4,151 matches
-
Lumina și iubirea mă-nsoțesc Și-n dar primesc prin moarte înviere, Prin bezna lumii, raiul îngeresc. Vii capilare smulse din adâncuri Și altele urzite-n sfântul cer, Mă-mbrățișează-n licăriri de veacuri Să uit prin noapte, toamne lungi sau ger. Și ancorată-n venele terestre, Legată de arterele cerești, Firava-mi inimă primește zestre Comori neprețuite, sufletești. Iubire răstignită îți frângem trupul sfânt în Răstigniri, Cu rătăciri adânci Te-am sfârtecat, Dar rănile-Ți fierbinți rodesc Iubiri Să spele-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
toamnei fără nume Când ireal mai naște o taină pe pământ... Când ploaia se-ntețește și norii stau să cadă întunecând albastrul din ochii tăi de cer, împrăștii rugăciune și lacrimi în cascadă Și luminezi cotloane ascunse-n frig și ger... Ți se închină versuri și serenade cântă, Desprinsă este luna din culcușu-i celest, Cuvântul prinde viață în cel ce nu cuvântă, Te strâng în brațe fiii în cel mai tandru gest... Și primăveri se joacă în gândul tău de noapte
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sete lumească, orbecăi mormântul și crucea nescrisă ... ți-alături sosirea-n ninsoarea grăbită. Din prigoniri smintite, în ochiul gri al zilei... te adulmecă o parte din duhuri, rând pe rând străină vină-ți poartă sihastrică o cale în subadânc de geruri ... în ritmuri ideale. Și ți-e târziu în lacrimi și ti-e lumină-n palme, când triste nopți ascund durerea ta de rouă, cum ochiu ți efemer! Căzând pradă vorbelor ... (celor ce tac) Vai, cât mie! Vai, cât vouă! Ne-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
S-a făcut. și, Randall, trandafirii sunt așa de frumoși. Cum ai... — A, foarte bine. Deirdre a stat pe telefon cu toți florarii din statul Iowa. Harry și Luke au intrat tropăind pe ușa de la bucătărie. Aveau obrajii roșii din cauza gerului. — Fiuuuu! Îți îngheață sufletul! Cafea! a gâfâit Harry, trăgându-și un scaun de la masă. Mama a scos imediat din dulap două căni supradimensionate și a turnat, în fiecare, cafea aburindă. — Perfect, mulțumesc, a zis Luke, înlănțuind cana cu palmele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ochii cu ea, zice gîfîind în timp ce se se descotorosește de bagaj. — ’neața, zice domnul Președinte, scoțînd aburi pe gură, cercetîndu-l pe Sena din cap pînă în picioare, din tavan atîrnă un bec care aruncă pe pereți o lumină rece ca gerul de afară, tot nu te-ai lăsat de prostii măi băiatule, te-ai costumat de parcă te-ai afla în fața unei lovituri ca-n filme, o să dăm de bucluc cu tine îmbrăcat așa. — Nu m-am putut abține și i-am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
s-o țină departe de ochii lumii, și chiar să-i treacă uneori cu vederea curiozitatea de a-l spiona pe gaura cheii în timp ce punea țara la cale. Așa ne-am întîlnit noi, Mina, începe să-și amintească, era un ger de-ți jupuia obrajii, țin minte că erai înfășurată într-un șal gros de nu ți se vedeau decît ochii, însă nici n-a fost nevoie de mai mult, mi s-a părut că Piața Roșie se golise brusc de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care-i frămîntă. Monte Cristo și Petrică arată în sfîrșit ca doi revoluționari autentici, hainele abandonate stau acum împăturite cu grijă pe un fotoliu într-un colț al camerei. Cine și-ar fi închipuit c-o să avem parte de un ger ca în toiul iernii? se întreabă domnul Președinte, afundîndu-se cît poate de tare în scaunul din dreapta șoferului, privind afară la plopii din marginea șoselei goliți de frunze și încărcați cu chiciură. — Să fie după mine, aș rămîne aici la căldurică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Haideți, fraților, că e târziu! Cine mai are ceva de spus să dea În scris. Nu dăm nimic În scris, strigă unul care se cocoțase tocmai pe containerul de gunoi. Dăm oral, că de-aia am stat până acum În ger. Și În ninsoare, completă plin de importanță noul vicepreședinte al comitetului de bloc, care cumula și funcția de șef de scară. Domnii au dreptate. Dacă mai e ceva de spus, acum să se spună. Vorba poporului: să bați fierul cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sub mustața poștașului, ca pe o țigară de foi Partagas, apoi, cu o Încetineală ce nu avea nimic de-a face cu frigul de afară, Îi scoase ambalajul. Poștașul deschise gura Înainte chiar de a-i fi adusă