3,926 matches
-
Ghervazen Longher. Cu acest prilej, pe peretele exterior, în stânga intrării, a fost amplasată o placă de marmură cu următorul text în limbile poloneză și română: În decursul timpului, comunitatea romano-catolică din Poiana Micului a fost vizitată de mai mulți înalți ierarhi din Polonia: arhiepiscopul Józef Kowalczyk, nunțiu apostolic în Polonia (la 30 mai 2009) - care a donat 500 dolari pentru noua biserică, Henryk Józef Muszyński, arhiepiscopul de Gniezno și primat senior al Poloniei (16 august 2010) și cardinalul Stanislaw Dziwisz, fostul
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
filiale alte două comunități romano-catolice ale etnicilor polonezi: Pleșa (în perioada 1921-2004) și Poiana Micului (1976-2003). La începutul secolului al XXI-lea, situația enoriașilor parohiei a fost următoarea: Fiind o comunitate importantă, parohia a fost vizitată de mai mulți înalți ierarhi romano-catolici din România și din străinătate. Sunt de menționat următorii: Petru Gherghel (episcop de Iași) - 13-14 martie 2004 , arhiepiscopul polonez Józef Kowalczyk, nunțiu apostolic în Polonia - 29-31 mai 2009 , cardinalul polonez Zenon Grocholewski, prefect al Congregației pentru Educația Catolică de la
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
a autoritaților abilitate, două dintre acestea, din păcate, s-au prăbușit. Situat pe o culme învecinată, satul Ciulpăz din comuna Pestișu Mic a fost deservit liturgic până în urmă cu peste trei decenii, de o bisericuță de lemn, cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”; dezafectată cultului în anul 1977, aceasta se prezintă astăzi ca o jalnică ruină. Bolta edificiului s-a prabușit în 1996; în anul 2007 a venit rândul turnului clopotniță scund, cu foișor deschis și coif piramidal ușor evazat. Era un
Biserica de lemn din Ciulpăz () [Corola-website/Science/326656_a_327985]
-
indicând o utilizare a spațiului strict monahală. Martori oculari susțin că în incinta naosului a fost descoperită o criptă din care au fost recuperate un lănțișor de aur, inele și cruciulițe, ceea ce ar dovedi că acolo a fost înhumat un ierarh. La începutul secolului XVII (1613-1639) biserica episcopală devine biserică de mir. Biserica a fost restaurată în anii 2000-2002, la acoperiș și zugrăvelile interioare, cu fonduri de la Ministerul Culturii și Cultelor. Care au fost primii stătători în scaunul episcopal întemeiat la
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
întemeiat “pentru rumânii bistrițeni”. Preocupați de a lumina cât mai deplin aceste episode de istorie eclesiastică, cercetătorii au reușit să facă noi deschideri către adevăr. Astfel, invocându-se o greșală de transcriere a apelativului Kyr (domn), obișnuit în relațiile cu ierarhii Bisericii Ortodoxe care a devenit neînțelesul “Layr” și faptul că antroponimicului slavon “Iowan” îi corespunde românescul “Ioan”- s-a stabilit o identitate mai credibilă contestatului episcop. “De aceea scrie M.Păcurariu, autorul acestei demonstrații- îl socotim pe Ioan cu reserve
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
mormintele amplasate de-a dreapta și de-a stânga naosului. Biserica Sfântul Dumitru din Craiova este și a fost coloana vertebrală a vieții spirituale din oraș, deoarece aici slujește Arhipăstorul cetății Baniei și Mitropolitul Olteniei.] În interiorul catedralei se găsesc moaștele Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, ale Sfinților Serghie și Vah, și ale Sfintei Mucenițe Tatiana. ----] Pr. Dumitru Bălașa, "Biserica Domnească Sf. Dumitru și vechimiea orașului Craiova", în Din Istoria Arhiepiscpopiei Craiovei și a Municipiului Craiova, Ed. Mitropolia Olteniei, Craiova, 1975, p. 16
Catedrala Mitropolitană din Craiova () [Corola-website/Science/326718_a_328047]
