6,058 matches
-
mă-nghiață". Trecu o zi, trecură trei Și iarăși, noaptea, vine Luceafărul de-asupra ei Cu razele-i senine. Ea trebui de el în somn Aminte să-și aducă Și dor de-al valurilor Domn De inim-o apucă: - " Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă și în gând Și vieața-mi luminează! Cum el din cer o auzi Se stinse cu durere, Iar ceru-ncepe a roti În locul unde piere; În aer rumene văpăi Se-ntind pe lumea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
două patimi fără saț Și pline de-ntuneric. - "Din sfera mea venii cu greu Ca să te-ascult ș-acuma, Și soarele e tatăl meu, Iar noaptea-mi este muma; O vin-odorul meu nespus, Și lumea ta o lasă; Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă. O vin-, în părul tău bălaiu S-anin cununi de stele, Pe-a mele ceruri să răsai Mai mândră decât ele". - " O, ești frumos, cum numa-n vis Un demon se arată
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de treabă". - " Ce voiu? Aș vrea să nu mai stai Pe gânduri totdeauna, Să râzi mai bine și să-mi dai O gură, numai una. - " Dar nici nu știu măcar ce-mi ceri, Dă-mi pace, fugi departe - O, de luceafărul din cer M-a prins un dor de moarte". - " Dacă nu știi, ți-aș arăta Din bob în bob amorul, Ci numai nu te mânia, Ci stai cu binișorul. Cum vînătoru-ntinde-n crâng La păsărele lațul, Când ți-oiu întinde brațul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-l asculta pe copilaș Uimită și distrasă, Și rușinos și drăgălaș, Mai nu vrea, mai se lasă, Și-i zise-ncet: - "Încă de mic Te cunoșteam pe tine, Și guraliv și de nimic, Te-ai potrivi cu mine... Dar un luceafăr, răsărit Din liniștea uitării, Dă orizon nemărginit Singurătății mării; Și tainic genele le plec, Căci mi le împle plânsul, Când ale apei valuri trec Călătorind spre dânsul; Lucește c-un amor nespus Durerea să-mi alunge, Dar se înalță tot
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
copilă, asta e... Hai ș-om fugi în lume, Doar ni s-or pierde urmele Și nu ne-or ști de nume, Căci amândoi vom fi cuminți, Vom fi voioși și teferi, Vei pierde dorul de părinți Și visul de luceferi". * * * Porni luceafărul. Creșteau În cer a lui aripe, Și căi de mii de ani treceau În tot atâtea clipe. Un cer de stele de desupt, Deasupra-i cer de stele - Părea un fulger ne-ntrerupt Rătăcitor prin ele. Și din a
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
e... Hai ș-om fugi în lume, Doar ni s-or pierde urmele Și nu ne-or ști de nume, Căci amândoi vom fi cuminți, Vom fi voioși și teferi, Vei pierde dorul de părinți Și visul de luceferi". * * * Porni luceafărul. Creșteau În cer a lui aripe, Și căi de mii de ani treceau În tot atâtea clipe. Un cer de stele de desupt, Deasupra-i cer de stele - Părea un fulger ne-ntrerupt Rătăcitor prin ele. Și din a chaosului văi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lor față; Abia un braț pe gât i-a pus Și ea l-a prins în brațe... Miroase florile-argintii Și cad, o dulce ploaie, Pe creștetele-a doi copii Cu plete lungi, bălaie. Ea, îmbătată de amor, Ridică ochii. Vede Luceafărul. Și-ncetișor Dorințele-i încrede: {EminescuOpI 180} {EminescuOpI 181} - " Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n codru și în gând, Norocu-mi luminează! " El tremură ca alte dăți În codri și pe dealuri, Călăuzind singurătăți De mișcătoare valuri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
l-a prins în brațe... Miroase florile-argintii Și cad, o dulce ploaie, Pe creștetele-a doi copii Cu plete lungi, bălaie. Ea, îmbătată de amor, Ridică ochii. Vede Luceafărul. Și-ncetișor Dorințele-i încrede: {EminescuOpI 180} {EminescuOpI 181} - " Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n codru și în gând, Norocu-mi luminează! " El tremură ca alte dăți În codri și pe dealuri, Călăuzind singurătăți De mișcătoare valuri; Dar nu mai cade ca-n trecut În mări din tot înaltul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Alunece luna Prin vârfuri lungi de brad. Pătrunză talanga Al serii rece vânt, De-asupră-mi teiul sfânt Să-și scuture creanga. Cum n-oiu mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. {EminescuOpI 217} {EminescuOpI 218} Luceferi, ce răsar Din umbră de cetini, Fiindu-mi prieteni, O să-mi zâmbească iar. Va geme de patemi Al mării aspru cânt... Ci eu voiu fi pământ În singurătate-mi. {EminescuOpI 219} DE-OIU ADORMI... (VARIANTĂ) De-oiu adormi curând În
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
