4,781 matches
-
și maramureșean), nu coincid, de altfel, granițelor statale artificiale și bazate pe considerente politice și geografice în Evul Mediu (graiul moldovenesc se întinde și în nord-estul Transilvaniei și în nordestul Munteniei, precum și o parte a Dobrogei). De asemenea, nu există graiul transilvănean, dobrogean sau basarabean, deci teoria conform căreia câte o limbă separată s-a dezvoltat pe cuprinsul celor trei provincii românești din Evul Mediu este cu desăvârșire eronată. De asemenea, specialiștii au observat că astăzi folosim limbi standard, unificate prin
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Evul Mediu este cu desăvârșire eronată. De asemenea, specialiștii au observat că astăzi folosim limbi standard, unificate prin voința națională, însă, la nici o națiune, limba națională nu a fost moștenită în forma actuală, ci într-o multitudine de forme locale (graiuri) care au fost unificate mai apoi. Din acest punct de vedere, limba română, mai ales varianta sa daco-română nord dunăreană, a fost pe tot parcursul Evului Mediu, pe teritoriul dintre Tisa, Dunăre și Nistru, și până astăzi surprinzător de unitară
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
parte din lume, s-au pomenitu și iel au descălecat neamul, seminția care trăiește până acum în Moldova și în Țara Muntenească și cât norod este în Ardeal cu acest nume: român”. „Măcară dară că și la istorii și la graiul și streinilor și în de sine cu reame, cu vacuri, cu primeneale au și dobândescu și alte nume, iată acela carile iese vechiu nume stă întemeiat și înrădăcinat: rumân. Cum vedem că, măcară că ne răspundem acum moldoveni, iar nu
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
toate neamurile sunt cu multe numere, după vreme toate suntu... Așea și neamul acesta, ce scriem țărilor acestora (Moldova, Țara Muntenească și Ardeal) nume dreptu și mai vechiu este român, adică râmlean de la Roma... Măcar că și la istoricii și la graiul streinilor, și între sine, cu vreme, cu vacuri, cu primenele, iau și dobândesc și alte numere, iar acela ce este vechiu nume stă neclătit români”. Constantin Cantacuzino invocă, de asemenea, romanitatea românilor și unitatea lor: „Iar noi într-alt chip
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
la dezbatere, care introduce În discuție conținutul unui bilet atunci când se ivește un moment prielnic (i se spune „injectorul de mesaje”). Discuția este condusă de un „animator”. La urmă persoanele din sală pot interveni și În mod direct, prin viu grai. În Încheiere, animatorul face o sinteză și trage concluzii.
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Rodica DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93099]
-
întrucât și eu am fost prins de Iisus Hristos.”. Adică, cel ce s-a învrednicit de duhul rugăciunii are deschisă calea spre deplina comuniune cu Dumnezeu, deoarece „cel care se alipește de Domnul este un duh cu El.”. Rugăciunea este graiul și mărturisirea credinței în Dumnezeu, este confirmarea religiei noastre! Religia este cunoștința noastră despre Dumnezeu și despre cele sfinte, este legătura noastră cu Dumnezeu. Prin credință cunoaștem pe Dumnezeu, ne însușim și mărturisim această cunoștință. Prin rugăciune suntem într- un
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cuvântul propăvăduirii sunt darurile lui Dumnezeu, iar rugăciunea adusă de noi este deschiderea noastră la aceste daruri. De aceea, toate trebuie însoțite de rugăciune și toate vin prin rugăciune. Nici o faptă creștinească nu se poate face fără rugăciune. Rugăciunea este graiul și mărturisirea credinței în Dumnezeu, este mărturisirea religiei noastre creștine. Toate cărțile de slujbă sunt cărți de viață creștină și programe de rugăciune. în atmosfera creată prin rugăciune, în acest duh înnoitor, sufletul nostru se desprinde de tot ce este
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sfântă, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu spune: „Doamne, iartă-le lor că nu știu ce fac!” Prin aceasta El a vestit lumii că cea mai importantă poruncă este porunca iubirii de Dumnezeu și de semeni. Așa și-a propovăduit lumii prin viu grai și prin faptă iubirea și iertarea față de oameni, până în clipa cea de pe urmă a vieții Sale. Cum I-a fost învățătura așa I-a fost și viața și precum I-a fost viața așa a fost și învățătura! „Cu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
