5,217 matches
-
mai adecvate pentru a guverna țara32. Cu alte cuvinte, este atinsă legitimitatea atunci când, în rândul cetățenilor, este răspândită convingerea că instituțiile politice existente, în ciuda unor eșecuri, sunt mai "bune" decât orice altă soluție instituțională. În viziunea lui Linz (1978: 18), "legitimitatea democratică se bazează pe convingerea că, pentru o anumită țară, aflată într-o conjunctură specială, nu există niciun alt regim care să asigure realizarea obiectivelor colective într-un mod mai satisfăcător". S-au formulat mai multe definiții alternative ale acestui
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
instituțiile existente "vor dura pe termen nedefinit" și de "consens de procedură"; Valenzuela (1992: 69) discută despre instituții care "sunt percepute de către toate forțele politice relevante ca singurul mijloc de a forma guverne în viitorul apropiat", iar Dogan (1988) pune legitimitatea și dificultățile pe care aceasta le întâmpină în centrul analizei democrațiilor contemporane. Singurul autor care afirma în mod explicit că legitimitatea nu este o condiție de supraviețuire a unui regim, fie el democratic sau autoritar, este Przeworski (1986: 50). Ca
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de către toate forțele politice relevante ca singurul mijloc de a forma guverne în viitorul apropiat", iar Dogan (1988) pune legitimitatea și dificultățile pe care aceasta le întâmpină în centrul analizei democrațiilor contemporane. Singurul autor care afirma în mod explicit că legitimitatea nu este o condiție de supraviețuire a unui regim, fie el democratic sau autoritar, este Przeworski (1986: 50). Ca și acesta, Di Palma (1990: 144) susține că legitimitatea "nu este nici condiție și nici consecință necesare consolidării". Dar, apoi, primul
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
centrul analizei democrațiilor contemporane. Singurul autor care afirma în mod explicit că legitimitatea nu este o condiție de supraviețuire a unui regim, fie el democratic sau autoritar, este Przeworski (1986: 50). Ca și acesta, Di Palma (1990: 144) susține că legitimitatea "nu este nici condiție și nici consecință necesare consolidării". Dar, apoi, primul autor se referă la "consensul organizat" (Przeworski, 1986: 53), iar al doilea la "construirea acordului democratic", ca formă de consens, obediență și sprijin (Di Palma, 1990: 145). Prin
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Dar, apoi, primul autor se referă la "consensul organizat" (Przeworski, 1986: 53), iar al doilea la "construirea acordului democratic", ca formă de consens, obediență și sprijin (Di Palma, 1990: 145). Prin urmare, sunt mulți autori care recunosc rolul și semnificația legitimității și legitimării. Cu toate acestea, în spatele acestei unanimități substanțiale se ascund diverse probleme. De fapt, legând consolidarea de legitimare, putem configura o tautologie (instituțiile democratice se consolidează pentru că cetățenii le consideră pozitive) care lasă întrebări deschise. Mai mult decât atât
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Cu toate acestea, în spatele acestei unanimități substanțiale se ascund diverse probleme. De fapt, legând consolidarea de legitimare, putem configura o tautologie (instituțiile democratice se consolidează pentru că cetățenii le consideră pozitive) care lasă întrebări deschise. Mai mult decât atât, chiar dacă definiția legitimității adoptate aici este acceptabilă și utilă, ar fi oportun să se ia în considerare și o versiune mai "atenuată" a acceptării instituțiilor, de multe ori mult mai apropiată de realitatea politică de la nivelul maselor. Pentru a evita confuziile, am definit
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
instituțiilor, de către partea societății care ia act de absența oricărei alte alternative viabile. Nu este o chestiune de alegere, ci de acceptare a ceea ce există deja, în ciuda percepțiilor negative. După cum sugerează Przeworski (1986: 51-52), ceea ce contează cu adevărat nu este legitimitatea "acestui sistem de dominație, ci prezența sau absența unor alternative preferabile". Cu alte cuvinte, consensul se naște din percepția, larg răspândită, printre mase, că "nu există alternativă". Atitudinile și convingerile de acest gen nu generează neapărat anumite comportamente politice. Cu
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
larg răspândită, printre mase, că "nu există alternativă". Atitudinile și convingerile de acest gen nu generează neapărat anumite comportamente politice. Cu alte cuvinte, poate fi o problemă de diferență și inconsecvență, cel puțin potențială, între atitudini și comportamente. Dacă există legitimitate, și dacă se adoptă comportamente în concordanță cu aceasta, atunci ele nu pot reprezenta decât un suprijin în favoarea instituțiilor existente. Consimțământul și comportamentele derivate vor duce doar la respectare și supunere, rămânând, de obicei, pasive. Dar ar putea exista, de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
