5,057 matches
-
abdomenul cu umerii trași în spate și curul împins înafară. În fiecare oraș ai fi putut jura că fiecare avea altă valiză. Pentru rochiile simandicoase, pentru rochiile de seară. Aveau și ambalaje speciale ca să nu li se șifoneze hainele. Aveau genți cu pantofi și cutii cu peruci. Câte-o trusă babană de machiaj fiecare. Toaletele lor au ajuns să ne înghită mai toate fondurile. Dar dacă scoteai o vorbă despre asta, Flint îți zicea „Tre’ să cheltuiești ca să faci bani”. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nesuportat. Constantin i-ar fi sfărâmat gura, să n-o mai audă. Se uită după ceva, s-o lovească. Se întoarse spre scaun și văzu boarfele de pe el : cămașa de pânză groasă a roșcatului, capela, vestonul cu galoane de caporal, geanta de curier nouă-nouță, făcută din toval gălbui și încuiată cu un lacăt mare, centura cu baioneta prinsă de ea... Roșcatul sărise din pat, își trăsese pantalonii, se încălța cu o viteză uluitoare. Constantin apucă centura, își înșuruba cu grijă, atent
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
că flăcările erau negre... O clipă, se uită înnebunit. Apoi împinse cât putu de repede mânerul și aruncă centura cu baionetă cu tot. Roșcatul o culese de pe jos și se încinse cu ea. Își îmbrăcase vestonul, își luase capela și geanta din cuier. Lui Constantin i se păru o clipă că nu mai avea baionetă. „Poate a pus-o în geantă“, se gândi el. Roșcatul se întoarse spre Lilly. „Am onoarea să vă salut“, îi spuse el. „Afară cu voi, nenorociților
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
baionetă cu tot. Roșcatul o culese de pe jos și se încinse cu ea. Își îmbrăcase vestonul, își luase capela și geanta din cuier. Lui Constantin i se păru o clipă că nu mai avea baionetă. „Poate a pus-o în geantă“, se gândi el. Roșcatul se întoarse spre Lilly. „Am onoarea să vă salut“, îi spuse el. „Afară cu voi, nenorociților !...“, le strigă ea. Au ieșit împreună. În stradă, roșcatul i-a spus că se numește Semiaza D. Vasile, că e
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
coridor. Era cald și acolo, becul ardea încă, urât și gălbui, ca o lumină sufocată de lumină. Am pus scaunul lângă W.C. Ea s-a așezat, demnă și amenințătoare. „Unde e Maria ?“, m-a întrebat. Vorbea scurt, autoritar. Își ținea geanta strâns, pe genunchi. Mă ghemuisem pe jos, în spațiul de lamentații al lui Petru. Stăteam cuminte, aveam grijă să nu-l depășesc nici cu un milimetru. „Nu știu“, am răspuns. „A trecut pe aici o singură dată și atunci nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
eram acasă.“ „Să nu minți !“, m-a avertizat Vizitatoarea. Acum îi vedeam bine obrajii ușor veștejiți, contururile moi ale bărbiei, cuta dintre sprâncene. Se cam răstea la mine, i-aș fi tras peste ochi pălăriuța aia de pichet. Scormonea în geantă, căuta ceva acolo... * Pe aeroportul din Nairobi, un Boeing 747, având la bord 361 de pasageri, s-a lovit de o hienă, fiind nevoit să renunțe la zbor. 3. „Să-mi spui unde e“, a continuat ea. „Nu se poate
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
n-aveam casă, dar și atunci o vedeam destul de rar pe Maria, zău că n-a fost nimic între noi, eram prieteni și atât... Vizitatoarea m-a privit mai puțin încruntată, pesemne simțea că nu mint. și-a scos din geantă o batistă înfiorător de albă, și-a șters cu ea colțul ochiului drept. Mi-a destăinuit că Maria dispăruse de vreo două săptămâni. O căutase peste tot, până și la morgă. Cineva (nu mi-a spus cine, dar m-am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o mare sumă de bani, proprietarul unui hotel s-a oprit să se răcorească la un han. După ce s-a așezat lângă un staul și și-a băut liniștit cana de cidru, el a constatat că o vacă îi devorase geanta cu bani. 6. Pe urmă m-am gândit, nu știu de ce, la tata. Murise de mult, aproape îl uitasem. Îmi aminteam de el numai când îi primeam mesajele. Dar despre asta n-am să vorbesc decât atunci când am să simt