ofranda. Din pricina gerului, aerul cald Îi Îngheță Între buze ca o proteză de sticlă, gata să cadă și să se facă nevăzută În zăpada Înaltă de aproape un metru. Atunci, Eleonora Își puse Snickersul Între buze și Îl netezi preț de câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un mare bărbat. Și cuvintele veniră de la sine: An Nou fericit și la mulți ani! Un toast mai potrivit nici că se putea imagina, șopti doamna Lapedatu unei femei tinere ce mai păstra parcă În păr și În haine aroma gerului de afară. Într-adevăr, dădu aprobator din cap tânăra femeie, invizibilă parcă până atunci, și, dintr-o dată, nu doar vizibilă, ci și de o forță a prezenței sale care pulveriza pur și simplu greutatea lui Brândușă pe cale de a strivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de război germană care părea că se sprijină pe un morcov Vilmorin, atât de apreciat În supa de găină, iar altul un chipiu de milițian. Așezați În cerc În jurul unui lampadar, așteptau cu Încredere viitoarele ninsori și apoi mult lăudatul ger: cel mai cumplit din ultimii șaizeci de ani! De emoție, cărbunii câtorva dintre ei Începură să sfârâie, spre disperarea tuturor. A fost doar o impresie. Știa prea bine că un asemenea lucru nu era cu putință. După cum nu era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tovarășe comandant? întrebă robotul Stejeran 1. — E buletin de știri, răspunse Felix 23. — Ce se mai aude? vreu să știe Dromiket 4. — Ceață mare pe Saturn,anunță comandantul. — Vai de navele de-acolo, comentă Dromiket 4. — Pe Marte e un ger de crapă piesele, adăugă Felix S 23. Și s-a găsit apă minerală pe Venus. — N-ar strica să luăm și noi o ladă, la întoarcere, zise Stejeran 1. Comandantul Felix S 23 își luă căștile de pe cap și închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de varză pe care trupeșa bucătăreasă i-l răsturnă în castron. — Nu e rea, își informă el, oarecum ierarhic, subalternul. E călită bine. — Da, aprobă pistruiata. E călită foarte bine. E un tip special de varză, călită să reziste la ger, la secetă, la orice boală. Fierbe câte 6 ore. Numai noul soi de cartofi mai rezistă atâta. Ca să-i mâncăm la surpriza de sâmbătă, se fierb de vineri și, vă dați seama, asta costă: lemne, personal de supraveghere... Încet-încet, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
El era Adam. Iar el, îmbrăcat, nu nud ca ei, era Șarpele. Eu sunt Atlant, spuse el. Iar eu Eda, spuse ea. Eu, murmură, eu sunt, eu sunt..., și căzu la loc. Unde se trezi era frig tare. Mergea prin ger, zăpadă imensă. Deși aproape îl acoperea, se simțea ca pe un imens continent înalt, pustiu. Îi părea că a orbit într-un fel alb. Tone întregi de miracol alb îi îngreunau mersul, până nu se mai putea deplasa. Nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
verficându-i ortografia, pălăvrăgind, ținându-ne de mână. Agenții dubli mint ca să-și câștige existența. 15.12: Întreaga familie, Donald, Barbara, restul adulților și nepoții corespunzători, se plimbă pe pajiștea Înghețată care trosnește sub picioare, croindu-și drum printre vaci Holstein. Gerul năprasnic a transformat balegile de vacă În mileuri mici, rotunde. Copiii sar pe ele făcând să iasă lichidul verde, scârbos, dinăuntru. Cerul e ca o cârpă de vase: nori amenințători străpunși brusc de raze teatrale, neverosimile, de soare. Tocmai admir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
{EminescuOpIV 3} FRUMOASĂ-I... În lacul cel verde și lin Resfrînge-se cerul senin, Cu norii cei albi de argint, Cu soarele nori sfâșiind. Dumbrava cea verde pe mal S-oglindă în umedul val, O stâncă stârpită de ger Înalț-a ei frunte spre cer. Pe stânca sfărmată mă sui, Gândirilor aripi le pui; De-acolo cu ochiul uimit Eu caut colo-n răsărit Și caut cu sufletul dus La cerul pierdut în apus. Cobor apoi stânca în jos
