5,035 matches
-
dezvolta anumite componente ale culturii civice, cred autorii: să predea deprinderi cognitive cu privire la participare, de exemplu. Poate însă școala să predea alte valori sociale, precum încrederea socială și cea individuală, sau comunica acel amestec de activitate și pasivitate, implicare și indiferență, de orientări parohiale, dependente și participative? Educația, alături de alți agenți de socializare, trebuie să sprijine un angajament afectiv față de sistemul politic și un sentiment al comunității politice. 1.2 Definiții ale capitalului social 1.2.1 Definiția lui Robert D.
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
dezvolta anumite componente ale culturii civice, cred autorii: să predea deprinderi cognitive cu privire la participare, de exemplu. Poate însă școala să predea alte valori sociale, precum încrederea socială și cea individuală, sau comunica acel amestec de activitate și pasivitate, implicare și indiferență, de orientări parohiale, dependente și participative? Educația, alături de alți agenți de socializare, trebuie să sprijine un angajament afectiv față de sistemul politic și un sentiment al comunității politice. 2.2.1 Cultura politică în România urbană Pentru a descrie cultura politică
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
Cetățenii acestor societăți nu sunt deloc mulțumiți de felul în care merg lucrurile și au puțină încredere în cei aleși. Cercul relației dintre aleși și alegători devine unul vicios, în care apatia și dezinteresul cetățenilor se combină cu corupția și indiferența aleșilor pentru bunul public. Performanța modestă a aleșilor nu este balansată de acțiunea civică a unor cetățeni interesați de sistemul politic. Nu ne vom ocupa aici de primul element situat pe cercul imaginar, anume de comportamentul și valorile aleșilor, ci
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
pare să fie un răspuns. În ciuda criticilor, sistemul generos de protecție socială nu a distrus capitalul social, așa cum credeau atât dreapta, cât și stânga. Argumentul lor (aproape) comun era că solidaritatea de stat, altruismul instituționalizat îi predispune pe oameni la indiferență. Odată taxele plătite, compasiunea dispare și oamenilor nu le mai pasă. Mai mult, statul invadează societatea civilă și distruge formele naturale ale solidarității, subminând chiar fundamentele statului bunăstării. Datele de sondaj nu confirmă însă ipoteza. Din contră, în ultimele decenii
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
să nu coboare nimeni".19 De asemenea, în Theory of Justice, John Rawles 20 afirmă că bunăstarea societății de-pinde de bunăstarea individului care o duce cel mai rău. Dar stabilirea unei funcții reale de bunăstare socială, adică determinarea, curbelor de indiferență socială necesare pentru determinarea optimului general este cu neputință. Instrumentele economiei neoclasice pot reprezenta doar un mod util de rezumare și evaluare a efectelor politicilor alternative, cu evidențierea limitelor acestora. Nu se pune în discuție solidaritatea umană, ci modul cel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
bunăstării între indivizi. W este funcție de utilitatea (satisfacția) fiecăruia dintre cei n indivizi ce compun societatea: W1,W2 (U1,U2,...,Un) Frontiera lui Pareto Această funcție operează un clasament între toate repartițiile posibile și se traduce grafic prin curbe de indiferență colectivă, care au aceleași proprietăți tehnice ca și curbele de indiferență individuală studiate. Potrivit figurii, există o infinitate de curbe de indiferență colectivă, de tip W1, W2 sau W3. Statul este însărcinat să caute maximizarea bunăstării colective. În consecință, alegerea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
n indivizi ce compun societatea: W1,W2 (U1,U2,...,Un) Frontiera lui Pareto Această funcție operează un clasament între toate repartițiile posibile și se traduce grafic prin curbe de indiferență colectivă, care au aceleași proprietăți tehnice ca și curbele de indiferență individuală studiate. Potrivit figurii, există o infinitate de curbe de indiferență colectivă, de tip W1, W2 sau W3. Statul este însărcinat să caute maximizarea bunăstării colective. În consecință, alegerea publică optimă consistă în a selecționa, din ansamblul de soluții eficace
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
