19,488 matches
-
un pedestraș cu o suliță în mână. De acolo nu se putea urca mai departe decât pe jos, așa că samuraiul și Yozō descălecară. Ca simplu ostaș, samuraiul nu putea urca în donjonul principal fără permisiune. Când ajunse la clădirea din incinta castelului care-i fusese indicată, ceilalți soli se aflau deja în grădina interioară. Cei trei bărbați așezați pe scaune, Matsuki Chūsaku, Tanaka Tarōzaemon și Nishi Kyūsuke, erau toți ostași, ca și samuraiul. Se prezentară unul altuia, dar nici unul nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Zweig, (35)) și a credulității oamenilor. În afară de faptul că se blochează (oprește) circuitul elementelor chimice existente în cadavrele omenești, această practică mai are un efect negativ: se acoperă și se blochează suprafețe de teren din ce în ce mai mari, cu amplasarea cavourilor, în incinte denumite cimitire. Conform vieții ciclice individuale, pe pământ se nasc și mor oameni permanent. După un anumit număr de ani, se poate ajunge la ocuparea întregii suprafețe a pământului cu morminte și cu cimitire. Unde se vor mai cultiva plantele
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
spunând că erau „de mâncat, nu de mângâiat“. Reacția isterică a lui Esmé nu fusese departe de a militanților pentru drepturile animalelor care Împărțeau fluturași pe stradă Încurajând oamenii să boicoteze restaurantele din Chinatown care omorau peștii sau păsările În incinta localului ca să se asigure că erau foarte proaspete. —Peștilor li se taie capetele cât sunt Încă vii, auzise plângându-se odată un astfel de protestatar. Marlena Îi replicase: — Toate animalele sunt vii Înainte de a fi omorâte. Cum propui să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe intrus. — Cum e locul unde mergem? Întrebă Bennie. E un sat? Nu sat, mai mic. Mai mic decât un sat, se gândi Bennie. OK. Un cătun, o așezare, periferie... proprietatea cuiva, o enclavă, o comunitate Închisă... o micrometropolă, o incintă, o Închisoare... Vera râse auzind lista lui Bennie. —E un loc, spuse Pată Neagră. Noi spunem Locul Fără Nume. — Și cam cât mai e până la acest Loc Fără Nume? Întrebă Bennie. Foarte aproape, promise Pată Neagră. Iar Bennie scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ghemuiți. Apoi s-a auzit un anunț în metrou: «În stația din apropiere, un călător a vărsat un recipient cu chimicale. Metroul întârzie deoarece se face curațenie.» Între timp, anunțul s-a schimbat: «Vă rog să părăsiți cât mai repede incinta stației. Cei care se pot mișca, să plece imediat!» Erau încă multe persoane în metrou. Toți se gândeau că poate își va relua traseul. Am luat legătura cu cei de la firmă de la telefonul din stație. În fața acestuia era deja coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și concret continuitatea spațiului; de aici decurge marea lor importanță religioasă, care se explică prin faptul că reprezintă simboluri și vehicule ale trecerii. Putem înțelege, așadar, de ce biserica face parte dintr-un spațiu deosebit de aglomerările umane care o înconjoară. În interiorul incintei sacre, lumea profană este depășită. Această posibilitate de transcendență este exprimată, la nivelurile de cultură mai arhaice, prin diferitele imagini ale unei deschideri: aici, în incinta sacră, comunicarea cu zeii devine posibilă; în consecință, trebuie să existe o "poartă" către
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de ce biserica face parte dintr-un spațiu deosebit de aglomerările umane care o înconjoară. În interiorul incintei sacre, lumea profană este depășită. Această posibilitate de transcendență este exprimată, la nivelurile de cultură mai arhaice, prin diferitele imagini ale unei deschideri: aici, în incinta sacră, comunicarea cu zeii devine posibilă; în consecință, trebuie să existe o "poartă" către înalt, pe unde zeii pot coborî pe Pământ și pe unde omul poate urca simbolic în cer. Vom vedea în cele ce urmează că așa s-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
