4,229 matches
-
purtați cea mai frumoasă amintire primei noastre Întâlniri, dar Încercați să Înțelegeți: Împrejurările excepționale presupun măsuri excepționale, și ele nu sunt Întotdeauna deosebit de agreabile. Va cer scuze pentru grosolănia cu care m-am purtat În calitate de șofer. - De ce? Conduceți excelent, am glumit eu În semn de Împăcare. - Mulțumesc, sunteți tot atât de amabil ca Michael Schumacher, care-mi spunea că sunt cel mai bun șofer dintre fizicieni și cel mai bun fizician dintre șoferi. L-am cunoscut cu ocazia unui meci de fotbal organizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de iluzii umaniste pe care le cultivăm de câteva milenii, dar asta e. Eram copleșit. De uimire, În primul rând, dar nu numai. Ceea ce auzeam suna straniu, incredibil, aiuritor. Cu atât mai aiuritor cu cât, era evident, Roger Howard nu glumea și nici nu-și bătea joc de mine și de naivitatea mea Într-ale fizicii și cosmologiei. Mai grav era Însă altceva. Simțeam că, fără să-mi dau seama, mă prăbușesc În necunoscut, alunec Într-o altă dimensiune a realității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
iar Înțelegerea lor nu ține neapărat de perspicacitate. Asta ca să nu te mai simți lovit În orgoliul de tip inteligent care te chinuie fără milă când e cazul și, mai ales, când nu e. Acum nu e. Nu te bosumfla, glumesc. Hai să ne Întoarcem la Alexandru, pentru care - mi s-a părut mie, oare? - nutrești o admirație ce depășește sensibil judecata echilibrată și atitudinea obiectivă a unui istoric care se respectă. - Dacă așa se vede din afară, Înseamnă că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mult să Înțeleg, măcar În ansamblu, structura Centrului, configurația organigramei sale, dacă vrei. Sectorul de bază era cel destinat monitorizării propriu-zise, care ocupa spațiul cel mai Întins și Îngloba tronsonul de personal cel mai numeros. Ce se monitoriza? Tot. Nu glumesc: pulsația Întreagă a planetei se afla sub observație douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Împărțiți pe domenii, monitorii colectau zilnic cvasiintegralitatea informației care circula pe meridianele și paralelele globului terestru: politică, economie, finanțe, știință, istorie, religie, arte, sociologie, tehnică militară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tuturor binele cu forța. Da,da,da... Ca să vezi! (Devenisem ironic; mă simțeam stăpân pe situație și tare pe picioare...) Numai că eu vin și vă Întreb: are cineva dreptul să facă așa ceva? - O Întrebare excelentă, serioasă și profundă. Nu glumesc... Probabil că un moralist ar răspunde: da, avem dreptul să facem bine cu forța, cu condiția ca binele să fie mai mare decât forța. Eu Însă nu sunt moralist, prin urmare, prefer să mă abțin. Numărul Întrebărilor pe care ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
chinez, Ciu-En-Lai mi se pare, atunci când a fost Întrebat, prin ’60-’70, ce părere are despre Revoluția franceză. „E prea devreme pentru concluzii, se zice că ar fi răspuns el, n-au trecut Încă nici două sute de ani de atunci!”. Glumesc, se Înțelege, dar, În principiu, problema așa se pune. Încă un mic detaliu: Îți atrag atenția că nu s-a probat incontestabil superioritatea, la modul absolut, a modelului economic capitalist. El a dat roade În unele țări, dar În altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
oră e mult? m-am interesat la rândul meu. - Știam că pot conta pe solicitudinea și, mai ales, pe reflexele tale. Peste douăzeci de minute te aștept pe coridor, În fața biroului. - Arme, muniții, ceva? Poate e nevoie, am Încercat să glumesc. - Pistolul și cele două Încărcătoare sunt suficiente, a replicat sec doamna psiholog și a Închis. Mi-ar fi plăcut să pot evita, cum mi-am propus, emiterea oricăror supoziții privind motivul intempestivei convocări, dar nu mă pot lăuda că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din policier-urile americane. Șeriful, agentul sau detectivul se adresează exact cu aceste cuvinte celor de la care vrea să obțină informații despre crimă. - Sau celor pe care-i suspectează de crimă... - Sper că nu e cazul meu, am Încercat să glumesc din nou. Am de partea mea, dacă nu altceva, măcar prezumția de nevinovăție; funcționează În toate justițiile de tip democratic din lume... - În schimb, toate polițiile, indiferent de tipul lor, operează, până la proba contrarie, cu prezumția de vinovăție. De-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