lui Pareto Această funcție operează un clasament între toate repartițiile posibile și se traduce grafic prin curbe de indiferență colectivă, care au aceleași proprietăți tehnice ca și curbele de indiferență individuală studiate. Potrivit figurii, există o infinitate de curbe de indiferență colectivă, de tip W1, W2 sau W3. Statul este însărcinat să caute maximizarea bunăstării colective. În consecință, alegerea publică optimă consistă în a selecționa, din ansamblul de soluții eficace (optimale în sensul lui Pareto), pe cea care maximizează W, adică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Statul este însărcinat să caute maximizarea bunăstării colective. În consecință, alegerea publică optimă consistă în a selecționa, din ansamblul de soluții eficace (optimale în sensul lui Pareto), pe cea care maximizează W, adică pe cea care permite atingerea curbei de indiferență colectivă cea mai ridicată. Soluția optimală este dată de punctul 0, punct de tangență între funcția utilității colective și frontiera lui Pareto. O serie de lucrări ulterioare au permis precizarea formei matematice și a conținutului ce trebuie să caracterizeze o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
vârsta de șase luni, au fost manifestările de timiditate și anxietate în raport cu adoptatorii în perioada imediat următoare plasamentului (șapte cazuri din zece). Trei copii adoptați din centre de plasament, după vârsta de 2 ani au manifestat apatie, retragere în sine, indiferență față de stimuli. Cele mai importante probleme au fost prezentate de o respondentă care a adoptat un copil ce a beneficiat de forme multiple de plasament: spital pediatrie până la vârsta de 6 luni, centru de plasament până la un an și cinci
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
viața consacrată, de slujire preoțească, sau în viața de familie. Totul are ca fundament recunoașterea lui Cristos, asemenea lui Ioan în zorii enigmatici ai acelei zile Pascale emblematice: „E Domnul!” Manifestarea Domnului în viața unei persoane schimbă orice perspectivă: înlătură indiferența, angajează, responsabilizează, necesită un răspuns potrivit. Prin Cristos, cu Cristos și în Cristos, persoana aflată în căutarea propriei vocații poate găsi, în experiențele și semnele cotidianului, manifestarea iubirii divine, acea iubire unică ce, în asentimentul credinței, te face să exclami
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
Nu există nimeni, nici Dumnezeu, nici om, în care să mă încred”. Este alegerea nihilistă, sau mai bine zis sceptică, și astăzi foarte mulți trăiesc, din păcate, în această situație. - Un al doilea răspuns ar putea fi o atitudine practică, indiferența: „Să-l lăsăm să vorbească, este doar unul în plus care ne dă sfaturi”; „nu este nimic de făcut pentru mine, pentru comunitatea mea, nu este nimic de făcut pentru parohie, pentru grup, pentru Biserică, nu este nimic de făcut
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
la exterior pentru El, dar nu mai reprezintă un izvor de bucurie. Rămânem așa cum ar fi rămas apostolii, în acea noapte, dacă nu ar fi răspuns la cerere, dacă ar fi rămas în cea de-a doua atitudine, adică în indiferență. Astfel și Isus s-ar fi îndepărtat, totul ar fi dispărut. Iată, așadar, ce se întâmplă cu mine când nu mă încred în semne și nu perseverez: nu cresc în umanitate autentică, nu cresc în adevărata cunoaștere a puterii Pascale
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
parte la actul poeziei), totul rămâne în gol, totul se năruie. În acest moment, poezia pare să fie un fel de ban de aur care nu e văzut și nu e folosit fiindcă stă îngropat în pământ. Stă îngropat în indiferența celor care ar avea atâta nevoie de el. Definește, rogu-te, care sunt rădăcinile individualității tale artistice... Care îți sunt obsesiile, care ți-au fost și îți sunt maeștrii? Să definesc "rădăcinile individualității mele artistice" iată o problemă copleșitoare, absolută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
măcar o clipă, cel mai mare poet român. Așa că am renunțat și pentru totdeauna. Și intenția și bănuiala dvs. sunt nedrepte. (Revista "Antiteze", nr. 11, 2002) Nicolae COANDE Un scriitor e un om care se naște și se definește în raport cu indiferența celor printre care trăiește... Ce ți-a adus ție poezia? Ce frustrări ți-a provocat poezia? Dacă nu erai poet, ce altceva ți-ar fi plăcut să fii pe lumea asta? Dacă ai fi fost arhitect, de exemplu, ce mare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
personale, grea și adesea stimulativă. Nu a fost cazul meu. Am învățat singur, cu dificultate, cum apare un scriitor în lume ca o șansă acordată acelei lumi. Totuși, un scriitor e un om care se naște și se definește în raport cu indiferența celor printre care trăiește și trăiește mai intens decât oamenii obișnuiți, el, omul natural al societății, măcar pentru că trăiește simultan în trecut, prezent și viitor, are capacitatea de a se auzi pe sine în pluralitatea vocilor care îl înconjură. Vedetismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dar sunt dispus să fac aceste mari concesii, pentru că, de fapt, relațiile mele profunde se reduc la câteva persoane, câteva din țară, câteva din străinătate, apoi un restrâns număr de artiști care-mi știu demult adevărata față: pentru ceilalți, numai indiferență... fața