5,069 matches
-
a dat o parte din seliștea Prisăci și că Hristarh, egumenul de la Zlataust, nu a prezentat ispisocul cerut în termen de 50 de zile, pentru că: „Ei știind vicleșugul, l-au tot ținut ascunsu și nu l-au mai arătat la iveală...Iar mănăstirea lui Aron Vodă să aibă a-și ține cu bună pace seliște de la Prisăci.” - Doamne, cât de repede am dat, mărite Spirit, peste un nou vicleșug călugăresc! - Mai ai vreme să te minunezi. Nu te grăbi. Să-ți
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
vânătoare; aici își depune primarul economiile, directorul școlii leafa și cei opt avocați ciupelile lor de peste zi...” Asemenea întâlniri erau urmate din când în când de adevărate baluri la Pungești unde judecătorul stresat, obosit, surmenat, se îmbolnăvește atunci când ies la iveală din ce în ce mai pronunțat și conflictele căsniciei dintre Dan și Ana, similitudine a însăși căsătoriei dintre Vlahuță și Margareta Dona, în cea de-a doua lui întâlnire cu o parteneră de viață în cuplu: „Lumea se adună mereu; fanți de provincie, cu
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
fost confiscat de câteva flașnete obraznice, luxul a fost confiscat de o mână de țoape. El este practicat ostentativ, incult, fără vocație, ca încununare a unor cariere bazate pe malversațiune și impostură. Toate viciile luxului ies astfel, necenzu rate, la iveală: ostentația, violarea moralității și a bunei-cuviințe, asfixia spirituală prin supralicitarea apetitului material, disproporția între venitul curat și cheltuiala promiscuă. Alături de criza strictu lui necesar, trăim, deopotrivă, criza superfluităților nobile, a măreției și a somptuarului. Am rămas cu Iri și cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ne luăm prea în serios! Ne mișcăm într-o zonă în care lucrurile nu se pot cântări farmaceutic. Uneori, „Fair is Foul and Foul is Fair“. Nu o dată, cutare nătăfleț cumsecade capătă reflexe de fiară și cutare declasat scoate la iveală inefabile delicateți. Vorba lui Petru Creția: „Nefericiți cei drepți, căci vor tăia prunci în două!“ Sau a lui Mircea Ivă nescu, în recent apărutul său dialog cu Gabriel Liiceanu: „Pentru mine, lucrurile astea nu au nici un fel de importanță. Ce
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
antipodic. N-a cedat politicii acestor prinți, care voiau să-l țină în Principate cu făgăduieli strălucitoare, ci a crezut că are motive să rămână aici. Urmarea acestui memoriu va aduce lumina cuvenită asupra acestor chestiuni și va scoate la iveală alte și alte succese. El este însă acum mai mult decât mâhnit. E în tabloul omenirii probabil fără seamăn, iar în protocoalele funcționarilor statali o imagine mereu zdrobitoare pentru aceștia. C. Maiestatea Voastră, între anii 1780 și 1781 el a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
primul rînd, împodobirea clădirilor cu plante verzi ; apoi, darurile pe care oamenii și le făceau unii altora sau pe care le aduceau copiilor ; în sfîrșit, fraternizarea între bogați și săraci, stăpîni și slugi. Cînd analizăm faptele mai îndeaproape, ies la iveală unele analogii de structură la fel de frapante. Ca și Saturnaliile romane, Crăciunul medieval prezintă două trăsături sincretice și opuse. Este în primul rînd o adunare și o comuniune : distincția dintre clase și stări este temporar abolită, sclavii sau servitorii se așază
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
gîndirea japoneză vede în el mai curînd un rezultat. Filozofia occidentală a subiectului este centri fugă ; cea a Japoniei, centripetă, plasează subiectul la capătul drumului. Această diferență între atitudinile mentale este tocmai aceea pe care am văzut-o ieșind la iveală în modurile opuse de a folosi uneltele : asemenea mișcărilor pe care meșteșugarul le efectuează întotdeauna spre sine, societatea japoneză face din conștiința de sine un punct final. Ea rezultă din modul în care grupuri sociale și profesionale din ce în ce mai restrînse se
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
nativă, în care se pretează, ca și aurul, prelucrării prin ciocănire. Cel mai vechi aur cunoscut este cel care, în mileniul al cincilea înaintea erei noastre, era exploatat și prelucrat în Bulgaria, pe țărmurile Mării Negre. Or, săpăturile au scos la iveală obiecte din cupru odată cu obiecte din aur. Tot în mileniul al cincilea înaintea erei noastre, America de Nord precolumbiană, care, exceptînd Mexicul, nu a cunoscut aurul, a prelucrat cuprul și a produs o mulțime de obiecte din acest metal. Această predilecție pentru
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