atacă violent pe Don Carlos, sfîrșindu-și filipica printr-o apostrofă rămasă celebră: "Pentru mult mai puține crime s-a rostogolit, în Franța, pe eșafod, capul lui Ludovic XVI!". Zadarnic cere Președintele Adunării expulzarea deputatului republican. Afonso Costa refuză să părăsească incinta și e scos de baionetele soldaților. Atunci se petrece o scenă pe care nimeni nu ar fi putut-o prevedea. Tribunul poporului, Antonio José de Almeida, sare pe o bancă și strigă, stăpânind furtuna cu formidabila lui voce: "Soldați, hai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Carlos. Baionetele sunt chemate în ajutor, și - frumosul revoluționar e expulzat într-un vacarm asurzitor. Joîo Franco cere Regelui dizolvarea Parlamentului și adevărata dictatură începe. Dar șefii revoluției sunt purtați pe brațe de o mulțime fanatizată. Actele de curaj din incinta Parlamentului dezlănțuie un entuziasm fără pereche. Numele tribunului e rostit ca o incantație. Strada e în delir, iar republicanii și progresiștii disidenți ai lui Alpoim, hotărăsc că a sosit momentul să proclame fățiș revolta. La conspirație iau parte foarte multe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în văi împădurite, unde primăvara deja îmbrăcase primele ramuri ale copacilor. Atunci când străbăteau zone deschise, însă, puteau vedea luciul alburiu al zăpezii ce încă stăruia pe înălțimile muntoase. întrucât erau nevoiți să ocolească satele și punctele fortificate - adesea, niște simple incinte, în care militarii încartiruiți acolo erau ocrotiți de palisade -, Audbert, ce se afla mereu a douăzeci de pași înaintea grupului, era deseori constrâns să schimbe traseul; mai mult, în acea zi trebui, în două rânduri, să-i oprească pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-l ajute să se elibereze de platoșă și de cămașa de zale de dedesubt; după ce le lăsă pe toate să cadă pe jos într-un ropot metalic, își puse mâinile în șolduri și trecu o privire peste zidurile părăginite ale incintei, clădirile cu acoperișuri joase și ieșite din încheieturi, poarta mare, cu scânduri grele, dar cu cuie lipsă, și își spuse, în fine, părerea. — Nu, dacă sunt mulți, nu rezistă nici la primul atac. Și pe urmă, aici e prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
luptau alături de ei întoarseră spatele dușmanului și o luară la goană printre corturile răvășite ori încolțite de flăcări, spre desișuri. Curând, trecură de lizieră și fură înghițiți de întunericul pădurii. Sebastianus era cu ei. 35 Suflând greu, Balamber ajunse în incinta unde stăteau caii. înaintea lui, dușmanul fugea spre desișul neguros, dar de jur împrejur locul era presărat cu morți și răniți. în ecourile incendiului, privirea sa reuși să pătrundă înăuntrul îngrăditurii și să constate efectul cel mai important al incursiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gândul: — E acolo jos, spuse, arătând cu degetul spre unul mai mare decât celelalte, ridicat în apropierea drumului spre Lutetia Parisiorum. Pe cupola sa era arborat un stindard mare, purpuriu, bătut ușor de vânt. în spatele pavilionului se întrezărea o mare incintă, plină cu zeci de cai și, de jur împrejur, pe o rază de cel puțin cincizeci de pași - după cum aprecie Sebastianus - era foarte puțină mișcare, astfel că, de aici de pe ziduri, reușea să identifice santinelele, vigilente și nemișcate, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
interesant de știut dacă mai există un alt animal care să fi suferit în cursul vieții o asemenea nenorocire. Cu cât ești mai politicos, cu atât ridici tot mai multe ziduri și forturi împotriva cordialității inoportune, care dă năvală în incinta vieții tale. Omul găsește întotdeauna inconștient motive înalte pentru acțiunile sale egoiste. Antropofagul, care-și mănâncă părinții din lipsă de altă carne, e convins că face un act moral, că-și îndeplinește o datorie religioasă. Aceasta dovedește idealismul omului, adică
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
însuși, omul e natural, e slab, și gândește în limba naivă a tuturora. Cuvântul nou (...) e pretențios, e retorică, e afectare, și cine poate fi mai ticălos decât omul care ia atitudini față cu el însuși când se retrage în incinta sufletului său? 44. Anatole France este în primul rând inteligența. Inteligența pură, jocul cu idei, în forma sensibilă a artei. 45. Atitudinea poetică a autorului păgubește chiar și poeziei lirice. Poezia trebuie să rezulte din fapte, adică din senzații, impresii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
din lemn de abanos: puf, puf, puf..., scuturând scrum peste mulțimea de capete ascunse sub un singur cozoroc. Habar n-avea Iosif Visarionovici că se poate fabrica rachiu din cizme de cauciuc, că ar fi deschis o făbricuță chiar În incinta Kremlinului. Între timp, vremurile s-au schimbat. Unde au dispărut mujicii și bărbile? Petru le-a tot scurtat măturoaiele până au ajuns să fie doar un smoc. Tătucul Iosif a smuls și rămășița asta de șomoiog și l-a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
păcătoase. Călugărul de care auzise Mașa trăia Într-un ținut Îndepărtat al Rusiei. Și poate pentru că mănăstirea se afla Într-un ținut atât de Îndepărtat de capitală, călugării nu fuseseră prigoniți de comuniști, iar toate cele trei biserici aflate În incinta sfintei mănăstiri rămaseră aproape neatinse; Înăuntrul lor nu se amenajaseră nici cazărmi, nici hambare, nici crescătorii de porci, cum s-a Întâmplat În atâtea lăcașuri sfinte, ce căzuseră pradă urgiei Domnului, icoanele nu fuseseră arse, nici clopotele topite pentru gloanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
