4,886 matches
-
puține ori, poveștile lui ca fiind neserioase. Vizita la Luvru nu este rezultatul unei înclinații culturale a lui Vasi, care, de altfel și mărturisește că are "o silă veche de acest muzeu" pe care îl ocolește "aproape cu mândrie". Dimensiunea ironică a descrierii ekphrastice este evidentă: scările muzeului sunt ca de tribunal, iar statuia, se descoperă privirii treptat, la început o vedenie, mai apoi o ciungă. Al doilea tip de inserție ekphrastică prezent în romanul Căderea în lume este referința ekphrastică
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
nu reacționează adecvat nici în cazul răspunsurilor bune ale elevilor și nici în cazul celor rele, nerespectând astfel un principiu fundamental al educației: încurajarea printr-o judicioasă folosire a formelor de întărire. Unii institutori/profesori se adresează școlarilor cu formulări ironice, chiar jignitoare, care au un efect frustrant asupra acestora, dezvoltându-le și întărindu-le atitudinile de evitare și opoziție. S-a constatat că balanța laudei și dojanei, așa cum este estimată ea de elevi, înclină mereu în favoarea celei din urmă, mai
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
folosiți, de asemenea, de către toată lumea. Ei nu sunt niciodată "exclusiv savanți" sau "integral tehnici", ci au adeseori o conotație ideologică. Trebuie să remarcăm, de altfel, că jurnalismul folosește cu plăcere o antropologie parodică, întrebuințând fără rigoare noțiuni exotice în mod ironic pentru a desemna un statut sau o atitudine în societatea noastră: se va vorbi despre "șeicul de la Collège de France", despre "casta absolvenților de la Școala Națională de Administrație", despre "Marele Șef" al televiziunii publice etc. În sfârșit, acum când fărâmițarea
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
mai vechi - vezi Dimitrescu (2002b: 214) -, poate și din pricina omonimiei cu extrem de recentul E-uri "aditiv alimentar" sau după modelul pronunției străine cu finală vocalică invariabilă, indiferent de număr). Destul de frecvent apare însă forma de plural euroĭ, specializată pentru conotații ironice, formă adaptată după modelul altui tipar, cu diftong la singular. În schimb, substantivul (neînregistrat în DOOM1, 2) straniero - stranieri "persoană venită din străinătate, în special într-o echipă sportivă" dă semne clare de integrare flexionară în tiparul curent de masculine
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
nu se mai obține cu ajutorul sufixului diminutival -ĕa, care, în istoria mai veche a limbii române, a aparținut acestui tipar flexionar (floricea - floricele). - Specializarea stilistică a formei de plural (vezi pluralele: cosmeticale, filologicale, istericale, mitologicale, politicale, vadimale, purtând conotații depreciative, ironice 26) este semnul convertirii unui procedeu flexionar într-unul derivativ și asta se întâmplă numai atunci când procedeul flexionar nu mai este activ. - Cele mai numeroase oscilații flexionare ale femininelor actuale privesc acest tipar substantival, variația formelor intervenind sau la singular
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
era format din două sate: Tămășeni, sat mai vechi, îndată de la șosea, și Dodești, mai pe așezătură, cu case, pare-se, mai bine gospodărite. Poate că sătenii să fi făcut deosebire între ei, dar noi n-am simțit nicio undă ironică sau invidioasă în scurta ședere acolo. Singura cunoștință „recomandată” era mama Vasâlca Paraschiv, o rudă a lui Theo, gospodină vrednică și cinstită, cu o casă mică albăstruie, așezată într-o ruptură de deal. Ne-a omenit, apoi am căutat împreună
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93472]
-
deși considera că singurii indicați să-i guverneze pe alții sunt filosofii. A exprimat dubii asupra eficienței sistemului democratic, criticându-i valoarea socială și morală, și arătând astfel, preferința pentru sistemul spartan, adică pentru oligarhie. Socrate Inteligența spontană, virulentă și ironică își pune pecetea asupra personalității sale. Concepția lui Socrate despre cunoaștere se bazează pe convingerea că sursa răului este numai ignoranța: "Ceea ce cunosc cu certitudine este că nu cunosc nimic, înțelepciunea constă în sesizarea ignoranței", spunea el. Aflând că, la
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
care o fac vag vizibilă. Dintre textele culte, doar Țiganiada, mult mai târziu, va atenua din îndârjirea superioară a bărbatului medieval și va da viață unor chipuri feminine noi, diferite de cele medievale, descrise în tonuri mai îngăduitoare sau mai ironice, atente totuși la această existență mută, timp de secole, în imaginarul istoriografic. Între cuplul adamic și Fecioară, între păcat și sfințenie, între cotidian și dogmă, dar mai mereu în interiorul casnic, femeia din evul mediu românesc ne apare în scrierile culte
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
