4,021 matches
-
descoperi atât excelența, cât și imperfecțiunea. El riscă să se îndepărteze de corectitudine însă atunci când este sever sau, din contra, indulgent. Spiritul critic poate lua forma cea mai nobilă atunci când ia în vizor propria noastră persoană: autocritica. Aceasta duce la luciditate, la revizuirea judecăților. Ea îi încurajează pe cei timizi și îi face umili pe cei orgolioși (pe cât posibil). În alt sens, spiritul critic are ca obiect purtarea oamenilor și mersul societății. El semnifică critica morală și socială. Cuiva i se
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Enăchescu). Este „descoperire” și „avertisment”, realizând întâlnirea umanului cu supranaturalul divin, ca în cazul profetismului sau al divinației oraculare. În sensul acesta Pythia, la greci, și Sybila, la romani, devin personaje emblematice, simboluri ale exemplarității nebuniei, respectată, temută și ascultată. Luciditatea vizionară a profeților Vechiului Testament, precum și extazul tenebros al profeteselor oracolului de la Delphi sau al sibilelor romane, sunt „semne” trimise oamenilor de divinitate, cărora aceștia trebuie să se supună și pe care trebuiau să le urmeze. „Delirul profetic” se întemeiază
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a sistemului personalității bolnavului. Parafrenia descrisă de E. Kraepelin, corespunde cu „psihoza halucinatorie cronică” descrisă de H. Claude. Din punct de vedere psihopatologic, delirurile parafrenice se caracterizează printr-o foarte bună adaptare a bolnavului la realitatea externă, însoțită de conservarea lucidității și a fondului mintal. Aceste aspecte coexistă în paralel cu construcții delirante fantastice, expansive, dramatice, confabulatorii, cosmice etc. Bolnavul are permanent conștiința delirului său, pe care adesea îl privește destul de detașat de propria sa persoană. Clasificare și forme clinice E.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Dar toate personajele piesei au un exacerbat instinct al parvenirii. Prefectul Tipătescu, deși este personajul cel mai lucid, e un tip imoral, întreținând o veche relație cu Zoe, femeie autoritară de care depind multe afaceri politice în orășel. Cu o luciditate de neegalat, Caragiale înțelege interesele personale meschine care domină viața politică a vremii sale. Pentru toți cei prinși în această mașinărie politică, țara este un fel de moșie personală, iar poporul este ignorat în necesitățile sale vitale și disprețuit. Pentru
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
voteze, are valoare de simbol. Caragiale accentuează umanitatea personajului socotind-l drept simbol al unui întreg popor. Cetățeanul turmentat se adresează prefectului pentru că, din principiu, el nu luptă contra guvernului. Acceptă cu placiditate indicațiile prefectului, dar într-un moment de luciditate ripostează când Tipătescu îl apotrofează: Votează pentru cine poftești... Eu nu poftesc pe nimeni, dacă e vorba de poftă... 4.3. Dama bună Singurul personaj feminin al piesei este Zoe, eleganta soție tânără a bătrânului Trahanache și amanta prefectului. Acest
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
femeie ar fi acceptat. Zoe însă răspunde, șocată de această neserioasă propunere: Ești nebun? Dar Zaharia? Dar poziția ta? Dar scandalul și mai mare care s-ar aprinde pe urmele noastre?... Cu această replică, femeia își dezvăluie o altă calitate: luciditatea, deoarece amorul ei nu este pasional și nu îi întunecă judecata. În această perspectivă sumbră este normală disperarea ei, mai ales că Tipătescu refuză să cedeze în fața șantajului. Dar Zoe este o femeie puternică. Până la urmă, ea își convinge amantul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