-
la sinodul de la Capuadin Italia, apoi la Sf. Ambroziu al Mediolanului cât și la Siriciu al Romei, de fiecare dată cazul lui e trimis spre judecare și rejudecare către sinodul iliric, prezidat de Anisiu al Tesalonicului, ca dovadă că niciun ierarh apusean, fie el chiar și episcope al romei, nu îndrăznea să se amestece într-o chestiune proprie a Mitropoliei Iliricului. Împărțirea finală a imperiului în 395 creează imperiul român de apus cu prefecurile Italia și Galia, cu capitala la Romă
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
-lea, i-a cerut lui Henric al IV-lea să renunțe la drepturile asupra Bisericii din Germania. Papa a combătut totodată ideea de "monarhie divină" și a obținut sprijinul acelor nobili germani care urmăreau limitarea absolutismului imperial. Papalitatea a interzis ierarhilor Bisericii, sub amenințarea cu excomunicarea, să-l mai susțină pe Henric. În cele din urmă, în 1077, Henric s-a văzut nevoit să plece la Canossa, în Italia de Nord, pentru penitență și pentru a obține absolvirea de la papă. În pofida
Dinastia Saliană () [Corola-website/Science/325331_a_326660]
-
Divergența dintre monarhul imperial german și papalitate a dus la un război, care a slăbit puterea imperiului german din 1077 până la încheierea concordatului de la Worms, în 1122. În baza concordatului, papa era autoritatea îndrituită să numească în funcții pe înalții ierarhi ai clerului, însă regele german avea drept de "veto" în alegerile făcute de papă. Controlul imperial asupra Italiei a fost pierdut temporar, iar coroana imperială a devenit dependentă de sprijinul politic al facțiunilor aristocratice aflate în rivalitate. Lipsită de sprijinul
Dinastia Saliană () [Corola-website/Science/325331_a_326660]
-
Biserica de zid cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” din Ribița, comuna Ribița, județul Hunedoara, a fost construită la începutul secolului al XV-lea (1417). Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Satul Ribița este consemnat în documente în anul 1439, sub numele
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
în anul 1439, sub numele de „Ribicza”. În centrul localității, pe o colină scundă, se înalță o altă ctitorie cnezială hunedoreană, asemănătoare din punct de vedere arhitectural, cu lăcașurile de cult medievale din Crișcior, Leșnic și Hălmagiu: biserica-monument istoric „Sfântul Ierarh Nicolae”. Construit din blocuri de piatră fățuite la muchii, edificiul este alcătuit dintr-un altar rectangular decroșat, boltit în semicilindru, o navă cu pereți masivi și un turn-clopotniță, precedat de un pridvor deschis din lemn. Turnul, prevăzut cu un portal
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
regelui Sigismund de Luxemburg, satele Mesteacăn de Jos, Mesteacăn de Sus, Ribița și Tertfalva (probabil Țebea). După câteva luni, acestea erau redobândite de către fiii săi, Matia, Vratislav (Vladislav) și Miclăuș, care în semn de prețuire vor fi ctitorit biserica „Sfântul Ierarh Nicolae”. În plus, dintr-un document emis la Oradea, în anul 1527, rezultă că acești trei frați au stat la baza a trei mari familii nobiliare distincte; din Matia a derivat familia Ribiczey, din Vratislav familia Nemes, iar din Miclăuș
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
anul 1404, cu toate că papa Grigorie XII (1406-1415), cel menționat în fragmentul de pisanie pierdută, era ales în fruntea Bisericii Catolice abia după doi ani. Pornind de la această inadvertență, arheologul clujean Adrian Andrei Rusu înclină spre limita superioară a pontificatului acestui ierarh roman, propunând astfel anul 1414 ca timp al ridicării bisericii. Deși lăcașul de cult se impune privirii prin echilibrul formelor sale, adevărata valoare a bisericii se relevă la interior, acolo unde vizitatorul descoperă pe suprafața pereților existența unui decor iconografic