obligatoriu din primul, pentru că ea ține mai curând de funcția intelectuală individuală, în timp ce primul termen ține mai degrabă de funcția imaginativă a gândirii colective. 16 Includ în lista creațiilor românești "literare", din evul mediu, și această lucrare, iluministă prin spiritul ironic și general baroc și prin apartenența la vârsta emancipării culturale din secolul XVIII. Consider însă că substanța narativă a epopeii este de tip medieval. O integrez așadar ca "martor" în seria respectivă, ca reflectare - chiar dacă parodică, poate cu atât mai
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a lungul unei opere de o admirabilă monotonie, preocupat întruna de aceleași adevăruri, demonstrează fără încetare că sistemul cel mai riguros, raționalismul cel mai universal se izbesc întotdeauna până la urmă de iraționalul gândirii umane. Nu-i scapă nici una din evidențele ironice, nici una din contradicțiile derizorii care depreciază rațiunea. Nu-l interesează decât excepția, fie că ea aparține istoriei inimii sau a spiritului. Pornind de la experiențele dostoievskiene ale condamnatului la moarte, de la aventurile exasperate ale spiritului nietzschean, de la imprecațiile lui Hamlet sau
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
în alte personaje care, de asemenea, sunt punctul de plecare pentru noi teme absurde. Stavroghin și Ivan Karamazov aplică în viață practica adevărurilor absurde. Moartea lui Kirilov îi eliberează pe ei. Amândoi încearcă să fie țari. Stavroghin duce o viață "ironică" - știm îndeajuns de bine care. Stârnește ură în jurul lui. Și totuși, cuvântul-cheie al acestui personaj se află în scrisoarea sa de adio: "N-am putut urî nimic și pe nimeni". Este țarul indiferenței. Ca și Ivan, care refuză să abdice
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
în aceasta stă măreția lor. Triumful acesta pe de-a-ntregul carnal le-a fost pregătit de o gândire ale cărei puteri abstracte au fost umilite. Când umilința e deplină, carnea dă dintr-o dată creației întreaga sa strălucire absurdă. Tocmai filosofii ironici sunt cei care creează opere pasionate. Orice gândire care renunță la unitate preamărește diversitatea. Iar diversitatea este domeniul artei. Singura gândire care eliberează spiritul este cea care-l lasă singur, sigur de limitele sale și de sfârșitul său apropiat. Nici o
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
tehnici și atitudini lirice, trecând de la sonet la metrica mai nouă, de la pastel la epigramă, de la tonul social, de o mânie reținută, la cântecul delicat de iubire. Rămâne însă în toate un minor, cu nuanța lui de discreție și intelectualitate ironică, uneori agresiv vulgară. G. Călinescu vorbea despre „versuri banale”, iar Perpessicius, mai îngăduitor, găsea totuși în Cântece pentru Lu (1936) și „excelente cântece de primăvară”. Epigramele, vioaie, cu poante agreabile, adesea de un umor fin, pătrunzătoare, îl țin în atenția
VOEVIDCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290620_a_291949]
-
și va afla despre prietenia lui cu copiii de țărani, cu slugile și cu alte persoane nedreptățite de bancherul arivist. Galeria de personaje imaginare e îmbogățită cu o serie de personaje reale, istorice, precum Take Ionescu sau Titu Maiorescu, prezentate ironic și tendențios. Dramaturgul V. compune o serie de piese (cele mai multe într-un act) care plătesc, de obicei, tribut propagandei oficiale. Aici apar personaje care pot fi (sau trebuie) „reabilitate”, convertite la noua ideologie. Iordache din Paznicul stelelor (1958) este un
VORNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290644_a_291973]
-
confruntă mereu cu invazii neanunțate de pe tărâmul metafizicului, deschizând astfel o a doua dimensiune a poemului, de natură onirică sau măcar himerică; pe de altă parte, interferența unor (sub)rutine aparținând unor practici și sfere diferite generează adesea un efect ironic sau absurd, nu fără un anume substrat politic. Cele două stratageme, dezvoltate în jurul unui nucleu narativ ce atinge uneori baladescul, alternează în primele două volume de versuri, dintre care La noapte va ninge indică o ușoară predilecție pentru metafizică: „Hei
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
orașului ardelean. Conflictele sunt însă schematice, maniheiste, apăsat moralizatoare (Animă pentru animă, Amor și ambițiune, Colibă și palat). În unele narațiuni se insistă asupra obiceiurilor, datinilor, elementelor de literatură populară (Pricoliciul, Marți seara). Prozatorul are gustul observației bonome, oarecare vervă ironică și autoironică, găsește când și când tonul, cuvântul simplu, firesc (O călătorie la nuntă, Mai poftim, domnule!). V. pregătește astfel, împreună cu alți nuveliști ardeleni, apariția lui Ioan Slavici. Mai puțin realizate sunt romanele lui, din cauza absenței spiritului imaginativ, a repetării
VULCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