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și cântat de-al mării-acord. Reci și triști petreceau soții; iarna-n zilele-i eterne Văl de-argint peste pustiuri ca lințoliu îl așterne. Vânturi reci îs respirarea undelor ce-au amorțit; Arfa lui prin nouri strigă - inima-i e ger și ghiață - Marea ca să delireze, vânturi să mugească-nvață - Stelele s-oglindă-n neauă pe pustiul nesfârșit. Dar atuncea când sosește blânda mieze-nopții oră, Ceru-albastru ca saphirul mândre raze îl coloră Și din a Nordului frunte plin se-nalță-astrul polar - Atunci marea nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nourii cei aspri și amestecați cu stele - Jos e-nmormîntat de mare, sus e-ncununat de cer; Atunci luciul mării turburi se aplană, se-nsenină Și din fundul ei sălbatec auzi cântec, vezi lumină - Visul unei nopți de vară s-a amestecat în ger. Și în fundul mării aspre, de safir mândre palate Ridic bolțile lor splendizi, ș-a lor hale luminate, Stele de-aur ard în facle, pomi în floare se înșir; Și prin aerul cel moale, cald și clar, prin dulci lumine Vezi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stele și-n abis se sting. Și grindini cu ghiața cu ghemuri ca rodii Se sparg de a stîncelor coaste de fier Și-n ceruri se-ncurcă, auritele zodii Și dracii la râuri adun licapodii Și iarna mugește călare pe ger. De-asupra-ăstui munte cu fruntea sterpită, De-asupra de lume, de-asupra de nori, Stă magul; privește furtuna pornită: De-asupra lui soare cu raza iubită, Desupt iarnă, ploae, zăpadă, fiori. {EminescuOpIV 157} El cartea-și deschide, la ceruri privește Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vechiu căuș afumat de pe vatră, Mare cât o pivniță... -N patu-i de pîclă-nfoiată, Regele-ntinde bătrînele-i membre și horăește. Până-n fundul pământului urlă: peștere negre Și rădăcinile munților mari se cutremură falnic De horăitul bătrânului crai. Iară afară Vezi un ger bătrân și avar cu fața mâhnită, Cărăbănind al zorilor aur în saci de-ntuneric Ca să-l usuce-n rubine. Cu-ncetul cu-ncetu-nserează... Soarele, ca să împace marea, la ea se apleacă, Lin netezește-a ei față albastră și-adînc se uită În
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe ape-i al zeilor nordici, Cu strade de temple, cu dome și portici; Dar astăzi sunt frânte boltitele porți, Pustiu e în dome - și zeii sunt morți. El suie un turn ce se-nnalță sub lună, Cu ziduri crăpate de ger și furtună, Se uită la ceruri, se uită în mare... Cu capul în jos se aruncă... Dispare. 205Și cum amorțește și-nghiață... suspină: "O piatr-a luminei revarsă-mi lumină! " Prin genele-nchise s-arată, o vede Și strigă... și mâna pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ghiață, Soția celui rege superb - regele Nord, Încununat de aștri, de-a mărilor acord Cântat, în haina-i albă, cu fruntea lui cea ninsă, Cu sufletul lui rece, cu vocea lui cea plânsă, Cu aripa de vânturi, cu inima de ger, Înmormântat de mare și-ncununat de cer, {EminescuOpIV 465} Ce tronă pe o stâncă - picioare de granit Întinse-n fundul mării amar și infinit, Iar fruntea lui uscată pin viscole rebele Sparge nourii aspri amestecați cu stele. Reci și triști petrec
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
văd eu cum în cercu-ți, nebun, te svîrcolești, Ca o națiune-ntreagă în sboru-ți s-o răpești? Trecut-au secoli negri, cu coasele de foc Cosit-au generații... Națiunea stă pe loc! Trecut-au Nordul rege, cu aripa-i de ger, Românul stă în locu-i, ca muntele de fier! Și-n planu-eternității Romîni-s un popor Cum e un soare numai prin mările de nor, Cum e-un principiu numai în firele adânci, Cum sunt în fundul mărei tari creștete de stânci. De
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu voce joasă, pentru a nu-l deranja pe olar. Iarna era În toi, ograda și grădina bunicilor parcă erau acoperite cu cearceafuri albe-albe, crengile salcâmilor de la poartă purtau pe umeri cojoace din blănuri albe, fără poale și fără mâneci, gerul alungase vrăbiile și pițigoii flămânzi, găinile și curcile se retrăseseră de bună voie și forțate de ger În poiată și solicitau masa de seară prin vitejii lor reprezentanți: Cristofor care pășea rar și tot țanțoș, doar că mărgelele roșii aveau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
bunicilor parcă erau acoperite cu cearceafuri albe-albe, crengile salcâmilor de la poartă purtau pe umeri cojoace din blănuri albe, fără poale și fără mâneci, gerul alungase vrăbiile și pițigoii flămânzi, găinile și curcile se retrăseseră de bună voie și forțate de ger În poiată și solicitau masa de seară prin vitejii lor reprezentanți: Cristofor care pășea rar și tot țanțoș, doar că mărgelele roșii aveau unele inserții de vinețiu și Napoleon, cocoșul imens și porumbac al bunicilor, botezat astfel tot de către Victor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]