îmbărbătează pretutindeni populația. Și e întotdeauna îndrăzneț, spontan. Când află că se pregătește răpirea lui cu prilejul unei serbări și sechestrarea într-un fort, dă ordin șoferului să-l ducă la fort în mijlocul insurgenților, care înmărmuresc văzîndu-l și începe să glumească, ironic, chiar cu cel care trebuia să-l păzească într-o anumită celulă. Când se anunță greva generală a Uniunii Muncitorilor, Sidonio organizează o paradă a întregii garnizoane cu zi mai înainte, invitând lumea să asiste și, cei care acorda
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și Îndrăgită, În care am Învățat să mă simt ca acasă, cu aceeași ușurință cu care am Încetat să pun bara la cifra 7, extrovertiții și cosmopoliții În fața cărora se Întâmplă să menționez aceste chestiuni din trecut, Își Închipuie că glumesc sau mă acuză dimpotrivă de snobism, când eu susțin că În aproape o cincime de secol petrecută În Europa Occidentală, n-am avut, printre puținii germani și francezi pe care i-am cunoscut (În majoritate proprietărese și literați) mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe barba mea, o persoană mai mergea, dar așa, un cuplu, a ieșit cu sesizare, s-a-ntâmplat că a venit tov. Dobre cât erați la biserică și s-a enervat. Zău, îmi pare rău, dar instrucțiunile sunt precise, nu glumesc. E obiectiv de grad zero. Am avut până săptămâna trecută pază militarizată. Până au scos tot materialul din celule. Tov. Dobre vine zilnic aici, să controleze operațiunea. Raportează personal sus de tot.“ Și inginerul arătă cu capul undeva spre înaltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în apele oglinzii. Mă chinuiam s-o aduc de undeva, dintr-o fantă de timp. Și am prins-o, în pâlpâirea becului, răsfrântă în alte și alte ape, printre clondire. Era Conți, așa cum stătuse lângă mine cândva la „Melody“, așa cum glumeam cu ea atârnată de gât, așa cum dansasem toată noaptea cu ea, așa cum mă amuzasem cu ea și cu cei care se așezaseră la masa mea atunci, lăsându-i să creadă că sunt aviator, așa cum mă urmărise câțiva pași în aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ai să începi să reciți și Limba noastră-i limba dulcilor cazanii, cu ciobanii... Nu-i corect, frate Simioane! Zău, dacă te mai înțeleg. O porniserăm atât de frumos în dimineața asta numai a noastră și tu...“ Nu știam dacă glumea sau chiar credea că intenționat adusesem Chișinăul în discuție. De obicei, în nopțile noastre petrecute împreună, în blocul lor, al studenților străini, între ei, discutam despre orice și oricum, puțin păsându-ne de politică. Votca era mai convingătoare decât toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la «Colombo» te dădeai mare cu toate bazaconiile tale, puteam să te termin cu câteva cuvinte doar. Te lăsam să bați câmpii că-mi plăcea cât de prostuț puteai să fii. Deși, să știi, cu astfel de lucruri nu se glumește. Înseamnă suferință, multă suferință, pe care tu niciodată nu o vei înțelege.“ Am ridicat din umeri, amintindu-mi de astea tocmai atunci, la ușa doamnei Petricius. Ca și cum dintre toate amintirile cu Ester doar seara aceea când mi-a cântat cântecelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ajut să-și promoveze nepotul. S-au așezat la două mese în fața mea, tot lângă fereastră. Ester stătea cu spatele la mine. Îi vedeam doar fața lui Fălcuțanu. Același chelner îi servea. Părea că se cunoaște cu Fălcuțanu. Chiar și cu Ester. Glumea, roia în jurul lor cu acea familiaritate a insului deprins cu toanele și micile secrete ale clienților. Inițiat în acele banale taine dintre un bărbat și o femeie care vin pentru a nu știu câta oară la același restaurant, stau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Cum, bre, nu v-a spus de meniu? Nu v-a lămurit ce mâncați? Nu se poate! La mesele mari așa se face. Mai ales la o așa zi! Încetul cu încetul începusem să pricep unde bătea Paul. Toată noaptea glumisem cu Gelu că petreceam și noi de ziua lui Ceaușescu. Nu știu dacă Gelu era născut chiar în acea zi, dar atunci ne adunaserăm să-l sărbătorim. Tot am închinat în cinstea lui și-a lui Ceaușescu. „Îți bag meniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de corpul șubrezit