prin puterea autointrospecției și printr-o înțelegere calmă a existenței. Romanul sintetizează cu acuitate și un ansamblu de mentalități, comportamente, reacții și atitudini ale tinerei generații de orășeni instruiți din anii ’70. Acest profil de generație e trasat cu o luciditate surprinzătoare în epocă. Cartea e în același timp și un poem al orașului modern. Dulce ca mierea e glonțul patriei, de asemenea scris la persoana întâi, aduce în prim-plan un protagonist tânăr. Mulți comentatori l-au receptat ca pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
1962 (în colaborare cu Marcel Gafton). Repere bibliografice: V. Fanache, Petre Bucșa, „De n-ar veni noaptea...”, TR, 1969, 38; Dumitru Micu, „De n-ar veni noaptea...”, RL, 1969, 39; Victor Felea, Petre Bucșa, „Ceremonii”, TR, 1978, 17; Virgil Nistor, Luciditatea confesiunii, ST, 1982, 11; Horia Stanca, Petre Bucșa, „Cutremurul cuvintelor”, ST, 1984, 3; Tașcu, Poezia, 84-88; Dumitru Micu, „Omenia acestui pământ”, RL, 1989, 11; Victor Felea, Între patetism și neliniște, TR, 1989, 11; Valentin Tașcu, Timpul și tăria, ST, 1989
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
într o jalnică lamentație : „ s-ar spune că cineva îmi fură urmările actelor mele ; totul se petrece ca și cum aș putea mereu să o iau de la început „ . Antoine Roquetin, personajul principal din romanul lui Sartre : Greața , va recunoaște în momente de luciditate : „Eu sunt liber pentru că eu pot să fac ce vreau „ . Este în aceste replici cheie ale personajelor sartriene, o sublimă autorecunoaștere a esenței existențialiste despre libertate.Libertatea existențialistă ne conduce astfel până la limita în care se impune trecerea la o
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
greu de mulțumit (1932-1947), îngr. Doina Uricariu și Arșavir Acterian, postfață Doina Uricariu, București, 1991. Repere bibliografice: Dan C. Mihăilescu, Abecedar pentru cartea ratărilor, LAI, 1991, 32; Alex. Ștefănescu, O femeie ca oricare alta, FLC, 1991, 46; Ion Buzera, „Jocurile” lucidității, R, 1991, 12; Ioana Bot, Jurnalul unei ființe care a învins, TR, 1992, 20; Ovid S. Crohmălniceanu, Pedeapsa lucidității, CC, 1992, 1-2; Arșavir Acterian, Recviem pentru Jeni, ECD, 1992, 10-11; Acterian, Privilegiați, 156-170; Marta Petreu, Jeni Acterian, APF, 1993, 6
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
Mihăilescu, Abecedar pentru cartea ratărilor, LAI, 1991, 32; Alex. Ștefănescu, O femeie ca oricare alta, FLC, 1991, 46; Ion Buzera, „Jocurile” lucidității, R, 1991, 12; Ioana Bot, Jurnalul unei ființe care a învins, TR, 1992, 20; Ovid S. Crohmălniceanu, Pedeapsa lucidității, CC, 1992, 1-2; Arșavir Acterian, Recviem pentru Jeni, ECD, 1992, 10-11; Acterian, Privilegiați, 156-170; Marta Petreu, Jeni Acterian, APF, 1993, 6; Lovinescu, Unde scurte, VI, 263-268; Eugen Simion, Jurnalul unei fete exaltate, L, 1996, 3; Dicț. analitic, II, 313-315; Faifer
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
se va detașa de amicii săi din Partidul Democrat-Liberal chiar dacă aceștia l-au sprijinit, înainte și după referendum. De ce? Pentru că îi este lehamite de permanentul sluj, pe care aceștia l-au făcut în fața lui probabil că într-o criză de luciditate politică, Traian Băsescu va încerca să renunțe la funcția de președinte, dar nu înainte de alegerile din 2012. Până atunci, tăcere din partea sa dar pe ascuns, plănuind noi intrigi. Epilog Stimate cititor, am ajuns la finalul acestui eseu politicosatiric, pe care
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
aspirație care a ținut trează conștiința unei întregi generații, asigurând supraviețuirea multor intelectuali români. De o calitate literară superioară sunt portretele și amintirile cuprinse în jurnalul intitulat Secvențe din purgatoriu (1999), unde stilul alert și verva portretistică se îmbină cu luciditatea și înțelepciunea retrospectivei, evocările fiind lipsite de spirit vindicativ sau de patimă. Peste decenii întâmplările consemnate în secțiunea Oameni și destine se colorează altfel, iar chipurile unor oameni de litere intrați de acum în istorie, ca Șerban Cioculescu, Mihai Beniuc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
