3,965 matches
-
a stabili când cineva nu poate rămâne în propria țară în condiții de siguranță revenindu-i Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR). Astfel de persoane vulnerabile nu pot fi lăsate în situația de a recurge la rețele infracționale de trafic de persoane care introduc ilegal migranți pe teritoriul European. Aceștia trebuie să aibă la dispoziție modalități sigure și legale de a ajunge în UE. Pe fondul evenimentelor din Mediterană, la nivel european s-a impus luarea de urgență
EUR-Lex () [Corola-website/Law/266462_a_267791]
-
de către organele de aplicare a legii, fie de furnizorii de servicii, fie de către instituțiile responsabile pentru asigurarea acestora. C. CADRUL LEGAL Instrumentele legislative destinate luptei împotriva traficului de persoane conțin prevederi specifice în domeniul prevenirii traficului de persoane, combaterii fenomenului infracțional și asistenței și protecției victimelor traficului de persoane. Principalele acte normative naționale în domeniul traficului de persoane: 1. Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu modificările și completările ulterioare; Prin Legea nr. 678/2001 s-
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205870_a_207199]
-
semnalizare și alte componente specifice acestui tip de aplicații. Rolul funcțional al subsistemului este de a detecta pătrunderea în spațiile protejate a persoanelor neautorizate, de a sesiza stările de pericol din unitate și, după caz, de a îngreuna consumarea actului infracțional. ... ---------- Alin. (1) al art. 3 din anexa 1 a fost modificat de pct. 50 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.002 din 23 decembrie 2015 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 984 din 30 decembrie 2015. (2) Subsistemul de control
EUR-Lex () [Corola-website/Law/268126_a_269455]
-
în mod nelegal, determinând "recunoașterea" de către bancomat a cardului falsificat ca fiind un card valid și permițând astfel un schimb de informații între posesorul cardului și mediul de stocare a datelor privitoare la contul bancar, atașat cardului "recunoscut". Chiar dacă activitatea infracțională s-ar opri aici, nefiind solicitată nicio operațiune financiară, infracțiunea de acces fără drept la un sistem informatic este consumată. Făptuitorul transmite prin intermediul componentelor sistemului (tastatură) solicitări către unitatea centrală de prelucrare a sistemului, care îi vor permite posesorului nelegitim
EUR-Lex () [Corola-website/Law/256821_a_258150]
-
care se afirmă că totul a fost „o înscenare clară care a avut ca scop denigrarea primarului din Teremia Mare și a partidului din care face parte“. Loth a anunțat că-i deschide lui Filip proces penal pentru calomnie. săptămâna infracțională În perioada 14 - 21 noiembrie 2003, pe raza județului Timiș au fost înregistrate: ucidere din culpă - 1; vătămare corporală - 2; furt calificat - 10; viol - 1; trecerea frontierei de stat - 1; trecerea frontierei altor state - 2; infracțiuni de distrugere - 2; tentativă
Agenda2003-47-03-lege () [Corola-journal/Journalistic/281746_a_283075]
-
ale multora dintre cei care au cunoscut drama unor trădări În iubire). Μ Autocompătimirea este un semn al orgoliului propriu căzut În dizgrație. Μ Nu este cu adevărat om al adevărului acela care luptă numai pentru adevărul lui. Μ Recidiva infracțională derivă, cel mai adesea, dintr-o mentalitate cu totul aparte a infractorului: convingerea că totul depinde numai de el și că nu trebuie să dea socoteală nimănui. De aici și lipsa sentimentului de vinovăție și, implicit, lipsa nevoii de a
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
alcoolicii, toxicomanii etc. că Situațiile antisociale sunt cazurile extreme ca gravitate, care necesită o atenție sporită, instituirea unor măsuri de siguranță și protecție socială, asistența lor În instituții specializate. Din această categorie fac parte: delincvenții sociopați, grupurile marginale cu potențial infracțional (bandele delictuale de tineri adolescențiă, precum și o categorie specială de persoane reprezentată prin deportați, exilați, prizonieri etc. 26 RELAȚIILE INTERPERSONALE ȘI CONFLICTELE UMANE Cadrul general Psihologia Morală este o psihologie a Întâlnirii și comunicării dintre două sau mai multe persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
depună plângere în vederea demarării procedurilor legale împotriva agresorilor. ● Luarea unor măsuri împotriva partenerului violent, în baza unor prevederi de lege, prin sancționarea infracțiunilor minore cu amenzi și, mai ales, prin pedepse penale atunci când sunt îndeplinite condițiile pentru definirea uni act infracțional. ● Invitarea partenerului violent la secția de poliție, pentru a i se prezenta consecințele posibile ale comportamentului său agresiv. ● Dezvoltarea unui set de măsuri preventive și activități educaționale specializate în asistență socială. ● Creșterea numărului de proiecte educaționale cu privire la mijloacele juridice de
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
nu există sau nu este prevăzută de legea penală ori că fapta a fost săvârșită în stare de legitimă apărare împotriva atacului victimei în condițiile art. 44 din Codul penal; b) victima este condamnată definitiv pentru participarea la un grup infracțional organizat; c) victima este condamnată definitiv pentru una dintre infracțiunile prevăzute la art. 21, alin. (1); d) instanța reține în favoarea făptuitorului circumstanța atenuantă a depășirii limitelor legitimei apărări împotriva atacului victimei, prevăzută la art. 73, lit. a), din Codul penal