în ultimul rând, curentul a fost adeseori interpretat eronat ca negând orice legătură între principiile morale și responsabilitățile practice ale politicii. Însă Morgenthau clarifică posibilitatea îmbinării unei preocupări pentru principiile morale cu o fidelitate față de interesul național, argumentând, în mod ironic, că cele două au fost separate în epoca sa într-o măsură nemaiîntâlnită până atunci. Descrierea pe care o face mijloacelor prin care cele două ar putea fi totuși reunite rămâne o provocare valoroasă și stimulatoare pentru toți cei care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
produs secundar al puterii industriale a celor dintâi. Dezvoltarea industrială a mărit discrepanța dintre statele dezvoltate și cele înapoiate în favoarea celor dintâi, dar a aprovizionat o parte dintre cele din urmă cu o nouă armă: un cvasimonopol petrolier. În mod ironic, aceasta este o armă pe care o serie de state înapoiate au folosit-o împotriva altor state înapoiate, într-o ilustrare elocventă a modelului haotic al politicii internaționale. Această armă poate fi mortală, dar este asemănătoare puterii nucleare în sensul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dacă ei ar fi decis în mod conștient să se distanțeze de adepții realismului clasic. Membrii acestei școli se asociază însă deseori cu tradiția realismului clasic, fără a părea să fie conștienți de ceea ce au lăsat în urmă. În mod ironic, reciproca se aplică fondatorilor școlii engleze. De exemplu, Bull s-a disociat în mod explicit de adepții realismului clasic și a insistat pe ideea că opera lui Morgenthau reprezintă „un eșec exemplar” și că reflectă „declinul unei întregi direcții de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
situație comunicativă intră în sfera mobbing-ului, ci doar situațiile ostile, agresive care presupun confruntări, maltratări morale, disprețuirea personalității, vexații, batjocoriri etc. Dar nici chiar acestea nu ar intra în incidența mobbing-ului dacă ar fi accidentale, pasagere. Certurile, fricțiunile, enervările, remarcile ironice, ridiculizările, replicile sarcastice etc. fac parte din viața noastră cotidiană, uneori poate chiar „sarea și piperul” ei. Dacă însă ele sunt practicate sistematic și pe durate îndelungate, devin deranjante, dureroase și chiar distrugătoare. Numai în astfel de situații ele constituie
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
persoana care o adoptă” (Jahoda, 1960, p. 506). Așadar, numai un psihoterapeut poate ajuta un subiect rasist (antisemit, xenofob etc.) să iasă din trista stare În care se află. Tratamentul psihanalitic se prezintă drept singura cale de scăpare. O constatare ironică făcută În 1968 de militantul revoluționar american de culoare Eldridge Cleaver este suficientă pentru a ne arăta Îngustimea interpretativă a abordării psihanalitice (sau psihologizante) a rasismului: „Când Îi vorbesc despre problemele pe care le am cu albii, psihiatrul meu nu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
din China, unde s-au delocalizat uzinele. Tragi o dată și tot ție îți vine praștia în nas... Mirel 23 decembrie 2005 În primul rând abrevierea ,,Dr.“, pe care am scris-o în fața numelui tău pe cartea poștală nu este una ironică, cinică, batjocoritoare, valahă. Dimpotrivă. Mai-mai că mi-ar veni să scriu ,,Dr. afară-în-spațiul-francofon-știți voi imbecili care cumpărați doctorate pe o mie-două de coco - știți voi dragi șpăgari academici, artileriști ai tranziției (dacă dau tunuri?) cât de greu se obține un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
dragoste care poate fi exprimată doar în două stereotipuri și 20 de cuvinte în engleză și/sau română. La sfârșit, totul s-a terminat cu un scandal monstru, în care toată lumea a acuzat pe toată lumea, unii au devenit isterici, altii ironici, unii amenințau cu tribunalul, cu Băsescu, cu PNA-ul, iar mama unor tipe fandosite și bine germanizate (neuitând să vorbească o limbă română cu puternice inflexiuni străine!), ce s-au clasat spre coada clasamentului, s-ar fi mulțumit și cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
societate fără jenă: tot soiul de cazuri sociale, tipi cu patru câini și bicicletă împodobită cu flori etc. Nu-ți sună oare cunoscut? Gata. Nu există o lume ideală. P.S. Cel mai greu de suportat, întrebarea: „Vous êtes de retour?“, ironică! Mirel Mai 2006 2 mai 2006 Încercam astăzi să dau de urma unei blestemate de scrisori din Elveția, număr de cod LX 1419050149CH (iată, i-am învățat și numărul pe de rost). Incă o scrisoare trimisă din Elveția, pierdută în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
român, francez, moldovean, oltean; 6) nume folosite metaforic: nume avînd trăsătura [- uman] - pui, măgar, floricică; nume mitologice sau religioase: zeiță, înger(aș); nume cu nuanțe calificative sau evaluative: hoț, crai; în funcție de context, acestea reflectă o atitudine favorabilă sau nefavorabilă, peiorativă, ironică a locutorului față de interlocutor (puiule, hoțule); 7) substantive provenite din adjective, prin conversiune - trimițînd către anumite elemente percepute subiectiv de către locutor: relații între interlocutori - drag, scump, iubit, stimat; anumite trăsături (fizice, morale etc.) ale interlocutorului: frumos, chior, deștept, prost; în funcție de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]