9,871 matches
-
am fost în acea coloană. După ’89, mi-a fost rușine să spun că am fost și am fugit. Am scăpat atunci, în 1968, de o eventuală arestare la statui, oprindu-mă, laș, la intersecția cu Calea Victoriei, unde era fosta Librărie a Academiei. Aveam să fiu aproape arestat douăzeci de ani mai târziu, într-o seară tot din postul Crăciunului și tot pe lângă statuile de la Universitate. Așteptam în stația troleibuzelor, era sâmbătă, pe înserat. Mă uitam fix la o doamnă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de curând reeditată după mulți ani de tergiversări, la prețul ei real, după cum mă asigurase Zăbirică. „Face șase sutare, dom’ doctor. Atât e prețul ăl bun. Am luat-o direct din tipografie. Am o combinație cu cei de la Expediție. La librării se dă cu trei bătrâne, că suportă Nea’ Nicu diferența. Ce c-o face de dragu’ lu’ Călinescu și a lu’ știința literară care a pus bazele la noi cu cartea asta.“ Ca să mă convingă, ieși de după tejghea și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cuvinte, amărât că încă, parcă, șirurile nu au coerența pe care le-o simt, întristat că rescrierea minte, oricât de mult aș încerca să-mi potrivesc cadența de acum cu ritmul neîmblânzit al scrisului de dintotdeauna. Acum, oprit în fața vitrinei librăriei, privesc ultima mea carte. A apărut nu demult, dar deja mi se pare că este acolo de amar de vreme. Nu mă mai bucură o nouă carte apărută. Nu mai am cum să trăiesc toată avalanșa de sentimente încercate atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
deja mi se pare că este acolo de amar de vreme. Nu mă mai bucură o nouă carte apărută. Nu mai am cum să trăiesc toată avalanșa de sentimente încercate atunci, când mi-am văzut prima carte pe tejgheaua unei librării. Atunci, librăria din josul Bulevardului, peste drum de berărie. Au preschimbat-o în ultimii ani mai întâi în prăvălie de consignație, apoi în magazin de electronice, iar nu demult văd că s-au instalat o agenție de turism și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se pare că este acolo de amar de vreme. Nu mă mai bucură o nouă carte apărută. Nu mai am cum să trăiesc toată avalanșa de sentimente încercate atunci, când mi-am văzut prima carte pe tejgheaua unei librării. Atunci, librăria din josul Bulevardului, peste drum de berărie. Au preschimbat-o în ultimii ani mai întâi în prăvălie de consignație, apoi în magazin de electronice, iar nu demult văd că s-au instalat o agenție de turism și o casă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Uneori are și un teanc de ziare, strânse cu sfoară. Atunci, cu un fel de cablu cauciucat, verde, leagă pachetul de servietă și legătura și-o poartă pe umeri, cum își duc țărăncile papornițele la piață. Stă ceasuri întregi în librărie, în dreptul ferestrelor. Privește îngândurat perindarea trecătorilor. De cele mai multe ori îl aflu stând într-un picior, dreptul, cu celălalt petrecut pe după gambă. Pare un yoghin în meditație. Am încercat de câteva ori să discut cu el. Mă privea de parcă nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
roman ca să-l ardă, despre o trădare și o prietenie pierdută. E o poveste despre dragoste, ură și despre visele care trăiesc În umbra vîntului. — Vorbești ca pe supracoperta unui roman de doi bani, Daniel. — Poate fiindcă lucrez Într-o librărie și-am tot văzut. Dar asta e o poveste adevărată. La fel de reală cum este că pîinea asta pe care ne-au servit-o are cel puțin trei zile. Și că toate poveștile adevărate Încep și se termină Într-un cimitir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pieței, am auzit clopotele catedralei bătînd miezul nopții. M-am oprit o clipă, naufragiat Într-un ocean de păsări argintii, și m-am gîndit că ziua aceea fusese cea mai stranie și mai minunată din toată viața mea. 22 În librărie era Încă lumină cînd am trecut prin fața vitrinei. M-am gîndit că, poate, tata rămăsese pînă tîrziu, punîndu-se la zi cu corespondența sau căutînd un pretext oarecare ca să mă aștepte treaz și să mă descoasă În legătură cu Întîlnirea mea cu Bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Înseamnă că problema trebuiește luată În serios. Bată-te Dumnezeu să te bată... Hai, stai jos și-o să-ți fac un ceai de tei. Ne-am așezat la masa din spatele prăvăliei, Înconjurați de cărți și de tăcere. Orașul dormea, iar librăria părea o corabie În derivă, pe un ocean de pace și de Întuneric. Fermín Îmi Întinse o ceașcă aburindă și Îmi zîmbi cu oarecare stînjeneală. Se tot gîndea la ceva. — Pot să-ți pun o Întrebare de natură personală, Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
