4,059 matches
-
să ia o ramură pentru sărbătoarea "Floriilor", se trezește la un moment dat înconjurat de o pantera, de un leu și o lupoaica. Cuprins de spaimă, îi vine o umbră în ajutor: este poetul Virgiliu, care îl va conduce prin Infern, singura posibilitate de a ieși din pădure. Împreună coboară prin noua cercuri concentrice,fiecare cerc fiind ocupat de diverse personaje celebre din istoria omenirii, în funcție de păcatele săvârșite, dar și de personalități contemporane, adversari personali sau persoane disprețuite, trimiși de Dante
Divina Comedie () [Corola-website/Science/296768_a_298097]
-
posibilitate de a ieși din pădure. Împreună coboară prin noua cercuri concentrice,fiecare cerc fiind ocupat de diverse personaje celebre din istoria omenirii, în funcție de păcatele săvârșite, dar și de personalități contemporane, adversari personali sau persoane disprețuite, trimiși de Dante în Infern pentru a-și ispăși viciile. Pedepsele sunt descrise în ordine crescândă, cu cât se coboară în profunzimea iadului, care este și centrul pământului. Aici întâlnesc de asemenea celebrul cuplu adulterin, Paolo și Francesca, soția unui măcelar care într-un acces
Divina Comedie () [Corola-website/Science/296768_a_298097]
-
trecutului. În vârful muntelui se gaseste Paradisul terestru, care are aspectul unei păduri populată de figuri alegorice. Purgatoriul este o altă ipostază a personalității umane care prevestește zorile Renașterii. Ajunși în Paradisul terestru, Virgiliu îl părăsește și se întoarce în Infern. Din acest moment, Dante va fi călăuzit de Beatrice, instrumentul voinței divine. Paradisul, în opoziție cu Infernul, este construit din noua cercuri orientate spre înălțime. Aici este sălașul celor fără de păcate, al sfinților. Fiecare cerc corespunde unuia din corpurile cerești
Divina Comedie () [Corola-website/Science/296768_a_298097]
-
Purgatoriul este o altă ipostază a personalității umane care prevestește zorile Renașterii. Ajunși în Paradisul terestru, Virgiliu îl părăsește și se întoarce în Infern. Din acest moment, Dante va fi călăuzit de Beatrice, instrumentul voinței divine. Paradisul, în opoziție cu Infernul, este construit din noua cercuri orientate spre înălțime. Aici este sălașul celor fără de păcate, al sfinților. Fiecare cerc corespunde unuia din corpurile cerești cunoscute în acea vreme: Luna, Mercur, Venus, Soarele, Marte, Jupiter, Saturn, dominate de cerul stelelor fixe. La
Divina Comedie () [Corola-website/Science/296768_a_298097]
-
Saturn, dominate de cerul stelelor fixe. La sfîrșitul călătoriei Beatrice îl părăsește și Dante, ghidat de Sfanțul Bernardo, adresează o rugăciune Sfintei Fecioare. Artistul se contopește cu Dumnezeu, simbolul "Iubirii care pune în mișcare cerul și stelele". Dacă în descrierea "Infernului" și "Purgatoriului" Dante a avut unele puncte de sprijin, în "Paradis" el este unicul creator. Tradiția Paradisului nu există în literatura și fantezia dantesca a creat-o din propriile resurse, realizând un vers fluid și de infinită gamă muzicală, corespunzător