este începutul oricărui bine și pricina mântuirii și a vieții veșnice”. Și spune mai departe: „Puterea pe care apa o dă pomilor, pe aceea o dă rugăciunea vieții creștinilor”. Omul care crede se roagă, necredinciosul nu se roagă. „Rugăciunea este graiul și mărturisirea credinței în Dumnezeu, este graiul și mărturia religiei noastre. Religia este cunoștința noastră despre Dumnezeu și despre cele sfinte, este legătura noastră cu Dumnezeu. Prin religie cunoaștem pe Dumnezeu, prin credință ne însușim și mărturisim această cunoștință, prin
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și a vieții veșnice”. Și spune mai departe: „Puterea pe care apa o dă pomilor, pe aceea o dă rugăciunea vieții creștinilor”. Omul care crede se roagă, necredinciosul nu se roagă. „Rugăciunea este graiul și mărturisirea credinței în Dumnezeu, este graiul și mărturia religiei noastre. Religia este cunoștința noastră despre Dumnezeu și despre cele sfinte, este legătura noastră cu Dumnezeu. Prin religie cunoaștem pe Dumnezeu, prin credință ne însușim și mărturisim această cunoștință, prin rugăciune vorbim și comunicăm cu Dumnezeu. Religia
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
fărădelege și nu mă voi însoți, la desfătările lor certa-mă- va dreptul și mila va fi pentru mine; mustrarea lui ca untuldelemn va unge capul meu. Dar rugăciunea mea e împotriva celor răi; prăbușeacă-se de pe stâncă povățuitorii lor. Auzi-sevor atuncea graiurile mele că sunt dulci. Ca o barză ce se taie din pământ, să se risipească oasele lor lângă iad! Că spre Tine- s, Doamne, ochii mei Doamne, la Tine am nădăjduit, să nu iei ssufletului meu! Păzeștemă de cursa ce
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
prin rostire. Căci realul este înaintea cuvântului, însă doar în cuvânt ajunge el la rostirea de sine, la autorevelarea adevăratei sale putințe de a fi. "Realul este deja acolo, nu ca realitate iconică a semnului grafic, ci ca realitate-substrat a graiului"19. Această realitate pre-discursivă nu este ajungerea la rostit a poemului; ceea ce ajunge la cuvânt este o rostire originară a realului însuși, solul posibilului în care răsună vocea unui sens primordial. "E vorba de acel sens prim - antepredicativ - al lucrurilor
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înaintea puterii ființei absolute. În rest nimic - rotund ca un inel/ verbul e forma vidului din el", nimic în afara formei rostirii, formă și ea a golului rotunjit în sine, semnificant prin ceea ce arată pre-fiind. Căci "în raiul unor absențe înflorește graiul", în golul ce retrage lucrurilor cuvântul prin care ele se prezintă în lume, aspirându-le în vederea graiului anonim, de-nominativ, prin care ele se arată înainte de a fi. Se arată așa cum sunt, cum stau să vină în vedere, cu toată
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nimic în afara formei rostirii, formă și ea a golului rotunjit în sine, semnificant prin ceea ce arată pre-fiind. Căci "în raiul unor absențe înflorește graiul", în golul ce retrage lucrurilor cuvântul prin care ele se prezintă în lume, aspirându-le în vederea graiului anonim, de-nominativ, prin care ele se arată înainte de a fi. Se arată așa cum sunt, cum stau să vină în vedere, cu toată carența lor de ființă. Inaparentul nu e așadar ceea ce nu se arată întrucât nu este; el este
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înfățișarea cuvintelor": "izvor/ înmiresmată de Cuvânt amiază"53. Numește fără a putea fi numit, ridică lucrurile din moarte la viață, căci ele respiră acum în lumina în care semnifică, rostesc viața care le cuprinde. Poate cuvântul poetic să rostească acest grai în care Cuvântul luminează, să fie cuprinsul mărturisitor al epifaniei? Ce nume va da el "fericirii/ de-a străbate până la ultimul cer", cum va putea "să aibă/ în el acum/ focul Cuvântului/ și să nu ardă"?54 Lăsând să se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
36. Din piscul adorației fără cuvânt, mută de uimire și de slăvire, privirea se întoarce spre chipul uitat al lumii, într-o stare de contemplare grăitoare 37. A întoarce capul - fața, privirea - spre lume înseamnă a o învesti cu darul graiului, cel care dă chip lumii până acum neînfățișate, șterse din vedere. Abia cu starea de contemplare bucuria se desăvârșește, începutul începe cu adevărat lumea, o deschide chipului și o arată după asemănarea cu prototipul 38. "Abia cu treapta contemplativă începe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care dă chip lumii până acum neînfățișate, șterse din vedere. Abia cu starea de contemplare bucuria se desăvârșește, începutul începe cu adevărat lumea, o deschide chipului și o arată după asemănarea cu prototipul 38. "Abia cu treapta contemplativă începe făptura graiului", iar omul "numai când se întoarce, numai când întoarce capul îndărăt spre lume, când trece din adorație în contemplație devine poet"39. Trecerea pragului înspre starea de vârf a adorării echivalează cu smulgerea vălurilor de pe lucruri, dar totodată cu lipsa