căpătîi pe care-o am. Două lingușeli și mi-i vîr În buzunar. — Adică? — Omule! Îți garantez că ăștia au să ne cînte precum corul de copii de la Montserrat. 23 Mi-am petrecut sîmbăta În transă, Înțepenit În dosul tejghelei librăriei, cu speranța de a o vedea pe Bea ivindu-se pe ușă ca prin farmec. Ori de cîte ori suna telefonul, o luam la goană ca să răspund, smulgîndu-le receptorul tatei sau lui Fermín. Pe la jumătatea după-amiezei, după vreo douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
prietenie. Ca să-i parafrazez pe dramaturgii de salon, conflictul poartă nume de femeie și se cheamă Penélope. Foarte homeric. Mă urmărești? Singurul lucru care Îmi veni În minte au fost ultimele cuvinte ale lui Tomás Aguilar din seara anterioară, În librărie: „Să nu-i faci rău surorii mele“. Am simțit cum mă cuprinde amețeala. — În 1919, Julián Carax pleacă spre Paris, precum un nou Odiseu popular, continuă Fermín. Scrisoarea semnată de Penélope, pe care el n-a mai apucat s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mîna pe o carte bună și să mă ascund de lume. CÎnd am făcut colțul dintre Puerta del Ángel și strada Santa Ana, mi se făcu inima cît un purice. Ca Întotdeauna, Fermín nu se Înșelase. Destinul mă aștepta În fața librăriei, purtînd o rochie din lînă cenușie, pantofi noi și ciorapi de mătase și studiindu-și imaginea reflectată În vitrină. — Tata crede că sînt la slujba de la ora douăsprezece, zise Bea fără să-și desprindă privirea de la propria imagine. — E ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că, dacă te revăd la lumina zilei, poate Îmi vine mintea la cap. M-am Întrebat dacă acela era un compliment sau o pedeapsă. — Nu putem fi văzuți Împreună, Daniel. Nu așa, În plină stradă. — Dacă vrei, putem intra În librărie. În spate avem o cafetieră și... — Nu. Nu vreau să mă vadă nimeni intrînd sau ieșind de-aici. Dacă cineva mă vede vorbind acum cu tine, tot mai pot spune că m-am Întîlnit din Întîmplare cu cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sacului. CÎnd am Încheiat relatarea și socoteala angoaselor mele existențiale de licean retardat, Fermín mă surprinse cu o Îmbrățișare bruscă și sinceră. — Dumneata ești Îndrăgostit, murmură el emoționat, bătîndu-mă cu palma pe spate. Sărăcuțul. În după-amiaza aceea, am ieșit din librărie la ora exactă, ceea ce a fost suficient ca să ne atragem o privire oțelită din partea lui taică-meu, care, tot văzîndu-ne cum ne duceam și ne Întorceam, Începuse să ne bănuie că umblam cu ceva dubios. Fermín bolborosi ceva incoerent despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că uitasem s-o Închid. Am Împins-o Încet și am simțit suflarea casei mîngîindu-mi fața, o adiere de lemn ars, de umezeală și de flori moarte. Am scos cutia de chibrituri pe care o luasem Înainte să plec de la librărie și am Îngenuncheat să aprind prima din lumînările lăsate de Bea. Un bulbuc de culoarea aramei se aprinse În mîinile mele, dezvăluind contururile dansante ale unor ziduri brodate cu lacrimi de umezeală, acoperișuri prăbușite și uși hodorogite. Am Înaintat pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de nepătruns. M-am aplecat s-o sărut, Însă nu și-a desprins buzele. — CÎnd o să ne mai vedem? Am să te sun mîine sau poimîine, zise ea. — Îmi promiți? Dădu din cap afirmativ. Poți să suni acasă sau la librărie. E același număr. Îl ai, nu-i așa? Încuviință din nou. L-am rugat pe șofer să oprească un moment la răscrucea dintre Muntaner și Diputación. M-am oferit să o conduc pînă la poartă, Însă ea a refuzat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu altele m-am tîrÎt pînă la masă, pentru a mă preface că eram alături de tata și de Fermín la micul dejun. Poate că era din pricina ploii, Însă mîncarea Își pierduse orice gust. Plouă toată dimineața și, de Îndată ce am deschis