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
dezvăluie privirii o scenă tipică iconografiei bizantine „Mandylionul”, încadrat de alte două scene reprezentative: „Buna Vestire” și „Nașterea Domnului”. Nava este păstrătoarea minunatei frize a ctitorilor. Tabloul votiv de pe peretele sudic, în care donatorii, frații Vladislav și Miclăuș, prezintă Sfântului Ierarh Nicolae, macheta bisericii, se particularizează nu doar prin sensul monumental al viziunii, ci și prin redarea realistă a detaliilor costumației vremii. În continuare sunt redate plastic „Întâmpinarea Domnului”, „Botezul” și „Schimbarea la Față”. Pe peretele nordic, alături de grupurile celor trei sfinți regi
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
profesor titular la Catedra de Teologie Fundamentală și Istoria religiilor (din 2 decembrie 1948), apoi ca profesor la Catedra de Istorie bisericească universală (din 1 septembrie 1952). A fost pensionat la 1 octombrie 1980. El a pregătit mai mulți viitori ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, printre care viitorul patriarh Daniel Ciobotea, viitorul mitropolit Andrei Andreicuț de la Cluj, viitorul arhiepiscop Calinic Argatu al Argeșului și Muscelului. În perioada 1958-1968, profesorul Șesan a fost reprezentat al Bisericii Ortodoxe Române la Conferința Creștină pentru
Milan Șesan () [Corola-website/Science/326121_a_327450]
-
este o biserică anglicană din Canterbury, Kent și este una dintre cele mai faimoase construcții religioase creștine din Marea Britanie, înscrisă din anul 1988 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Catedrala Canterbury este reședința Arhiepiscopului de Canterbury, cel mai înalt ierarh al Bisericii Anglicane. Este cunoscută pentru asasinarea lui Thomas Becket din 1170, cancelar al Angliei și arhiepiscop. În anul 597, Papa Grigore I îl trimite pe Sfântul Augustin, abate al unei mănăstiri benedictine din Roma, să-i convertească pe anglo-saxonii
Catedrala din Canterbury () [Corola-website/Science/322672_a_324001]
-
arhiereu, pedagog, cărturar și importantă personalitate publică a vremii sale. S-a născut în familie de preot, cu numele de botez Nicolae. Învață la Mănăstirea Todireni din Burdujeni, călugărit la Mănăstirea Gorovei în 1827, preot ieromonah la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași în 1833, studii la Gimnaziul Vasilian și la Academia Mihăileană din Iași, pe care a absolvit-o 1838, apoi la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București între 1838-1839. Preot și predicator la Mitropolie, catehet la școlile publice de la
Neofit Scriban () [Corola-website/Science/322845_a_324174]
-
Petrescu. Cu o istorie bimilenara, presărată cu multe urcușuri și coborâșuri, este astăzi cea mai veche organizare creștină de pe teritoriul României, fiind întemeiata însuși de apostolii lui Hristos, Andrei și Filip. Veniți să propovăduiască Evanghelia lui Hristos, aceștia au hirotonit ierarhi în principalele cetăți din Scytia Minor. Nu se știe cu exactitate câți episcopi au fost rânduiți în regiune de către Sfinții Apostoli, dar, la un anumit moment al istoriei, conducerea ierarhică a provinciei s-a unificat, istoricul Sozomen (sec. VI) amintind
Arhiepiscopia Tomisului () [Corola-website/Science/322849_a_324178]
-
s-a unificat, istoricul Sozomen (sec. VI) amintind că Scythia Minor în întregime a intrat sub oblăduirea unui singur episcop care își avea reședința în metropola provinciei, Tomis. Se presupune că Episcopia Tomisului a fost înființată în secolul III. Primul ierarh dobrogean cunoscut după nume este episcopul Evanghelicus (în jurul anului 303). Tot istoricul Sozomen relatează întâlnirea din anul 369 dintre episcopul tomitan Bretanion și împăratul Valens - el amintește "“un vechi obicei, care se păstrează și acum, ca un singur episcop să