sbucium, Ce dulce-mi va suna Cântarea de bucium! Vor arde-n preajma mea Luminile-n dealuri, Izbind s-or frământa Eternele valuri Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Ci codrul vânt să dea Frunzișului veșted. Luceferii de foc Privi-vor din cetini Mormânt făr-de noroc Și fără prieteni. {EminescuOpI 226} CRITICILOR MEI Multe flori sunt, dar puține Rod în lume o să poarte, Toate bat la poarta vieții, Dar se scutur multe moarte. E ușor a scrie
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de parcă dinadins un pictor zănatic umbla pe la fiecare frunză cu o pensulă fermecată. Multe din aceste podoabe cădeau în iarba verde și fragedă pe lângă boturile calde ale vacilor, care pășteau cuprinse de nepăsare și înțelepciune. Unele dimineți erau pline de luceferi, altele de neguri dese. Toamna a fost blajină, dar pe la mijlocul lui noiembrie a căzut zăpadă multă și vântul a spulberat-o, troienind drumurile.” Cerințe: 1. Explicați sensul expresiilor: copacii începuseră să prindă zugrăveală nouă; arțarii băteau arama; plopii se muiau
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
coboară turma de pe coastă, Umplând cu larma de talange drumul. Blând, florile, în liniștea lor castă, Își dăruiesc văzduhului parfumul, Și noaptea-și cerne peste toate scrumul... Ici-colo numai licăre-o fereastră... Un clopot plânge-o clipă, și-apoi tace... Luceafărul în alba-i strălucire Răsare sus... Și-atâta sfântă pace Domnește-acuma peste-ntreaga fire, Ca sufletul aripile-și desface Ca să se piardă în nemărginire... Cerințe: 1. Subliniați cuvintele și expresiile frumoase. 2. Transcrieți primele versuri ale poeziei și încercuiți
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
putere ca noi, și tu ai ajuns ca noi!" 11. Strălucirea ta s-a coborît și ea în locuința morților, cu sunetul alăutelor tale, așternut de viermi vei avea, și viermii te vor acoperi. 12. Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborît la pămînt, tu, biruitorul neamurilor! 13. Tu ziceai în inima ta: "Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi ședea pe muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
unei lumi părelnice de taină, ea însăși inaccesibilă simțului, penetrabilă doar pe calea ritualică a întoarcerii la increat: Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a mai fost nimic altceva, decât liniște, întuneric și așteptare". Dan-Silviu BOERESCU, "LUCEAFĂRUL", Nr.4, Serie nouă, ianuarie 1996 Confruntarea cu moartea [...] Arhivarul a fost scrisă cu trei ani înainte de Comisionarul. E mai puțin închegată. Bătrânul Arhivar a trăit o viață întreagă închis în arhiva subterană a orașului, izolat de lume. "Acceptase instinctiv
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe care nu le avea (căutând cu tot dinadinsul felurite similitudini și coincidențe ca la Nostradamus) sfârșesc întotdeauna prin a-i vulgariza opera! Acest Bovinache, are nerușinarea de a pune, și tot el a răspunde, unor întrebări precum: „Cât de luceafăr al poeziei este Eminescu?” și învinuiește poporul acesta răbdător cu toate liftele, că este un sclav al clișeelor grefate pe o cultură a conformismului, a lenei hermeneutice, care induce o scădere a imunității neuronului față de „prostia omologată“ (zice el, deșteptul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Vrea acum ca altădată O făclie-mbălsămată. 19 iunie 2004 DINCOLO DE TIMP ȘI SPAȚIU Dincolo de timp și spațiu Este ce-i esențial, Către care cu nesațiu Visu-i preferențial. Iar aicea-n timp și spațiu Unde-n drum mă simt stingher, Pe Luceafăr și Horațiu Îi admir ca din ungher. Cu tablete și perfuzii Mă strecor ca prunc timid Cu oceanul de confuzii Adunate-n scris hibrid. Negru e-n trupescu-mi templu, Candela s-a stins de mult; Nu sunt bun ca om-exemplu
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
un grup de intelectuali democrato-revoluționari, în fruntea căruia se aflau patru tineri scriitori: poetul Antero de Quental, romancierul Eça de Queiroz, istoricul și economistul Oliveira Martins și poligraful Teofilo Braga. Patru nume care, douăzeci de ani mai târziu, vor fi luceferii culturii portugheze. Patru scriitori care au avut nu numai un extraordinar răsunet prin operele lor, dar au modificat chiar conștiința a două generații și au făcut posibilă, cu sau fără voia lor, instaurarea Republicii. Prin seria de "conferințe democratice" de la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