librăria, s-a produs o pană generală de curent În tot cartierul, care a durat pînă la prînz. Asta mai lipsea, suspină tata. La ora trei, Începură primele infiltrații. Fermín se oferi să urce pînă la Merceditas ca să ceară cu Împrumut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sun. — Și ți-a mai spus c-o să te sune vineri. Azi e luni. Numai de dumneata depinde. Una e să crezi În femei și alta e să crezi ce spun ele. Convins de argumentele lui, m-am furișat din librărie pînă la telefonul public de la colțul străzii și am format numărul familiei Aguilar. La al cincilea apel, cineva a ridicat receptorul de cealaltă parte și a ascultat În tăcere, fără să răspundă. Trecură cinci secunde eterne. — Bea? am murmurat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
interval pentru Beatriz, o să plătească ea pentru ce-ai făcut. CÎnd am pus telefonul În furcă Îmi tremurau mîinile. N-am fost conștient de ceea ce făcusem pînă cînd n-am ieșit din cabină și mi-am tîrÎt picioarele Înapoi spre librărie. Nu stătusem să mă gîndesc că apelul meu nu putea decît să Înrăutățească situația În care se afla Bea. Singura mea grijă fusese să-mi păstrez anonimatul și să-mi feresc obrazul, lepădîndu-mă de cei pe care spuneam că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din nou cînd o lăsasem pe Bea În plata Domnului. Și aveam s-o fac din nou cînd Împrejurările Îmi vor fi oferit prilejul. M-am oprit În stradă zece minute, Încercînd să mă liniștesc, Înainte să intru Înapoi În librărie. Poate că trebuia să mai sun o dată și să-i spun domnului Aguilar că da, că eram eu, că umblam nebun după fiică-sa și că așa se termina toată povestea. Dacă mai apoi avea să vină cu uniforma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Aguilar că da, că eram eu, că umblam nebun după fiică-sa și că așa se termina toată povestea. Dacă mai apoi avea să vină cu uniforma lui de comandant să-mi pocească mutra, era dreptul lui. Mă Întorceam spre librărie, cînd am băgat de seamă că cineva mă urmărea din dreptul unui portal de pe partea cealaltă a străzii. La Început m-am gîndit că era vorba de don Federico, ceasornicarul, Însă mi-a fost de-ajuns o singură privire ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Înaintă un pas și, Încheindu-și pardesiul pînă sus, Îmi zîmbi și se Îndepărtă printre pietoni, spre Ramblas. L-am recunoscut atunci pe agentul de poliție care mă ținuse În timp ce inspectorul Fumero Îl ataca pe Fermín. CÎnd am intrat În librărie, Fermín Își ridică privirea și Îmi aruncă o privire Întrebătoare. — Ce-i cu fața asta? — Fermín, cred că avem o problemă. Chiar În acea seară am pus În aplicare planul de mare intrigă și puțină consistență pe care Îl concepuserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
meu egoism și n-a durat prea mult pînă ce m-am convins că cel mai bine era să las apele să curgă și, cu vremea, rîul avea să ducă departe sîngele. Dimineața se duse cu prea puțină acțiune În librărie, Împrejurare de care am profitat pentru a dormita În picioare, cu grația și echilibrul unui flamingo, În opinia tatei. La prînz, Întocmai cum căzusem de acord cu Fermín cu o seară În urmă, m-am prefăcut că mă duc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mă Îndepărtez de locul acela. CÎnd am trecut prin fața bisericii, abia dacă am băgat de seamă prezența unui preot slăbănog și năsos care mă binecuvînta cu parcimonie, ținînd În mînă un liturghier și un rozariu. 39 M-am Întors la librărie cu o Întîrziere de vreo trei sferturi de oră. CÎnd mă văzu, tata se Încruntă cu reproș și se uită la ceas. — Frumoasă oră. Știți că trebuie să mă duc la un client din San Gugat și mă lăsați singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și am oftat. Tata s-a Întors de la clientul lui cu o Înfățișare abătută și cu prea puțin chef de conversație. A pregătit cina În timp ce eu așterneam masa, fără să mă Întrebe de Fermín sau de ce se mai Întîmplase la librărie. Am cinat cu privirea adîncită În farfurie, adăpostindu-ne În trăncăneala știrilor de la radio. Tata abia dacă s-a atins de mîncare. Se mărginea să tot Învîrtă lingura prin supa aceea apoasă și fără gust, ca și cînd ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]