Simina. Naratorul este obsedat de istorie și filosofie, în vreme ce Simina reprezintă întruchiparea spontaneității și a purității neatinse de livresc. Inserția citatelor din gânditorul antic nu oferă numai un interesant decupaj narativ, ci revelează sensul final al romanului: singurătatea asumată cu luciditate de scriitorul împărțit între obsesia cărții sale și iubirea pentru Simina este resimțită cu o durere similară sacrificiului stoic. Acțiunea romanului Nefertiti (2001), fără îndoială opera de căpetenie a autoarei, se petrece în Egiptul antic, în secolul al XIV-lea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
D-zeu, dispun de același volum de indeterminare în textele autorului - D-zeu e loc al antinomiilor: binecuvăntare și blestem, nimic și tot... „eu trăiesc printre contradicții, care mă împiedică să ader la o doctrină oarecare”. Cioran nu este „grafocrat”, luciditatea îl constrănge să înțeleagă că „scrierea nu are esență sau valoare proprie, fie ea pozitivă sau negativă” (J.D.), este mai degrabă un „cartograf al dispozițiilor” ce se alimentează din „izvoarele verbului” (S.B.). În definitiv, doar în-scris se vorbește de/spre
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
al dispozițiilor” ce se alimentează din „izvoarele verbului” (S.B.). În definitiv, doar în-scris se vorbește de/spre D-zeu: „D-zeu este, chiar dacă nu există”... un adevăr aberant, o aberație adevărată! În lupta cu finitudinea, cu sinele ca finitudine, „avocatul lucidității” a mizat pe subterfugii nonscripturale: muzica („Eu aud viața”), umorul și recursul la copilărie („întoarcerea la bucuriile copilăriei îți dă iluzia că moartea se îndepărtează, că nu-ți poate da tărcoale” - S.B.)... fie pe stratagema bibliotecii pharmakon-ice, pe scrierile autorilor
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
sub tăcere virtuțile. Nimic mai dificil, însă, într-o lume a faptelor dispărute, decât să distingi între informația reală și cea de rea-credință, ultima "menită" să distrugă credibilitatea unor popoare întregi. În această privință esențială autorul își asumă o maximă luciditate: cea a responsabilității științifice. Cartea începe cu primele informații despre germani, care datează din primele secole creștine. Citându-l tot pe Tacitus, autorul evocă, în primele pagini, existența unei solidarități militare supreme: războinicul german nu trebuia să accepte să supraviețuiască
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
sa ca istoric: fixarea gândurilor "din pulbere", sfidarea morții indivizilor și a popoarelor prin spiritul și prin caracterul însemnărilor ulterioare. Aspect care mă lămurește, pe deplin, că în aceasta și constă sacralitatea științei istorice: în a te dedica, cu maximă luciditate, veridicității informației, într-o lume a faptelor dispărute, care nu mai pot fi reconstituite. Iată știința, de pe acum sublimată în artă, a autorului: el insuflă viață secolelor duse, demonstrând că însemnătatea lor este însemnătatea istoriei înseși. Sinceritatea pe care am
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
condamnarea pactului secret Molotov-Ribbentrop, inclusiv în Congresul Deputaților Poporului a URSS din 28 decembrie 1989 n-a avut nici un fel de consecințe practice. Dar, cum notau Aurel Karețki și Adrian Pricop în Lacrima Basarabiei, "istoricul este obligat să judece cu luciditate, răspundere și discernămînt; realitatea istorică este că ocuparea Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Ținutului Herței a devenit una din realitățile Europei postbelice, consemnată prin Tratatul de Pace, încheiat între România și Puterile Aliate, în 1947 și, deși Pactul Molotov-