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
etc., care au la bază un defect de socializare din partea individului. Explicarea genezei sociabilității constituie, de altfel, unul din obiectivele principale ale mai multor discipline psihologice: psihologia copilului, psihologia socială, psihologia judiciară etc. Cercetările criminologice au evidențiat faptul că fenomenul infracțional în rândul minorilor are multiple ți variate cauze, unele comune cu ale criminalității adulților, dar multe din ele diferite de acestea. Astfel, spre deosebire de adult, care are o capacitate superioară de a prevedea rezultatul periculos sau vătămător al faptei comise, minorul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cauze, unele comune cu ale criminalității adulților, dar multe din ele diferite de acestea. Astfel, spre deosebire de adult, care are o capacitate superioară de a prevedea rezultatul periculos sau vătămător al faptei comise, minorul înțelege mai puțin caracterul antisocial al faptei infracționale. În același timp, el este mai dependent de influențele ambiante familiale și sociale: dacă aceste medii sunt conflictuale, sau dacă îl expun pe minor unor repetate pedepse și privațiuni, atunci ele deschid drumul spre diferite acte și atitudini antisociale. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
este mai dependent de influențele ambiante familiale și sociale: dacă aceste medii sunt conflictuale, sau dacă îl expun pe minor unor repetate pedepse și privațiuni, atunci ele deschid drumul spre diferite acte și atitudini antisociale. Pentru majoritatea criminologilor, explicația actelor infracționale ale minorilor trebuie legată de procesul perturbării timpurii a relațiilor copil-părinți, copil-școală, copil-societate, adică în diferitele sentimente de frustrare pe care aceștia le-au resimțit la o fragedă vârstă. Psihologii atrag atenția asupra faptului că aceste eventuale influențe negative venite
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a „Supra-Eului” este una de interdicție: închipuid o lege, „Supra-Eul” interzice încălcarea acesteia. Când „Supra-Eul” reușește să domine „Eul”, se nasc autoreproșurile și sentimentele de culpabilitate care joacă un mare rol în desfășurarea vieții sufletești, în generarea comportamentelor patologice și infracționale. Ciocnirea dintre tendințele refulate și normele social-morale duce adesea la conflict și, implicit, la frustrație, deoarece satisfacerea unora se face în detrimentul celorlalte. Tendințele refulate în „inconștient” (sub forma complexelor Oedip, Electra, Jehova, de „inferioritate”, de „castrație”, al „înțărcării” etc.), se
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
psihopatul nu face acest lucru, „psihopatia” mai este numită și „anomalie caracterială” a personalității, sau „caracteropatie”. Subiecții psihopați se caracterizează, așadar, prin abolirea „simțului moral”, fapt care duce la dezvoltarea unor situații de conflict și, implicit, la apariția unor conduite infracționale. „Sentimentul frustrației” face casă bună cu „psihopatiile”, deoarece în cuprinsul lor activitatea reflectorie / activitatea gândirii este păstrată, dar lumea valorilor psihopatului este cu totul alta, decât la oamenii normali, ceea ce face ca structurarea atitudinilor față de sine, față de semeni și față de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
În căutarea unei tendințe descrescătoare a angajărilor, În timp ce În orașele cu economii bazate pe servicii se pot analiza datele În căutarea unei tendințe de creștere a numărului de angajări. Ne putem imagina analize similare, referitoare la examinarea separată a tendințelor infracționale din orașe de-a lungul timpului, a schimbărilor survenite pe piețele imobiliare, a tendințelor din realizările sau rezultatele studenților, precum și a multor alți indicatori. Serii de timp complexe. Designurile de serii temporale devin mai complexe atunci când tendințele legate de un
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
care arătau unele nemulțumiri ale lor din comună. [...] Față de această situație propunem a se aproba deschiderea DUI asupra numitului S.T. în cadrul căruia să documentăm activitatea și poziția prezentă a suspectului și să luăm măsurile corespunzătoare în scopul prevenirii unei activități infracționale din partea sa. [...]” Notă-raport, 31.05.1982: „La data de 28.05.1982 a fost avertizat de către organele noastre numitul S.T. [...]. Avertizarea s-a realizat pe baza materialelor obținute în timpul urmăririi informative, cât și în urma documentării activității suspectului, din care rezultă
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
de la valeur de l'art. Experts et expertises", în Annales ESC, nr. 6, noiembrie-decembrie 1993, pp. 1421-1445); cercetările lui Bessy și Chateauraynaud, care încearcă să depășească un "constructivism abstractizant", o expertiză intelectuală. • Dreptul În activitatea lor de calificare a actelor (infracțional, criminal, intenționat), a oamenilor sau a lucrurilor, ceea ce re-prezintă sarcina fundamentală a dreptului, juriștii mobilizează, de asemenea, cunoștințe. De aproximativ un secol, ei încearcă, la fel ca filozofii, definirea "culturalului", încât poate că dreptului îi datorăm de fapt efortul cel