consensului sau al acceptării regulilor democratice. De asemenea, este utilă analiza absenței sau prezenței unor comportamente negative, cum ar fi episoadele de violență și revoltă, chiar la nivelul maselor. În realitate, însă, aspectul empiric esențial este interacțiunea dintre consens și legitimitate: în termeni de consolidare este mai importantă atingerea unui consens - și nu reacțiile negative la nivelul maselor - și legitimitatea (sau legitimarea) la nivel de elite. Exprimarea legitimității și a sprijinului este concentrată substanțial la nivelul liderilor de partid care își
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
fi episoadele de violență și revoltă, chiar la nivelul maselor. În realitate, însă, aspectul empiric esențial este interacțiunea dintre consens și legitimitate: în termeni de consolidare este mai importantă atingerea unui consens - și nu reacțiile negative la nivelul maselor - și legitimitatea (sau legitimarea) la nivel de elite. Exprimarea legitimității și a sprijinului este concentrată substanțial la nivelul liderilor de partid care își dezvăluie preferințele prin declarații publice, prin conduita lor în parlament și pe alte arene politice. Liderii pot exprima, evident
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
nivelul maselor. În realitate, însă, aspectul empiric esențial este interacțiunea dintre consens și legitimitate: în termeni de consolidare este mai importantă atingerea unui consens - și nu reacțiile negative la nivelul maselor - și legitimitatea (sau legitimarea) la nivel de elite. Exprimarea legitimității și a sprijinului este concentrată substanțial la nivelul liderilor de partid care își dezvăluie preferințele prin declarații publice, prin conduita lor în parlament și pe alte arene politice. Liderii pot exprima, evident, și nelegitimitate, găsind uneori "armonie" în protestele de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de a se dezvolta, chiar dacă, în general, orientările pro-democratice ar putea fi deja larg difuzate. Sprijinul real este format și întărit în perioada de consolidare. La sfârșitul acestui scurt rezumat, întrebarea care trebuie adresată este: "Cum ar trebui să măsurăm legitimitatea (și consensul)?". Sunt mai mulți autori care au abordat această chestiune, în moduri foarte diferite și, uneori, opuse. Pentru unii, fiind vorba de un concept încărcat de valoare, prin însăși natura sa el exclude o analiză bazată pe indicatori empirici
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
slabi" utilizați până acum (Weatherford, 1992). Analiza empirică pe care am realizat-o cu alte ocazii (Morlino, 1998) subliniază utilitatea folosirii atât a datelor calitative, cât și a celor cantitative, pentru a monitoriza diseminarea atitudinilor și a comportamentelor legate de legitimitate și consens din rândul maselor. Apare astfel un singur continuum care va genera o legitimare limitată, restrânsă, sau, mai degrabă, exclusivă, în sensul că sectoare întregi ale elitelor - uneori foarte importante în termeni de putere economică, de influență sau, pur
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
nu dispune de resurse independente, atunci cel mai probabil scenariu este cel de dominio. Organizația de partid, clientelismul, formele de corporatism și gatekeeping-ul de partid, sub diferite forme, sunt așadar "ancore" principale care se pot suprapune, amplificând procesul de consolidare. Legitimitatea "exclusivă" și "inclusivă" sunt cele două rezultate principale ale procesului de legitimare, cu adaosul aspectelor consensuale. Ipoteza de bază, derivată din analiza empirică a situației Italiei din anii de după război și a situației din alte trei țări din sudul Europei
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
prin partide consolidare prin stat Italia Grecia, Portugalia, Spania menținere consolidare prin elite Informațiile sintetizate până acum (privitoare la procesele de ancorare), explică doar parțial funcționarea generală a procesului de consolidare. În esență, consolidarea presupune o combinație de consens și legitimitate, pe de o parte, și, pe de altă parte, moduri diferite de "ancorare" ale societății civile. Un regim democratic s-ar putea consolida în temeiul unuia sau a unui set de circumstanțe, dar, în cele mai multe cazuri, este consolidată prin intermediul unui
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
unuia sau a unui set de circumstanțe, dar, în cele mai multe cazuri, este consolidată prin intermediul unui complex de modalități diferite. Astfel, dimensiunea care merge de jos în sus duce la crearea de legături între indivizi și instituții, ceea ce amplifică consensul și legitimitatea regimului (de exemplu acceptarea treptată și sprijinul acordat instituțiilor democratice existente). În această dimensiune se disting două rezultate posibile: o legitimitate parțială, limitată, sau, dimpotrivă, legitimitatea deplină a instituțiilor, în principal cea privitoare la activitatea partidelor politice și a elitelor
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
care merge de jos în sus duce la crearea de legături între indivizi și instituții, ceea ce amplifică consensul și legitimitatea regimului (de exemplu acceptarea treptată și sprijinul acordat instituțiilor democratice existente). În această dimensiune se disting două rezultate posibile: o legitimitate parțială, limitată, sau, dimpotrivă, legitimitatea deplină a instituțiilor, în principal cea privitoare la activitatea partidelor politice și a elitelor de partid. Aceste alternative au fost definite ca legitimare exclusivă și, respectiv, legitimare inclusivă. Combinația dintre cele două dimensiuni conduce la