al hodorogitei baleniere. Ajunși la mal, cei cinci bărbați traseră barca pe nisipul moale, Își azvîrliră pe umăr cîteva butoiașe de lemn și puseră mîna pe cîte o pîlnie și pe un ibric ciobit de alamă. Apoi, glumind Încă, Împingîndu-se și rîzÎnd, porniră spre mijlocul insulei, deși nu străbătură Împreună mai mult de vreo sută de metri și se Împrăștiară deodată În direcții diferite. Oberlus așteptă pînă cînd nu mai avu nici o Îndoială că se Îndepărtaseră definitiv, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se opri și se întoarse la ușă, trăgându-și ochelarii la loc pe nas și privindu-mă peste ei. — Și știu că pot fi considerat depășit, dar nu sunt încă pregătit să fiu de acord cu așa ceva. Nu încă. Chiar dacă glumea, era conștient că-i dădusem subtil peste nas, știam asta. — Bineînțeles că nu, dragul meu, am zis. Ești în floarea vârstei. La fel ca soția ta. M-am dus către frigider și mi-am pus mâna în șold, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se bazează pe proteine, asta-i ideea. I-am zis lu’ mama să ia un pachet din ăla de piept de pui când se duce mâine la Iceland. Fără piele - un pachet de piept de pui fără piele. Cred că glumești, Stacey, îmi zice. Îți iau un pachet de cârnăciori, e la juma’ de preț. E tot carne, îmi zice. Io zic: Nu fi bleagă, mamă. Nu-s proteine pur și simplu; sunt la fel ca pâinea și alte chestii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Ce poezie minunată! a spus ea, râzând spre noi, apoi privi iar în jos spre felicitare. „Sper să te faci bine curând“, a continuat ea. Foarte formal, dragă! Mă bucur să observ că nu lași emoțiile să te copleșească. Nu, glumesc doar, a adăugat, privind expresia lui tata, mulțumesc, dragul meu, e cu-adevărat dulce. Aproape că te iert că n-ai luat paracetamol. Norocul tău că mai am două, altfel te trimiteam înapoi în clipa asta. Tata se purta ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
chestii din astea. N-aveam de gând s-o ajut luându-i partea. N-avea decât să iasă singură din asta. Dracu’ știe, totuși, de ce o lua el așa-n tragic; o clipă chiar m-am întrebat dacă nu cumva glumește sau se preface jignit ca să ne dea ocazia pentru râsete în familie, dar dura prea mult ca să fie vorba de așa ceva. —Charlie, nu fi ridicol. Te-ai enervat că am scos-o din pungă înainte să trebuiască s-o văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
serios. N-am visat niciodată că o astfel de insultă delicată și adesea folosită poate fi într-atât de șocantă. Pentru o clipă nu am știut cum să reacționez, oscilând între a râde cu voce tare și a-l plesni. Glumești, am zis eu în cele din urmă. Probabil că glumești. Ți-am suportat îmbufnarea nefondată și neplăcută încă de la povestea aia prostească de acasă, cu felicitarea; am ieșit să te găsesc și te-am înveselit tot drumul înapoi, ca să ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
delicată și adesea folosită poate fi într-atât de șocantă. Pentru o clipă nu am știut cum să reacționez, oscilând între a râde cu voce tare și a-l plesni. Glumești, am zis eu în cele din urmă. Probabil că glumești. Ți-am suportat îmbufnarea nefondată și neplăcută încă de la povestea aia prostească de acasă, cu felicitarea; am ieșit să te găsesc și te-am înveselit tot drumul înapoi, ca să ieși dintr-una dintre dispozițiile tale proaste, obositoare, și-acum îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
din coș și le puneau pe bandă și arătau nerăbdători și să mă ia dracu’ dacă-mi amintesc ce erau jumate din ele. Mă iertați, doamnă Peters, da’ cum se cheamă fructu’ ăsta galben curbat, care stă-n ciorchine? No, glumesc la faza asta, da’ v-ați prins voi. Deci, când era mama acolo și se uita la mine umedă toată și mândră, era jenant. Voia să mă prefac că n-o cunosc și că era doar o altă clientă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de lire (DOAR???). Nu-i ciudat că te costă mai mult dacă ești mai mare? Crezi că din cauză că durează mai mult să treacă printre toți incii ăia-n plus ca să-ți găsească stomacu’??? Probabil că pentru unii le trebe hartă. Glumeam numa’. A zis că pentru că-i mai complicat de făcut. Mai multe pericole și din astea. Da’ mi-a fost un pic frică. Știi că unii au murit când și-au făcut operația asta, nu? E așa ciudat să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]