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a fenomenului. În ochii autorităților din secolul al XVII-lea, divinația nu mai este o artă, o cunoaștere, un dar sau un mijloc de a comunica cu zeii pentru a afla și a cunoaște mai multe, ci un simplu act infracțional ce cade sub incidența legii. Laicizarea profundă a vieții în Occident (și nu numai) a schimbat criteriile de evaluare și de analiză. Vechile practici magico-religioase atât de bine cotate altădată sunt azi blamate și ridiculizate. Totuși, divinația și multe alte
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
concepe lupta împotriva fenomenului, nu simplist, pe termen scurt, ci pe termen lung, prin prevenire și disuasiune zilnică. Departe de clișeele mediatice, vom încerca să ne ocupăm aici de violența cotidiană, o violență mai banală și care nu e numaidecât infracțională, ceea ce nu înseamnă că e suportabilă. Definirea violenței Imensul decalaj dovedit între statisticile administrative și celelalte moduri de contabilizare a "violenței școlare" are mai multe cauze. Prima este, bineînțeles, faptul că școlile raportează cifre mai mici decât în realitate. Asta
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
cu mai puțin de un secol în urmă în unele sate franceze (cf. pasionanta carte a lui Eugène Weber [1983] sau, pentru o perioadă mai îndepărtată, Muchembled [1989]). Dar, dacă aceste infracțiuni sângeroase se răresc, oricea-r crede opinia publică, statisticile infracționale arată că, de mai bine de treizeci de ani, creșterea micii delincvențe este o tendință puternică a societăților occidentale. Incivilitatea este în primul rând rezultatul acestei mici delincvențe, penalizabilă, calificabilă, dar tratată foarte prost de instituțiile polițienești și judiciare. Aproape
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
au consecințe dezastruoase asupra populației. În același timp s-au înmulțit situațiile periculoase de zi cu zi, care afectează persoane, familii și comunități (urgențe medicale, producere de arsuri, otrăvire, înec, accident rutier, cădere de la înălțime, accidente de muncă, creșterea fenomenului infracțional cu repercusiuni asupra ordinii publice, vieții cetățeanului sau proprietății etc.). Aceste cazuri generează un număr de victime în creștere (morți și răniți), iar de multe ori duc la traume fizice dar și de ordin psihologic ce afectează pe cei din
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
presupune o analiză amănunțită a diferitelor aspecte, ceea ce determină emiterea unor explicații multifactoriale. Amploarea fenomenului variază, atât cantitativ, cât și calitativ între factorii personali, caracteristici subiectului (nivel de dezvoltare, grad de sănătate mentală) și cei sociali (contextul facilitator pentru actele infracționale). Numeroase teorii susțin existența unei subculturi delincvențiale, ceea ce explică creșterea gradului de infracționalitate într-un anumit areal geografic. Astfel, sistemul de norme și valori, atitudini și conduite specifice acestei subculturi contribuie la promovarea și menținerea fenomenului delincvențial. În acest sens
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
reprezintă un indice clar că infracțiunea nu mai are loc; însă dacă ponderea lui R este mai scăzută decât a celorlalte două, atunci are loc comportamentul antisocial. I. Oancea (1998) în urma unei analize detaliate elaborează o diferențiere a cauzelor comportamentelor infracționale, după cum urmează: o cauze generale (cele care fac referire la mediu, cele legate de persoana infractorului); o cauze speciale (vizează doar un anumit sector); o cauze parțiale (vizeaza un segment dintr-un șir cauzal); o cauze obiective (derivate din aspecte
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
persoana infractorului); o cauze speciale (vizează doar un anumit sector); o cauze parțiale (vizeaza un segment dintr-un șir cauzal); o cauze obiective (derivate din aspecte obiective, de exemplu: consum excesiv de alcool); o cauze subiective (privesc aspectele psihice ale actului infracțional); o cauze principale (cele care dețin ponderea cea mai însemnată în declanșarea actului deviant); o cauze secundare (un rol scăzut în declanșarea acțiunii); o cauze determinante (cu un rol primordial în comiterea infracțiunii); o cauze declanșatoare (cele care facilitează trecerea
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
p. 235) a fenomenului în cauză, alcătuită din totalitatea faptelor antisociale care s-au săvârșit în realitate; b) delincvența descoperită reprezintă acele fapte antisociale săvârșite care au fost identificate de către instituțiile care mențin controlul social; c) delincvența judecată cuprinde faptele infracționale care sunt analizate în instanța de judecată. Pornind de la clasificarea anterioară suntem tentați să considerăm delincvența ca fiind un fenomen strict juridic aceasta reprezintă o încălcare a sistemului normativ, faptașii sunt supuși unor pedepse corespunzătoare faptei etc. Cu toate acestea
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]