Divina Comedie () [Corola-website/Science/296768_a_298097]
-
și de echivalat. Este un motiv în plus că opera dantesca să constituie o veritabilă piatră de încercare pentru traducători. Prima traducere în limba română a operei lui Dante Alighieri a fost făcută de către Maria P. Chițu. Ea a publicat "Infernul" în anul 1883 și "Purgatoriul" în anul 1888.( vezi ) Transpunerea ei în limba română echivalează cu un imens pariu, fapt atestat de numele și de numărul celor care s-au încumetat în această întreprindere: Nicu Gane ("Infernul" (1906) în versuri
Divina Comedie () [Corola-website/Science/296768_a_298097]
-
Ea a publicat "Infernul" în anul 1883 și "Purgatoriul" în anul 1888.( vezi ) Transpunerea ei în limba română echivalează cu un imens pariu, fapt atestat de numele și de numărul celor care s-au încumetat în această întreprindere: Nicu Gane ("Infernul" (1906) în versuri alexandrine), George Coșbuc (1924-1932), Alexandru Marcu ("Infernul" (1932), "Purgatoriul" (1933), "Paradisul" (1934) - traducere în proza cu gravuri de Mac Constantinescu), Eta Boeriu (1965), Giuseppe Ciffareli, George Pruteanu și Marian Papahagi. Recent, Răzvan Codrescu a publicat traducerea „Infernului
Divina Comedie () [Corola-website/Science/296768_a_298097]
-
anul 1888.( vezi ) Transpunerea ei în limba română echivalează cu un imens pariu, fapt atestat de numele și de numărul celor care s-au încumetat în această întreprindere: Nicu Gane ("Infernul" (1906) în versuri alexandrine), George Coșbuc (1924-1932), Alexandru Marcu ("Infernul" (1932), "Purgatoriul" (1933), "Paradisul" (1934) - traducere în proza cu gravuri de Mac Constantinescu), Eta Boeriu (1965), Giuseppe Ciffareli, George Pruteanu și Marian Papahagi. Recent, Răzvan Codrescu a publicat traducerea „Infernului” (2006), cu text bilingv, note, comentarii, postfața și bibliografie la
Divina Comedie () [Corola-website/Science/296768_a_298097]
-
Infernul" (1906) în versuri alexandrine), George Coșbuc (1924-1932), Alexandru Marcu ("Infernul" (1932), "Purgatoriul" (1933), "Paradisul" (1934) - traducere în proza cu gravuri de Mac Constantinescu), Eta Boeriu (1965), Giuseppe Ciffareli, George Pruteanu și Marian Papahagi. Recent, Răzvan Codrescu a publicat traducerea „Infernului” (2006), cu text bilingv, note, comentarii, postfața și bibliografie la zi, la Editură Christiana din București. Un loc aparte în cadrul acestor tălmăciri (unele rămase nefinalizate) îl ocupă traducerea realizată de poeta Eta Boeriu, în care, după cum constată criticul Ion Negoițescu
Divina Comedie () [Corola-website/Science/296768_a_298097]
-
l-au pus pe acesta în relație, pe de o parte, cu Dionis și Orfeu, și, pe de altă parte, cu personaje mitice sau puternic mitologizate, a căror trăsătură principală era fie o tehnică șamanică, fie mantica, fie coborârile în Infern. Mircea Eliade, însă, vede în relatările lui Herodot despre cultul lui Zalmoxis elemente ce îl apropie pe zeul dac de Mistere.