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pățit așa ceva, se enervă Andrei. -Cred că vinul cel cald ne-a pus pe chituci, Radu. -Vinul... muzica, și mai ales doinele. -Bicicleta e la mine acasă, ți-am luat-o a doua zi. -Foarte bine, mulțumesc Andrei. Andrei deschise geanta și scoase o geacă, un pulovăr și o pereche de ghete noi, zicând: -Radu, ți-am adus aceste lucruri deoarece știam că ai nevoie de ele. Livia cred că o cunoști, fata din L., care lucrează la vie, mi-a
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
fereastră pentru a-și șterge lacrimile. Andrei, care observă, reuși cu greu să se stăpânească pentru a nu lăcrima. Preț de câteva minute între ei se așternu tăcerea. Andrei zise apoi: -Radu, n-ai vrea să mănânci, scoțând mâncarea din geantă, șnițel, lapte bătut, mere și suc. -Sigur că vreau, chiar mi-e o foame de lup. Acum Radu regreta ca a rugat-o pe Angela să-i aducă cele necesare pentru a ieși din spital dar atunci nu știa că
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
câteva volume. Ea descoperi într-un colț o pereche de ghete bune care se vedea că au fost încălțate. Nicăieri nu descoperi pantofii pe care ea îi cumpărase cu o zi înainte. Radu nu apucase încă să-i scoată din geanta în care erau puși încă în spital. Atunci ea întrebă: -Radu de unde ai ghetele, știind că el nu avea bani suficienți pentru aceste ghete. -Mi le-a adus Andrei la spital. Atunci Angela se enervă vizibil și se îndreptă spre
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
încât își smulse fularul pe care Radu i-l dăruise și la care până acum ținea foarte mult, vrând să-l arunce pe fereastra trenului, ca apoi să-l mototolească cu mâinile, tremurând de nervi și să- l ascundă în geanta de voiaj printre pachetele bine ticsite, țâșnind în lacrimi amare și ștergându-și fruntea de sudoare rece. La cumpăna dintre ani, în toate curțile satului L., se auzeau strigăte de veselie, urări de tot felul, unii cântând ”la mulți ani
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Doamne, cât ești de ud! -Și tu ești udă, ce ți s-a întâmplat? -Mi s-a stricat mașina. încercând să-i fac ceva, am stat în ploaie. -Doamne, Doamne, zise Radu, apoi o privi zâmbind, nu vezi roata pe geantă? -N-am observat, eu nu sunt inginer, vocea Ramonei devenind plângăcioasă. Ploaia se mai potoli într-o oarecare măsură, cerul se mai luminase la orizont, picurii de ploaie veneau din ce în ce mai rar. Radu îi propuse Ramonei să meargă la el acasă să
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
în stradă și opri primul taxi în care urcă, după care își dădu seama că nu avea bani la ea, îl rugă pe șofer să o aștepte câteva clipe. Doamna Angela Ulmeanu se întoarse la taxi având în mână o geantă neagră, ca și costumul pe care-l purta și cu care de altfel a fost la nuntă. Ea mai purta un fular alb. Era cel cu care și-a șters fața. Când soții Brădescu și soții Gherasim ajunseră la spital
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
clipe Înainte. Am Încuviințat, evitîndu-i privirea, rușinat. Am Început să umblu. — Așteptați puțin, măcar pînă se mai potolește ploaia, sugeră cerșetorul. Mă luă de braț și mă conduse pînă Într-un ungher de sub arcade unde avea o boccea și o geantă cu haine vechi și murdare. Am un pic de vin. Nu e rău. Beți o țîră. Vă va prinde bine ca să vă Încălziți. Și ca să se dezinfecteze aia... Am tras o dușcă din sticla pe care mi-o Întinsese. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
acolo, în întuneric, el făcea bună și potrivită treabă și încă ispitindu-se în folosul nostru, însă având și alai de urmări periculoase Ci, văzând așa, cum mi se îngroașă slăbăciunea, am zis să mănânc o bucată de curea de la geantă și am coborât deci la gențile noastre, care erau legate de fușteii scării, dar acolo am văzut cum curelele de la buzunarele genților, deja, erau mâncate de nu știu cine Așa că, am tăiat o baieră de la geantă, am pus-o să se înmoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și potrivită treabă și încă ispitindu-se în folosul nostru, însă având și alai de urmări periculoase Ci, văzând așa, cum mi se îngroașă slăbăciunea, am zis să mănânc o bucată de curea de la geantă și am coborât deci la gențile noastre, care erau legate de fușteii scării, dar acolo am văzut cum curelele de la buzunarele genților, deja, erau mâncate de nu știu cine Așa că, am tăiat o baieră de la geantă, am pus-o să se înmoaie și douăzecișipatru de ore am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