Arhiepiscopia Tomisului () [Corola-website/Science/322849_a_324178]
-
Din cercetările recente, s-a ajuns la concluzia că participarea Episcopului Gherontie la Sinodul ÎI Ecumenic, în 381, a dus la înființarea Mitropoliei Scytiei, cu reședința la Tomis. Întrucât există tradiția că în provincia română Scytia să existe un singur ierarh, pentru a putea înființa această Mitropolie, împăratul Teodosie cel Mare a trecut sub jurisdicția Tomisului, trei scaune arhierești din afara provinciei. Astfel, la sfârșitul secoluilui al IV-lea Mitropolia Scytiei se întinde pe malul Mării Negre, din Peninsulă Crimeea, până în zona orașului
Arhiepiscopia Tomisului () [Corola-website/Science/322849_a_324178]
-
strămoșești și a poporului român. Astfel, în ședința din 22 iunie 1993, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor a luat în discuție cererea preoților și credincioșilor din cadrul protoieriilor județelor Ialomița și Călărași, privind înființarea unei episcopii și numirea aici a unui ierarh. Motivele cererii porneau de la considerente de ordin istoric și conțineau propuneri de îmbunătățire ale activității pastoral-misionare și de promovare a educației moral-religioase pentru păstrarea și consolidarea credinței ortodoxe. Întrucât argumentele erau susținute și de autoritățile locale de stat, care s-
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
30 de membrii (10 clerici și 20 de mireni) în Adunarea Eparhială a Sloboziei și Călărașilor și s-au completat totodată și locurile de membrii rămase vacante în organele eparhiale ale Arhiepiscopiei Bucureștilor, creându-se toate premisele necesare alegerii unui ierarh pentru credincioșii din Bărăgan.
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
săracilor din Constantinopol sau Antiohia, ci, efectiv, a făcut și filantropie practică. Statisticile dovedesc o preocupare practică a sa. Că și Sfanțul Vasilie cel Mare, Sfanțul Ioan face din filantropie un program de păstorire, o prioritate în activitatea să că ierarh. Concret prima sa măsură pe care a luat-o după alegerea sa în scaunul de la Constantinopol a fost aceia de a reduce la minimum cheltuielile de la reședința. Din economia rezultată fondează , în capitala mai multe spitale, apoi repara și îmbogățește
Lucrarea filantropică a Sfântului Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/329606_a_330935]
-
a fost transferată în Muzeul Țăranului Român din București în anul 1992. Biserica a fost ridicată probabil în secolului 17. A fost cuprinsă în vechea listă a monumentelor, dar noua listă a monumentelor istorice nu o mai menționează. Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din satul Bejan a fost mutată în anul 1992 la Muzeul Țăranului Român din București. Din anul 1947, când sătenii din Bejan și-au construit o nouă biserică, din cărămidă, și până în anul 1992, când biserica a fost mutată
Biserica de lemn din Bejan () [Corola-website/Science/329738_a_331067]
-
lemnari. Atestarea lăcașului se documentează printr-o însemnare, de la paginile 1-3, în partea de jos a filelor Cazaniei (București, 1786): "„...Popa Gavriil sîn Petrii Popăscul ot Stiulbicani și s-au dat la biserica din Broșteni, unde se prăznuiește hramul sfântului ierarhul Necolai, unde și preot dintăieș-dată a fost la această sfântă biserică, în cursul anilor, de la alcătuirea lumii, 1790 iară de când s-au făcut biserica din Broșteni la acest văleat 7286 (1778)”." Tradiția locală vorbește de un haiduc pe nume Moglan
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]