Zalmoxis () [Corola-website/Science/298725_a_300054]
-
încercat să-l convingă să candideze la postul de președinte al Statului Israel - funcție reprezentativă - dar Wiesel s-a eschivat. Ca președinte a fost ales vechiul om politic, laureatul premiului Nobel Shimon Peres. În 2008 Wiesel a prefațat „Scrisoare din infern către mama” scrisă după eliberare de Ingrid Betancourt, fostă ostateca a grupei teroriste Farcs, din jungla columbiana. Pozițiile, opiniile și prestigiul lui Wiesel, au atras animozități, proteste și critici vehemențe, mai ales din partea unor adepți ai polilor extremi ai scenei
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
mitologia greacă zeița care stăpânește în timpul iernii, alături de Hades, lumea umbrelor, fiind însă în timpul verii și zeița fertilității. Era fiica lui Zeus și a Demetrei. În mitologia romană, este venerată sub numele de "Proserpina". Legenda ei spune că stă în infern cu Hades, stăpânitorul lumii de dincolo. Acolo va trebui să râmâna timp de 6 luni pe an, însemnand Toamna și Iarna. Fiind rugat de Demetra, Zeus a acceptat ca Persefona să stea în infern numai jumătate din an, însemnand perioada
Persefona () [Corola-website/Science/299603_a_300932]
-
Legenda ei spune că stă în infern cu Hades, stăpânitorul lumii de dincolo. Acolo va trebui să râmâna timp de 6 luni pe an, însemnand Toamna și Iarna. Fiind rugat de Demetra, Zeus a acceptat ca Persefona să stea în infern numai jumătate din an, însemnand perioada rece a anului, când Demetra pleacă de pe Olimp și recoltele se veștejesc. Când vine Primavara și Persefona se întoarce din infern, natura devine din nou verde. Vedeți la "Legendă". Legenda despre Persefona începe atunci când
Persefona () [Corola-website/Science/299603_a_300932]
-
Iarna. Fiind rugat de Demetra, Zeus a acceptat ca Persefona să stea în infern numai jumătate din an, însemnand perioada rece a anului, când Demetra pleacă de pe Olimp și recoltele se veștejesc. Când vine Primavara și Persefona se întoarce din infern, natura devine din nou verde. Vedeți la "Legendă". Legenda despre Persefona începe atunci când Hades, zeul morții, s-a îndrăgostit de frumoasa fiică a lui Zeus și a Demetrei. Știind că Demetra, zeița culturii și a roadelor câmpului, mama Persefonei, nu
Persefona () [Corola-website/Science/299603_a_300932]
-
care este și numele ei inițial), știind prea bine că Persefona este păzită cu mare atenție de mama ei, Demetra. Într-o zi, pe când culegea împreună cu oceanidele flori la poalele Nysei, Persefona a fost răpită de Hades și dusă în Infern. Romanii menționează Enna, pe insula siciliană, drept locul răpirii. Demetra a fost însă atât de disperată de dispariția fiicei sale iubite încât a părăsit Olimpul și timp de nouă zile a lăsat să se veștejească întreaga vegetație care era sub
Persefona () [Corola-website/Science/299603_a_300932]
-
întreaga vegetație care era sub oblăduirea ei. Într-un târziu, Zeus a fost nevoit să-i destăinuie prin Hecate lui Demetra unde se află Persefona și să mijlocească un compromis cu Hades, devenit între timp soțul acesteia. Deși eliberată din Infern, Persefona a rămas legată de lumea umbrelor, deoarece a apucat să mănânce acolo un sâmbure de rodie. Acest fapt i-a fost trădat lui Hades de către Ascalafos. În fiecare iarnă ea trebui deci să se întoarcă în Infern și să
Persefona () [Corola-website/Science/299603_a_300932]
-
eliberată din Infern, Persefona a rămas legată de lumea umbrelor, deoarece a apucat să mănânce acolo un sâmbure de rodie. Acest fapt i-a fost trădat lui Hades de către Ascalafos. În fiecare iarnă ea trebui deci să se întoarcă în Infern și să petreacă o treime a anului acolo. De aceea iarna este anotimpul deznădejdii Demetrei, cel în care vegetația moare. Cultul Persefonei e strâns legat de simbolica anotimpurilor denotată de legendă. Locurile prinicpale de cult se află în Beoția, pe
Persefona () [Corola-website/Science/299603_a_300932]
-
de unități militare. Semnificația prezenței armatei pe străzi poate fi una singură: ordinele au venit de la cel mai înalt nivel, probabil chiar de la Ceaușescu. Armata a eșuat în încercarea sa de a restabili ordinea, reușind să transforme Timișoara într-un infern: focuri de armă, victime, lupte de stradă, mașini în flăcări, TAB-uri care transportau forțe de securitate înarmate și tancuri. După ora 20:00, se trăgeau focuri de armă din Piața Libertății până la Operă, inclusiv în zona podului Decebal, Calea