periculoase Ci, văzând așa, cum mi se îngroașă slăbăciunea, am zis să mănânc o bucată de curea de la geantă și am coborât deci la gențile noastre, care erau legate de fușteii scării, dar acolo am văzut cum curelele de la buzunarele genților, deja, erau mâncate de nu știu cine Așa că, am tăiat o baieră de la geantă, am pus-o să se înmoaie și douăzecișipatru de ore am avut răbdarea de am lăsat-o în apă, dar în zadar a fost, fiindcă tot tare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mănânc o bucată de curea de la geantă și am coborât deci la gențile noastre, care erau legate de fușteii scării, dar acolo am văzut cum curelele de la buzunarele genților, deja, erau mâncate de nu știu cine Așa că, am tăiat o baieră de la geantă, am pus-o să se înmoaie și douăzecișipatru de ore am avut răbdarea de am lăsat-o în apă, dar în zadar a fost, fiindcă tot tare și scorțoasă era, nelăsându-se mestecată între dinți și între măsele Și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
iarnă, omul ar trăi mai mult. Dar cu mai puțină mulțumire, grăi el, râzând, cum fac oamenii, la hramuri și când au musafiri. La a treia cană de vin profiriu, trasă la canea de Vartolomei, scoase și Profetul, dintr-o geantă cu colțuri lucitoare, o sumedenie de ciorapi femeiești, ușori ca umbra, șaluri cu ciucuri mititei, de mătase roșie, și alte țesături, de să le spargi cu limba de subțiri. Ieșiră, apoi, în jurul cănii de vin, în care scânteiau pureceii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
asta a urmat Întâlnirea cu viețașul Cherecheș. „Domnul Cherecheș - domnul Istodor.“ Comandantul ne-a prezentat unul altuia. El era condamnat. Eu - reporter. I-am strâns mâna. El pe mine: „Cine sunteți dumneavoastră?“. Am mârâit ceva. „Aveți legitimație?“ Am căutat în geantă. Nu o aveam. Buletinul! Îl lăsasem la poartă. Dar, până la urmă, de ce nu-l credea pe comandant? De ce aveam nevoie de legitimație? O clipă m-am gândit... Căutam în geantă, ceva, orice mi-ar arăta mie că sunt ăla. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sunteți dumneavoastră?“. Am mârâit ceva. „Aveți legitimație?“ Am căutat în geantă. Nu o aveam. Buletinul! Îl lăsasem la poartă. Dar, până la urmă, de ce nu-l credea pe comandant? De ce aveam nevoie de legitimație? O clipă m-am gândit... Căutam în geantă, ceva, orice mi-ar arăta mie că sunt ăla. Am găsit o legitimație de bibliotecă. Dacă vede că datorez două cărți poștale și patru timbre, dacă vede că e expirată? Ce făcuse Cherecheș? Am tras cu ochiul peste notițe: omor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
oricât te-ai îmbrăca de gros. Peste iarnă nu-mi pun ca Baba Dochia, e frig, se simte, dar mai lejer, dacă am avea voie un reșou, altă treabă. Am patru pături, trebuie să te ții aprovizionat. Ținem hainele în genți, aș vrea în rafturi, dar degeaba, că aici este control în fiecare lună și ți le ia, ți le răscolește, e datoria oamenilor. Mai mult se murdăresc pe rafturi. În genți e miros specific, nu ca la mamaia mea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pături, trebuie să te ții aprovizionat. Ținem hainele în genți, aș vrea în rafturi, dar degeaba, că aici este control în fiecare lună și ți le ia, ți le răscolește, e datoria oamenilor. Mai mult se murdăresc pe rafturi. În genți e miros specific, nu ca la mamaia mea în dulap la țară, cu levănțică, de mirosea la circumferință de zece metri. E greu, în timp o fi mai bine. Haine n-am multe. După dimineață închid televizorul, nu știu ce fac ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
puteam s-o târăsc barem. Și atuncea m-am gândit cum să fac și am ajuns la varianta asta nenorocită, care m-a adus și în postura de condamnat pe viață: am tăiat trupul, l-am împărțit în vreo cinci genți și le-am scos pe la geamul de la șosea, fără să vadă vecinii. Cum ați tăiat-o? De la picioare. Dacă mă credeți, eu n-am putut toată viața mea să tai o găină; eu aveam oroare de sânge. Mi-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]