torționari dispăruseră, el fiind lăsat să aștepte plimbându-se prin birouri ce erau goale, toată lumea plecase deoarece programul zilei se terminase de mult...!! Descumpănit, merse la ofițerul de serviciu. „Doresc să vorbesc cu maiorul Huzum...!” „Îmi pare rău, a părăsit incinta instituției cu două ore În urmă...!!” „Bine, bine...Nu v’a lăsat vorbă să-mi dați drumul să plec acasă...??” „În caz contrar, mai erați aici...?” Tony Pavone izbugni Într’un potop de Înjurături la adresa celor doi netrebnici care desigur
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fusese urmărită și de la care pornise întregul scandal, vântură o sticlă de băutură deasupra capului și voi să-l lovească pe la spate pe țigan. I-am făcut semne disperate să ascundă imediat sticla, fiindcă oricine era prins cu alcool în incinta internatului risca externarea în prima fază, iar la următoarea abatere era exmatriculat fără drept de apel. Blondul profită de clipa mea de neatenție șimi trimise un pumn în ficat apoi un picior drept în cap. Am auzit o bufnitură și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
acum că Nehru vorbea liber. De la un moment, Nehru a început să ridice tonul, să strige unele fraze, iar audiența, să reacționeze cu furie, să amenințe cu pumnii și să strige ceva. Mi-am întors capul spre celălalt capăt al incintei, tocmai când două persoane ieșeau din bancă și se îndreptau spre ieșire. Nu avea cine să ne spună ce se întâmpla. Singurul cunoscător de bengali și hindu, colegul Nicolae Călina, era la tribună, lângă conducerea Delegației oficiale a României. După cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
parte din Tibet, pe care îl considera teritoriu chinez. Premierul Nehru anunța, în cadrul mitingului, că a început războiul dintre China și India și arăta că India va răspunde pe măsură, ceea ce explica reacția deosebit de aprinsă a indienilor. Cei care părăsiseră incinta Fortului Roșu erau ambasadorul chinez și traducătorul acestuia, probabil și ei surprinși de declanșarea războiului. Este limpede că dacă ar fi știut de război, nu ar mai fi venit la miting. Evident că odată ajuns la misiune, ambasadorul Chinei a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
la răsărit de Granada, încercuită și bombardată cu tunurile de mai bine de cinci luni de către rumi. Regii creștini - fie ca Domnul să dărâme ce au construit și să clădească la loc ce au dărâmat! - înălțaseră turnuri din lemn în fața incintei și săpaseră un șanț pentru a-i împiedica pe asediați să comunice cu exteriorul. Cu toate astea, în ciuda superiorității lor numerice zdrobitoare ca oameni și muniții, în pofida prezenței la fața locului a lui Ferdinand însuși, castilienii nu izbuteau s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să vedeți, dacă Domnul vrea cu adevărat să vă deschidă ochii! Veniți să vedeți zidurile ce s-au înălțat într-o singură zi prin puterea lui Ibliss cel Viclean! Cu mâna întinsă spre soare-apune, arăta cu degetele lui subțiri către incinta orașului Santa Fe pe care regii catolici începuseră s-o construiască în primăvară și care, în miezul verii, avea deja înfățișarea unui oraș. În țara asta în care bărbații își luaseră de multă vreme obiceiul de a umbla pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
al discursului, tonul tatei nu mai era acela al unui imitator, ci al unui pedagog de școală coranică; glasul îi curgea acum fără nici un artificiu, iar ochii îi erau fixați în zare, ca ochii unui somnambul: — Când privirea Celui-prea-Înalt străbate incintele palatelor, ea vede cum sunt ascultate cântărețele mai mult decât doctorii Legii, vede cum sunetul lăutei îi împiedică pe oameni să audă chemarea la rugăciune, cum nu se mai deosebește bărbatul de femeie nici după strai, nici după mers, vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
el spre poarta Steagurilor, unde se instalaseră cu acest prilej negustorii de gogoși fără umplutură, de smochine uscate și de băuturi răcoritoare pregătite cu zăpadă adusă cu catârii de pe înălțimile muntelui Cholair. Destinul ne chemase la întâlnire în strada Vechii Incinte. Tata mergea în față, ținând-o pe Mariam cu o mână, iar cu cealaltă ținându-mă pe mine, schimbând câteva cuvinte cu fiecare vecin pe care-l întâlnea; mama era cu doi pași mai în urmă, urmată îndeaproape de Warda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]