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
realizărilor lui". Paul Zarifopol acordă intelectualismului (poate mai aplicat ar fi cărturari, după definiția lui Julien Benda), întreaga responsabilitate și toate meritele, ei fiind cei care creează tehnica, și tot ei creează și ideile. Pentru editorul lui Caragiale intelectualii reprezintă luciditatea societății. Întreaga lor lucrare, pentru vulg, nu are valoare palpabilă, încît prioritățile producției, negustoriei și finanțelor i-au marginalizat, spus elegant, pe intelectuali. Totodată este destul de răspîndită opinia privind lichelismul ce-i caracterizează, fapt care îi poziționează cel mai rău
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de clasă este o caricatură cu deosebire mizerabilă și stricătoare de apetit. Românul trebuie să o fi văzut in exemplare și numeroase și monumentale, pentru ca să găsească o așa strălucită Și surprinzătoare aplicație participiului speriat". Satirizează, cu îndreptățirea, parodierea impreciziei în favoarea lucidității, a clarității și preciziei în gîndire. Propune o pledoarie mereu necesară în favoarea lucidității. Și parafrazînd pe Maiorescu, eseistul ne cere: înapoi la precizia, la raționalitatea consecventă și responsabilă. O cerință cu atît mai imperioasă astăzi cînd, grație televiziunii, Internetului, telefoniei
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
trebuie să o fi văzut in exemplare și numeroase și monumentale, pentru ca să găsească o așa strălucită Și surprinzătoare aplicație participiului speriat". Satirizează, cu îndreptățirea, parodierea impreciziei în favoarea lucidității, a clarității și preciziei în gîndire. Propune o pledoarie mereu necesară în favoarea lucidității. Și parafrazînd pe Maiorescu, eseistul ne cere: înapoi la precizia, la raționalitatea consecventă și responsabilă. O cerință cu atît mai imperioasă astăzi cînd, grație televiziunii, Internetului, telefoniei mobile etc., sînt tot mai mulți cei care își pierd capacitățile de abstractizare
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Și observase cât de mobil făcea tehnica creată de oameni peisajul, modificându-l, diminuându-l, construindu-l și distrugându-l În funcție de circumstanțele de moment. Astfel, după armele de obstrucție și distrugere, se ajungea - Olvido o văzuse cu cea mai mare luciditate În fotografia din Beirut - la al treilea sistem: armele de comunicare. Sfârșitul imaginii aseptice și inocente ori al ficțiunii universal acceptate. În epoca rețelelor informatice, sateliților și globalizării, informația modifica teritoriul și viețile. Iar arătatul cu degetul ucidea: un pod
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe lângă ghișeul cu bilete pentru șalupa turistică. Poate că-i ea, a gândit. Ghida de pe șalupă, care vorbea despre pictorul vestit din turn. Fata s-a dus mai departe. - Memoria, poate. Într-un fel, e o formă de demnitate stoică. Luciditatea la ora când trebuie să contemple liniile principale ale chestiunii. Și să-și asume regulile jocului. L-a văzut pe Markovic zâmbind, ca și cum de data asta ar fi fost În stare să Înțeleagă aluziile pictorului. - Simetriile, a subliniat croatul, satisfăcut
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În urma ei, privind-o, spionând imaginea fetiței ce se mișcase prin casa aceea de mână cu tatăl ei, În fața unui bătrân ciudat, nemișcat În fața unui televizor aprins și fără sunet. Dincolo de durere, calmantul Îi lăsa, ca Întotdeauna, zațul unei dulci lucidități. Faulques s-a ridicat În picioare, tot cu ochii la Hector și Andromaca. A stat așa câteva clipe, apoi s-a apropiat de masă, a pregătit penelurile și vopselele și a Început să lucreze la acea parte a frescei. A
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]