mea privește de acum către o Sfântă Față! Tema centrală a poemelor dumneavoastră este, indiscutabil, moartea. Chiar dacă e vorba de dragoste, de dor, de plecare sau de spațiul sacru care ne ține, ceea ce animă cuvintele e acel sentiment al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că îl cunoști din propria experiență. Este unul de paria, de marginal, un straniero. El e bun în manuale, în posteritate, pe noptieră sau în raftul de bibliotecă, nu viu și plin de ciudățenii, de nemulțumiri și neliniști. Tratat cu indiferență de oricine s-ar afla la putere, guvernanții cu greu realizând că fără acești grădinari ai limbii naționale există riscul pierderii ființei naționale, odată cu care piere și scopul guvernării lor. Dar e greu de realizat, pentru indivizi cu o cultură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în alta cu lejeritate unii, dureros alții!? Când mi-e dor de Aurel deschid o carte cu poezia sa și citesc. Scriitorul este ca aisbergul care nu moare de tot, decât atunci când partea vizibilă dispare mâncată de oxizii timpului, de indiferență, de propriile limite transferate operei. Că nu toate scrierile, nu toate actele artistice sunt făcute pentru veșnicie. Sunt opere care mor natural, ca oamenii. Sunt autori care întrețin arderea marii literaturi, în timp ce opera lor e ca vreascul care se aprinde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cimpoeșu. Într-un viitor destul de apropiat va trebui să plătim și pentru a fi citiți... 54 Al. CISTELECAN Destinul unui "acordor de gușe de privighetoare" 59 Nicolae COANDE Un scriitor e un om care se naște și se definește în raport cu indiferența celor printre care trăiește... 70 Nichita DANILOV Nu poți să ajungi la esența lucrurilor fără a nu fi pedepsit 91 Mircea A. DIACONU Cu literatura română în Europa suntem pe unde suntem și cu geografia: undeva la margine 106 Dumitru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să scoată prizonierii de la Guantanamo de sub jurisdicția tribunalelor americane. Eșecurile celor conduși în loc să descriu mai amănunțit acuzația adusă conducerii, mă voi concentra asupra celor conduși, pentru că, după mine, aici se află pericolul la adresa societății deschise. Publicul american a manifestat o indiferență remarcabilă față de faptul că era înșelat. în opinia publică referitor la războiul din Irak, ceea ce a contat a fost dacă a avut sau nu succes, și nu dacă a avut la bază motive false. Publicul european a fost mult mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
și de la cine. * Negustor cinstit încă nu s-a dovedit. * Hoțul neprins tot hoț rămâne. * Prejudecățile nu sunt judecăți care le preced pe altele. * Automatismele nu țin de mecanică, ci de deprinderile omenești. * Unii medici îi tratează pe pacienți cu indiferență. * La terminarea facultății, depun jurământul lui Ipocrit. * Ultimul drum are întotdeauna sens unic. * Toți vorbesc despre moarte, dar nimeni nu știe ce este ea. * Morții se întorc numai în amintirile noastre. * Deși nu e căpitan de vapor, speranța moare ultima
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
de complezență este o impolitețe mascată. * Nu da vrabia din mână pe cioara din par; dă-o pe pielea ursului din pădure. * Egalitate există doar în aspirațiile celor tratați ca neegali. * Medicul îl tratează pe om cu medicamente; politicianul cu indiferență. * Îndepărtarea celor apropiați lasă loc însingurării. * Soarele răsare pentru toți, dar nu toți știu să se bucure de asta. * Nimeni nu respiră aerul altuia; pentru ce nu încăpem unii de alții? * Atunci când se stinge și ultima speranță, e ca și cum nu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
un mod misterios, îl urmărește pe protagonist și exercită asupra acestuia o fascinație stranie. Caracterul malefic al lui Svidrigailov este dat nu doar de multiplele lui vicii și crime săvârșite (înșelătorie, violență, senzualitate, atracție față de minore, omor), dar și de indiferența cinică cu care își prezintă propriile fapte. Un astfel de personaj nu conține în sine perspectiva salvării, prin urmare, el se va sinucide, subliniind astfel caracterul autodistructiv al necredinței. Svidrigailov este un personaj complex și face mai multe acte de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
al necredinței. Svidrigailov este un personaj complex și face mai multe acte de caritate decât oricine altcineva din roman. Binele, ca și răul înfăptuit, nu-l ating și nu-i implică toată ființa, actele sale fiind privite cu detașare și indiferență. Acesta este și motivul pentru care personajul nu se salvează. Căci binele care nu este în legătură permanentă cu adevărul cristic nu are valoare soteriologică. Salvează doar binele făcut din îndemnul credinței. Rogojin și Ippolit sunt personaje care reprezintă și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]