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe temeiul existenței sale creaturale"42. Omul nu doar se bucură de slava invizibilului ca de lumina ochilor, ci începe să slăvească în cuvânt, să înțeleagă ce se arată în imaginea care orbește și vorbește. În momentul acesta începe povestea graiului. În acest moment se naște poetul"43. Imnele bucuriei, de la asceză la kerygmă Imnele bucuriei sunt expresia conjugată a celor două stări: bucuria extatică a adorării și îndoita bucurie, creatoare, a contemplării; dar și ilustrarea poetică a trecerii typos-ului spre
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dincolo de lume, întorcându-se la originea invizibilă a vizibilului, reîntorcându-se apoi spre lumea cuvântată, reînvestită cu darul luminii ce-i strălucește pe față. "O poezie templu" sub cupola căreia răsună "limba unui clopot invizibil" - aceasta este casa rostirii "unde graiul este una cu Logosul"44, răscrucea în care vederea se frânge epuizată, golită de ceea ce vede și cere dreptul la rostire: "Pe drum, suntem în nodul răscrucilor,/ Suntem în veșnica răscruce mișcătoare", "răstigniți pe răscruce"45. Răscrucea este refracția în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în sus"86. Ceea ce intră în vedere iese la vedere, cere nu doar adorarea, ci și contemplarea, rostirea care spune vederea. Nevăzutul vorbește, se arată în chipul vizibil al Logosului: "Venit-ai în sfârșit, te-ai arătat/ Sub formă de grai, ai apărut/.../ Vorbește cineva. El grăitorul, spune/ El nopții, grăiește El și mă transmută/ Din înțelesul meu obișnuit"87. Asceza iluminatoare a vederii deschide rostirea, "vederea cuvântului"88, mărturisirea și invocarea, chemarea fără de care rămânem în nevedere, "căci nu-i
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
noua făptură a lumii ieșită din sine, revenită și înnoită în strălucirea chipului care o arată de la început? Printr-un limbaj transmutat, iluminat de ceea ce îi e dat să rostească, întrucât "cele noi cer nouă limbă/ Intrăm în zorii altui grai", "Grai nou și nouă altă limbă/ Nu omenesc, duhovnicească!"90. La capăt de drum, începutul se rostește în sfârșit, "se mută viața-n dimineață", "în fașă oul ține foșnetul aripii"91. Prin funcția sa kerygmatică - predicația apelativă -, limbajul invocă icoana
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
făptură a lumii ieșită din sine, revenită și înnoită în strălucirea chipului care o arată de la început? Printr-un limbaj transmutat, iluminat de ceea ce îi e dat să rostească, întrucât "cele noi cer nouă limbă/ Intrăm în zorii altui grai", "Grai nou și nouă altă limbă/ Nu omenesc, duhovnicească!"90. La capăt de drum, începutul se rostește în sfârșit, "se mută viața-n dimineață", "în fașă oul ține foșnetul aripii"91. Prin funcția sa kerygmatică - predicația apelativă -, limbajul invocă icoana Logosului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pp. 294, 295, 296. 41 Ibidem, p. 297. 42 Ibidem, p. 309. 43 Starea de copilărie a poeziei, în IP I, p. 135. 44 Poezia nouă, în IP II, p. 29; Limbă și rostire, în IP I, p. 208. 45 Graiul patriei, vol. Imnele bucuriei (1973), în Ioan Alexandru, Imne, Editura Eminescu, București, 1975, p. 100. Paginile trimit în continuare la această ediție. 46 Întoarcerea poetului, p. 118. 47 Ibidem, p. 114; Izvorul, p. 158. 48 Duhul Transilvaniei, p. 189, 188
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
1973), în Ioan Alexandru, Imne, Editura Eminescu, București, 1975, p. 100. Paginile trimit în continuare la această ediție. 46 Întoarcerea poetului, p. 118. 47 Ibidem, p. 114; Izvorul, p. 158. 48 Duhul Transilvaniei, p. 189, 188. 49 Veghe, p. 159; Graiul, p. 144. 50 Imnul întoarcerii, p. 242. 51 Graiul patriei, p. 99. 52 Feciorie, p. 156; Întoarcerea poetului, p. 109. 53 Ibidem. 54 Ibidem, p. 112; Imnul luminii, p. 240. 55 Toamnă, p. 198; Imnul iubirii, pp. 213-214. 56 Mișcare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
p. 100. Paginile trimit în continuare la această ediție. 46 Întoarcerea poetului, p. 118. 47 Ibidem, p. 114; Izvorul, p. 158. 48 Duhul Transilvaniei, p. 189, 188. 49 Veghe, p. 159; Graiul, p. 144. 50 Imnul întoarcerii, p. 242. 51 Graiul patriei, p. 99. 52 Feciorie, p. 156; Întoarcerea poetului, p. 109. 53 Ibidem. 54 Ibidem, p. 112; Imnul luminii, p. 240. 55 Toamnă, p. 198; Imnul iubirii, pp. 213-214. 56 Mișcare anabasică a originarului pus în lumină, până acolo unde
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]