Revoluția Română din 1989 () [Corola-website/Science/299587_a_300916]
-
ca o ușă de apă / ca o mare însetată / ca un vătrai lichid / ca un lapte de jăratic / ca un rug hohotind în oglindă / ca un cutremur de apă / ca un ceas topit / foc foc / apă apă // oră piatră / iască infern / locum refrigerii loc de verdeață / de unde a fugit toată durerea / și suspinarea // „Nu poți înota / de două ori / în același / cutremur...“ / Acum și flacără / și în curgerea curgerii. / Punct." («Poarta paradoxală» - BalP, 174). Poetul traversează foarte atent spațiile mitice, surprinzându
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
singurii care practicau real un ascetism aspru erau Perfecții, ceilalți membri, Auditorii, fiind supuși unui regim mai blând. În ciuda aparențelor, fundamentul tezei cathare se caracteriza printr-un optimism inexistent în dogma catolică: considerând lumea materială drept regatul Diavolului, "purii" excludeau Infernul din viața de apoi. De asemenea, catharii erau adepții ideii reîncarnării, prin care toate sufletele, după un anumit număr de reveniri în lumea materială, se vor elibera de întuneric și se vor mântui. Deși exista printre catari chiar dorința de
Catarism () [Corola-website/Science/299805_a_301134]
-
un grup de eroi care au toate calitățile ideale ale cavalerismului. În Shahnameh, Alexandru este descris ca un copil de rege persan, dar care a fost adoptat de regele macedonean, Filip. Însa, conform lui Dante Alighieri, la Cântul 12 din Infernul, Alexandru cel Mare a ajuns în cea mai adâncă parte a râului de sânge, Cercul al șaptelea al iadului, așezat alături de cei mai mari ucigași ai istoriei. Există un număr mare de legende folclorice și tradiționale despre marele cuceritor al
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
dornică de a condamna nedreptățile regimului lui Nicolae I. Roman inițiator pentru literatura rusă a detenției, "Amintiri din casa morților" prezintă ororile închisorilor din Siberia, cruzimea paznicilor și bestialitatea unor prizonieri în stare de cele mai groaznice crime. În acest infern, există însă și suflete curate, capabile să se ridice deasupra mizeriei și a degradării. Tolstoi va considera romanul apogeul operei lui Dostoievski. Ca orientare politico-culturală, ziarul "Vremea" se delimitează de extremele slavofile și occidentaliste, încercând să stabilească o punte între
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
pășesc în lumea hipnotizantă a bordelului Bellei Cohen, unde bărbații sunt transformați în „porci” conform unor convenții sadomasochiste și unde, în învălmășeala halucinantă a dezmățului, Stephen Dedalus întrezărește stafia acuzatoare a mamei ("Circe"). Bloom îl salvează pe Dedalus din acest infern și, pentru a-i acorda primele îngrijiri, îl transportă într-o gheretă a vizitiilor, unde cei doi îl întâlnesc pe D. B. Murphy, un marinar bețiv ("Eumeu"). În cele din urmă, Dedalus și Bloom ajung la casa celui din urmă, dar
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Iederei în sala comisiei") sunt oglindite în "Oameni din Dublin". Alte subiecte mai sinistre ca simonia ("Surorile") sau pedofilia ("O întâlnire") nu sunt enunțate direct, deși spectrul lor se poate intui. Hélène Cixous compară cartea cu cercul al optulea al infernului dantesc. Ea observă că volumul începe cu moartea unui om și sfârșește cu o povestire intitulată "Cei morți", semn că întreaga Irlandă trăiește în trecut, este bântuită de vestigiile unei lumi apuse. Ideea este reluată și în "Ulise", în capitolul
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
forțele haosului este urmată de un proces de regenerare și creație. Joseph Campbell și Henry Morton Robinson afirmă: Aluziile literare din opera lui Joyce sunt tot atât abundente ca cele mitologice. La fel ca Dante și Virgiliu care, ieșind din Infern, văd din nou stelele cerului în "Divina Comedie", Bloom și Stephen contemplă în "Itaca" „copacul ceresc al stelelor încărcat cu roade umede, noptatec albăstrii.”. Capitolul "Circe" a fost comparat cu scena intitulată "Noaptea Valpurgiei" din "Faust", cu romanul "Venus înveșmântată
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]