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
sus duce la crearea de legături între indivizi și instituții, ceea ce amplifică consensul și legitimitatea regimului (de exemplu acceptarea treptată și sprijinul acordat instituțiilor democratice existente). În această dimensiune se disting două rezultate posibile: o legitimitate parțială, limitată, sau, dimpotrivă, legitimitatea deplină a instituțiilor, în principal cea privitoare la activitatea partidelor politice și a elitelor de partid. Aceste alternative au fost definite ca legitimare exclusivă și, respectiv, legitimare inclusivă. Combinația dintre cele două dimensiuni conduce la patru procese polare diferite, care
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
fost definite ca legitimare exclusivă și, respectiv, legitimare inclusivă. Combinația dintre cele două dimensiuni conduce la patru procese polare diferite, care pot configura o tipologie a consolidării (vezi figura 5.2). Coloana din dreapta reflectă o situație în care există o legitimitate democratică larg răspândită, chiar de la început, sau în care se dezvoltă un sub-proces de consens care favorizează legitimarea într-o așa măsură încât grupurile (sau partidele) neloiale sau ostile regimului devin o minoritate nesemnificativă. Sunt situații în care este atinsă
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
democratică larg răspândită, chiar de la început, sau în care se dezvoltă un sub-proces de consens care favorizează legitimarea într-o așa măsură încât grupurile (sau partidele) neloiale sau ostile regimului devin o minoritate nesemnificativă. Sunt situații în care este atinsă legitimitatea inclusivă. În aceste condiții, consolidarea democrației ar putea apărea în absența unor partide dominante sau, cel puțin, bine organizate. Prezența sau absența partidelor bine organizate pot avea un impact major asupra unui anumit proces de consolidare, precum și asupra unor caracteristici
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
coloana) presupune că legitimarea inclusivă, care, în absența partidelor bine organizate (capabile să controleze societatea civilă) se bazează pe prezența unei societăți civile relativ autonome. Așa cum am afirmat deja, în aceste circumstanțe, elitele politice pot juca un rol-cheie în asigurarea legitimității noilor instituții democratice și în sprijinirea procesului de consolidare democratică. Tocmai din acest motiv, este vorba de o consolidare prin intermediul elitelor. În condițiile unei legitimări limitate sau exclusive, singura cale către consolidare poate fi controlul societății exercitat de către un partid
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
timp, obișnuința respectării regulilor democratice poate duce la o internalizare difuză a principalelor norme de comportament democratic. Controlul societății civile de către partidele de la guvernare, care pot oferi stimulente grupurilor pentru a rămâne în sistem, refuzând beneficii celor care amenință deschis legitimitatea acestuia, poate preveni uneori situații în care anumite sectoare ale societății s-ar putea îndreapta către alternative radicale anti-regim. Cu trecerea timpului, de altfel, partidele și mișcarile anti-regim, văzându-se excluse permanent de la putere, pot încerca să se adapteze la
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
să se adapteze la normele și instituțiile democratice în vigoare cu scopul de a accede la guvernare. Prin această schemă de control al partidelor asupra societății civile se dezvoltă un proces bazat pe partide sau o consolidare prin intermediul partidelor. În lipsa legitimității difuze și a unui control puternic de partid asupra societății civile, este puțin probabil să se ajungă la consolidare. În aceste cazuri, susținerea noului regim poate fi slabă sau total absentă. Legitimitatea exclusivă este fragilă; sistemul de partide este destul de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
pe partide sau o consolidare prin intermediul partidelor. În lipsa legitimității difuze și a unui control puternic de partid asupra societății civile, este puțin probabil să se ajungă la consolidare. În aceste cazuri, susținerea noului regim poate fi slabă sau total absentă. Legitimitatea exclusivă este fragilă; sistemul de partide este destul de dezvoltat, dar nu are legături strânse cu societatea civilă. Sistemul suferă de o potențială instabilitate, și, probabil, va supraviețui numai într-un context internațional favorabil democrației. Cu alte cuvinte, în acest caz
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
la pândă. Analizând empiric zona de Sud a Europei 47, un anumit număr de cazuri se poate plasa în cadrul tipologiei deja consacrate. În ceea ce privește dimensiunea legitimării, cincisprezece ani după inaugurarea unui nou guvern democratic, Italia, de pildă, este caracterizată printr-o legitimitate exclusivă - instituțiile sale și practicilor democratice au fost considerate ca fiind legitime, adică acceptate, dar parțial. În schimb, Grecia a realizat o legitimitate cvasi-inclusivă, caracterizată de prezența unui sistem anti-regim, cum ar fi KKE la mijlocul anilor '8048, așa cum s-a
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]