învingător Mereu mai curajos spre-o viață mai măreață Aveai un crez al tău că reușești în viață. Erai miez de nădejde, speranță și minune Sfidând străinătăți găsind soluții bune Am dobândit cu tine liniștea-adevărată Calea noastră-atunci părea mai luminată. Luceafărul de noapte, o stea străluminată Ce arde în fereastră în noaptea-întunecată, Tu rupt- ai bariere spre porțile închise Și-ai devenit lumină, împlinitor de vise. BRAȚUL MAMEI Brațul mamei când mă-nconjoară Mă simt protejată ca odinioară, Umezii ei ochi
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
unei lumi părelnice de taină, ea însăși inaccesibilă simțului, penetrabilă doar pe calea ritualică a întoarcerii la increat: Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a mai fost nimic altceva, decât liniște, întuneric și așteptare". Dan-Silviu BOERESCU, "LUCEAFĂRUL", Nr.4, Serie nouă, ianuarie 1996 Confruntarea cu moartea [...] Arhivarul a fost scrisă cu trei ani înainte de Comisionarul. E mai puțin închegată. Bătrânul Arhivar a trăit o viață întreagă închis în arhiva subterană a orașului, izolat de lume. "Acceptase instinctiv
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Petpedecul" se auzea la răstimpuri, în grădină. "Steaua nebună" înainta alarmant de repede spre plop. "Petpedecul"... poreclă dată de Adela unei prepelițe, care spune mereu, conștiincios, în fiecare noapte, aceleași trei silabe, singurele pe care le știe: "Petpedec!"; "steaua nebună"... luceafărul albastru, care ne anunță unsprezece ceasuri și sfârșitul sindrofiei când ajunge deasupra unui plop, al treilea, dintre cei cinci din ograda vecină. Numele i l-a dat tot ea, într-o seară, când ni s-a părut că a luat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de întuneric masiv, profilate pe întunericul universal diluat în puțina lucoare a stelelor. Departe, la picioarele munților, ici și colo, se stingea și se aprindea mereu câte un foc singuratic. Iar deasupra Văraticului, în tristețea imensității, punctul strălucitor al unui luceafăr stătea să cadă dincolo de munte. Când căzu, în curând, tristețea nopții crescu deodată. Dar Adela era lângă mine, cu viața ei tânără, concentrată în glasul ei încet, fierbinte parcă în singurătatea tot mai rece a nopții. Drumul era gol. În
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
aducea cu el miros de baltă, de pământ reavăn, de bălegar răspândit pe câmp. Văzând-o că se trezește, petrecăreții tăcură și se ascunseră după tufișuri. Erau curioși să vadă cum va reacționa bătrâna. Începuse să se crape de ziuă. Luceafărul de dimineață strălucea singuratic deasupra cimitirului scufundat Într-o ceață ușoară, sinilie, ce se Împrăștia ridicându-se din albia sinuoasă a râului Moldova. Făcându-și semnul crucii, bătrâna Începu să murmure o rugăciune, crezând că venise sfârșitul lumii și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și stropind cu agheasmă fiecare colț. Cocoșii Începeau să cânte cucurigu. Aproape se crăpa de ziuă. Ascultând pălăvrăgeala Extraterestrului, Mașa nici nu-și dăduse seama când trecuse timpul. În depărtări, deasupra cumpenei ce se profila În dreapta ei pe cer, clipocea Luceafărul de dimineață. Mașa stătea cu strachina de agheasmă Într-o mână și cu o farfurioară de tablă plină cu tămâie arsă, scrutând cu atenție bolta cerească, pe care nici ea nu știa de ce, În copilăria ei, o asemăna cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care, dacă o caută, o găsește. Iar dacă n-o caută, Îl va căuta ea...“, șoptea vocea Învățătorului pierind În depărtări. Unde era steaua norocoasă a Mașei? La câți ani lumină ardea departe de Pământ? Mașa ridică ochii și privi Luceafărul de ziuă ce strălucea stingher pe cer. „De-ai fi tu steaua mea norocoasă, oftă ea, aș avea noroc În fiecare zi...“ După care adăugă: „Femeie În toată firea și visezi cai verzi pe pereți, ia apucă-te de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tăcut l-au urmat. Drew i-a strigat pe Jina, Danny și Charlie care erau pe pajiște. Am câteva anunțuri de făcut, a zis ghidul. Ochelarii continuai să-i atârne cu un lănților de gât, iar dinții îi străluceau ca luceferii. Omul părea anormal de fericit, de parc-ar fi făcut parte dintr-o altă specie. O să plecăm la șapte dimineața. O să trecem prin instrucțiunile de siguranță, probăm vestele de salvare, la zece suntem la Gunbarrel, iar la prânz o să ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]