și i-a transformat membrele în stînci unde, grație ecoului, cîntecul ei va continua să răsune nu numai pentru că o dorea, ci și pentru că îi invidia aptitudinile muzicale. Un ocol prin cele două Americi ne-a permis să scoatem la iveală fondul comun al miturilor. Acesta expune sub toate aspectele ei divergența care ni s-a părut că domină compoziția lui Poussin. Divergență inerentă fenomenului fizic al ecoului, care, paradoxal, pare idiot și în același timp capabil de cele mai surprinzătoare
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
că lemnul oferit de o pădure tot mai mică e insuficient pentru a-l face și lemn de foc, și mangal pentru fierul săbiilor și tunurilor, descoperind cărbunele. Apoi, pentru setea vitezomană a automobilului, petrolul. Dar astfel am scos la iveală gunoaiele epocilor trecute, eliberând carbonul, desigur sub formă de bioxid. Mereu, de e vorba de cărbune, petrol ori gaze, bioxid de carbon, care tinde să reconstituie condițiile vechii ere, aceea În care nu doar că nu existam, dar nici nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Le scoteau acestora portițele din țâțână și le duceau la drăguții lor secreți, iar portițele drăguților erau duse la casele altor fete. În felul acesta toată lumea afla, care cu care se simpatizează, care cu care e combinat, tainele ieșind la iveală, iar în sat fiind distracție mare, când tații fetelor umblau pe ulițe, să-și caute portița ca s-o pună la locul ei. în ziua de Bobotează după ce preotul satului sfințea apele râului «la Moară», lumea toată, înainte de a merge
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
moment pe care îl trăia întreaga suflare românească, indiferent de meridianul pe care se afla în clipa aceea; HOTĂRÂREA NOASTRĂ Obștea poporului român din comuna Oprea-Cârțișoara, din îndemn propriu și fără nici o silă sau ademenire din vreo parte, dă la iveală dorința fierbinte, ce însuflețește inima fiecărui Român, și declară că voința sa nestrămutată este : Voim să fim alăturați, împreună cu teritoriile românești din Ardeal, Banat, Ungaria și Maramurăș, la Regatul României, sub stăpânirea Majestății Sale, Regelui Ferdinand I. În această hotărâre
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
fragedă să nu se fi întâlnit laolaltă 23. Cu toată pioșenia și respectul cuvenite marelui cercetător, corecția unor amănunte se impune, cu atât mai mult cu cât, timpul trecând, lucrurile s-au mai limpezit și alte detalii au ieșit la iveală. Călinescu nu a văzut casa decât după ce scrisese monografia și se bănuiește că descrierea a făcut-o după fotografii, întrucât amintește de cei doi tei care străjuiau pridvorul casei. În baza documentelor, se poate afirma însă cu siguranță că de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și județul Botoșani 80. Așadar, alți bani decât cei câștigați la festivalul care avusese loc cu patru ani înainte, pe 28 iunie 1929! Când în 1988-1989 se dezvăluia conținutul acestor documente de arhivă, nu exista bănuiala că va ieși la iveală și un alt document, grație arheologului Paul Șadurschi. Astfel s-a întărit convingerea că un om care a preschimbat atâtea în timpul cât a fost prefect va încerca, la 85 de ani, să mai convingă că a avut dreptate. "Lămuririle" au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Ipotești 4. Nicolae Iorga nu va trece cu vederea această atestare, amintindu-i pe Vasile Căpitanu și Paraschiva din Ipotești, care semnează un zapis întocmit la Stâncești, la data mai sus amintită 5. Cercetări și documente mai noi scot la iveală faptul că prima atestare documentară a satului se găsește în uricul întărit de Alexandru cel Bun, la 15 iunie 1431, dat vornicului Oană Cupcici: peste Bucovină (codru n.a.) Diacouții (satul Diacului n.a.) amândouă cuturile ce le-a schimbat cu fiica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
substanțial 160. Mihai a descoperit că nu era singur, că din acel moment singurătatea lui dobândea alte adâncimi. Valențele sufletești, în care zăcea latentă melancolia, i s-au sensibilizat la maximum, iar percepția universului ipoteștean a început să dea la iveală o alchimie specială; ea va institui o axiomă existențială universal-valabilă, de o gravitate fără seamăn, fiindcă deasupra tuturor gloriilor efemere și deșărtăciunilor legate de patimile noastre omenești, un singur punct rămâne fix, neclătinat de nici o catastrofă istorică: geniul 161. Atâta timp cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
