu contează. Punea deoparte cilindrul compact în care se transfromase argila și începea să frământe alt bulgăre, E timpul să înveți, spusese, dar apoi se răzgândise, Ce prostie, n-are decât opt ani, și corectase, Du-te afară la joacă, du-te, aici e frig, dar fiica lui i-a răspuns că nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mama mi-a spus, Ai grijă, nu te căzni prea mult, iar eu i-am răspuns, Nu e nevoie decât de puterea brațelor și de efortul umerilor, restul trupului se odihnește, Nu-mi spune asta mie, după o oră de frământat mă doare până și rădăcina părului, Ai fost mai obosită în ultima vreme, Sau am început să îmbătrânesc, Mamă, renunță, te rog, la idei din astea, nu ești deloc bătrână, dar, cine și-ar fi putut închipui, nu trecuseră nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ca melcul cu mici treburi, unele inutile, ca inspectarea și curățarea cuptorului, de sus până jos, pe dinăuntru și pe dinafară, bucată cu bucată, cărămidă cu cărămidă, de parcă l-ar fi pregătit pentru cea mai mare lucrare din istoria lui. Frământă o porție de argilă care îi trebuia fiicei lui, dar, spre deosebire de atenția scrupuloasă cu care se ocupase de cuptor, lucră fără elan, așa că Marta se văzu nevoită s-o mai frământe o dată pe ascuns ca să reducă impuritățile. Tăie lemne, mătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pregătit pentru cea mai mare lucrare din istoria lui. Frământă o porție de argilă care îi trebuia fiicei lui, dar, spre deosebire de atenția scrupuloasă cu care se ocupase de cuptor, lucră fără elan, așa că Marta se văzu nevoită s-o mai frământe o dată pe ascuns ca să reducă impuritățile. Tăie lemne, mătură curtea, și, în după-amiaza în care, timp de trei ore, căzu o ploaie măruntă și monotonă, stătu tot timpul așezat pe un trunchi sub șopron, ba privind fix înainte ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]