informații despre cei de ieri, pentru cei de azi și de mâine: ori dacă erai istoric și căutai în arhivele propriu-zise, în biblioteci, în case particulare, la mănăstiri, ori printre vechi maldăre de hârtii și lucruri vechi, să scoți la iveală noi mărturii despre care să fii în stare să scrii. Trebuia, așadar, să ai pasiune pentru cercetare, judecată limpede pentru a selecta, ordona, ierarhiza noi detalii, ori să asamblezi și să sintetizezi într-un întreg armonios, ce să completeze și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
norvegienilor s-au semnalat și individualizat în mileniul I î.H., aproximativ atunci când, în lumea tracică din sud-estul continentului european, în spațiul carpato-dunăreano-pontic apăreau și se pomeneau în izvoarele dintâi ale grecilor și romanilor geto-dacii. Săpăturile arheologice au scos la iveală unelte și arme de piatră, bronz și fier ale acestora; pe la 1500 î.H. ei se afirmau ca buni navigatori, iar cu 500 de ani mai târziu fabricau deja fierul. Dacă Plinius cel Bătrân (23-79 d.H.) credea că Scandinavia e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de julituri și vânătăi, și-l vedeam În sfârșit că-i la fel de bălai ca și ea. Și-l ținea Între picioarele răscrăcănate pe saltea de-ai fi zis că tocmai Îl născuse. Se strâmba la vederea atâtor ravagii scoase la iveală de baia asta trimestrială sau lunară. Florinel orăcăia stins, Îl durea și nu mai avea mult până să-l ia somnul, dar bine că-i tuns chilug. Printre strâmbături Steluța căsca și-mi spunea cu mâinile că are o mașină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Toți îl urmăreau cu coada ochiului, așteptând... simțind cum li se transmite și lor neliniștea lui. Caracterul unui om nu se cunoaște niciodată mai bine, decât după felul cum se poartă el în momente hotărâtoare. Numai primejdia scoate întotdeauna la iveală, puterile și calitățile cele mai ascunse.. toate acele însușiri care nu pot fi controlate la temperatura normală, moderată. Baltă nu se pripește niciodată în demersul său, el nu se pierde niciodată în norii închipuirii, nu e un optimist confuz... el
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mitralieră. Inima lui Baltă tresări, nu de frică... ci, la insulta grosolană a maiorului de securitate. Caracterul unui om nu se cunoaște niciodată mai bine decât după felul cum se poartă, el, în momentele limită.. Numai primejdia scoate întotdeauna la iveală, puterile și calitățile cele mai ascunse ale unui om, toate acele însușiri, care nu pot fi controlate la „temperatura” moderată. Reacția lui Baltă, în fața amenințării rămase aceeași... neliniștitor de tăcut și rece. Nici cea mai grosolană insultă nu-i putu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
făcu doi pași spre el, cu arma în mâini... Atunci, căpitanul Baltă îi văzu bine răutatea din ochii lui, mici și mult apropiați de rădăcina nasului ca de uliu... Vorbele lui erau veninoase, pline de ură, insultătoare... Cruzimea ieșea la iveală din strânsoarea sufletului său negru... „ - Sunt soldat român, român, domnule... nu mercenar rusesc..! Puteți omorî un om... dar nu un popor !” rupse el tăcerea, cu un calm desăvârșit și un zâmbet trist. Răspunsul lui Baltă îl trezi pe maior, ca
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
trupul unui zeu. Dacă nu poți să sapi această groapă, mai spune ea, e bine să mărturisești totul unei pietre sau unei plante. Cel mai nociv e să nu spui nimic nimănui. Eu n-am mari taine de scos la iveală; aș vrea doar să arăt motivele care m-au obligat să părăsesc Roma ca să vin să mor, anonim, la Tomis. Și cine știe dacă mărturisirea asta o să fie, vreodată crezută. Medeea Tomis. Plouă mărunt. Sunt senin. Mă simt răsplătit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
aici nu reușește s-o condamne. Uneori până și peisajul tomitan ni se arată în chip neobișnuit, ca să amintească faptele înspăimântătoare al căror teatru a fost. Atunci se-ntâmplă că și frunzele copacilor, praful, aerul, apa par să dea la iveală sângele acela ce țâșnește șiroind din mâinile ucigașe ale Medeei. Și tot atunci, din senin, începe să plouă: o ploaie blândă, curată, picurând ca o muzică pură ce izbutește să domolească tensiunea interioară a lucrurilor. N-aș putea să explic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fi slăvit iubirile și artele seducției, ar fi deranjat din greșeală pe vreun influent demnitar, de nu cumva chiar pe împăratulînsuși , meritându-și exilul în țară străină, căruia n-avea să-i supraviețuiască. Ovidiu al lui Mincu însă dă la iveală un adevăr deconcertant: el ar fi făcut să fie expulzat, în mod voit, provocând cu îndemânare reacțiile moraliștilor, deoarece era sătul și sastisit de nopțile zvânturate ale capitalei și de femeile lacome și venale, doritor să se regăsească pe sine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]