5,376 matches
-
Frumoasa își merită și azi numele cu care a ajuns până la noi. Importanța sa artistică rezidă în circumstanța că stilul său, clasic italian, înseamnă abandonarea vechei arhitecturi moldovenești și încununarea încercărilor epocei de a introduce elementele clasice. Clădirile din incinta mânăstirei sunt și ele de o eleganță simplă captivantă și acum, cu toată starea mediocră în care se află. (Polyfoto, București) Pag. 153. Biserica Sf. Neculai, căreia i se spune "Sf. Neculai domnesc" și ,,Sf. Neculai cel bogat". Fost paraclis domnesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
aspect, înainte dar de a i se fi făcut toate reparațiunile și simplificările ce se văd astăzi și care-i falsifică ținuta originară. Pag. 288. "...Ochii mei caută zadarnic să deslușească dulcea curbă a dealului Cetățuiei, cu silueta fină a mânăstirei și palatelor sale domnești." (Foto-Regal) NOTE cu privire la text În căutarea trecutului (pag. 15-25). Epoca din viața Iașului pe care lucrarea aceasta o îmbrățișează corespunde cu anii copilăriei, adolescenței și tinereței mele. Aceasta explică de ce am trecut peste atâtea fapte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de la cei doi, dar că povestea lor, la o oră de vârf, probabil că a bătut în audiență "toate telenovelele braziliene". I-am căutat pe cei doi la mănăstire (parcă era o replică celebră în Hamlet "Ofelio, du-te la mânăstire"!), dar mi s-a comunicat că plecaseră nu se știe unde și duși au fost... Cu românii purtați prin lume de legi și impulsuri numai de ei știute aveam să mă mai confrunt într-o altă situație "de peliculă". Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ierte!" Vădanelor când le spui, își înăbușă gura cu basmaua, nu te cred, nu vor, nu pot să creadă... Pruncii se tot uită în susul drumului și taica nu mai vine... Dar răniții, ciungii rămășiță de om ce gem prin bolnițele mânăstirilor? Dar vitejii care au luptat bine, care nu și-au precupețit viața, ca Moldova să fie o țară liberă? Tăcere... Lungă tăcere... Boierii stau cu capetele plecate... Brusc, vocea poruncitoare a Domnului: Hatmane! Mâine! În zori! Pe Câmpia Direptății, cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mihail. Ce-am să-i mai hărțuiesc! Ce-am să-i mai belesc! se grozăvește el. Pe cei viteji, căzuți sub iatagan vrăjmaș, nu-i putem lăsa în suferință. Am sfătuit cu vraciul nostru Batista să statornicim mare bolniță pe lângă Mânăstirea Neamțului. Cer binecuvântarea Sfinției tale Preafericite... Binecuvântarea mea să vă sfințească lucrarea de dragoste întru ajutorarea aproapelui căzut în suferință, binecuvântează mitropolitul Teoctist. Mulțămesc Sfinției tale, și rogu-te să rânduiești ca frații monahi, plini de har și iubire de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
arhondaricul mănăstirii, la rând cu toți călugării, înalții oaspeți înfulecau cu poftă din vestita iahnie călugărească de fasole cu murătură usturată. Era zi de post și Ștefan deși îmbiat de ieromonah cu câteva păcătoase bunătăți de frupt dosite prin cămările mânăstirii nu voi a călca rânduiala. Nu începuse încă slujba de vecernie, că Ștefan, nerăbdător să cerceteze zugrăveala desăvârșită de neîntrecutul zugrav de icoane Roșca, cere să i se deschidă ușile grele, ferecate în fiare, de puteai trage în ele cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de bătrân. Am trăit... cât pentru trei vieți am trăit.... M-am gândit, suspină Voichița, dar în glas își face curaj singură. M-am sfătuit și cu Ea. O să plec la mănăstire, la bolnița pe care ai zămislit-o la mânăstirea Neamțului. Acolo, aș fi de folos. Mă pricep să leg rănile. Nu mi-i silă de sânge. De mică, taica m-a pus să grijesc răniții din războaie... Deci, vrei să pleci la bolnița Neamțului... spune Ștefan cu tristețe. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ciotcă la hotare să potopească Moldova, și bătrânul Ștefan Vodă se perpelește în pojarul dragostei, pierdut în adâncul unor ochi albaștri ca marea! N-am timp de dragoste, Voichițo!! strigă deodată, brutal, să se convingă singur Pleacă!! Du-te la mânăstire!! Se smulge din îmbrățișare și pleacă. Din prag, o privește lung, îndelung, cu inima strânsă, cu o privire învăluitoare, să-i ia cu el imaginea din urmă: așa cum stă, în mijlocul paraclisului, cu ochii plecați, slăbuță, mică, mică, tremurând toată. Șoptește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înmărmurită, se lipește cu spatele de zid, să intre în zid... Și, încetișor, se prelinge spre ușă... Maria... îngână Ștefan stingherit, vinovat. Să nu... să nu gândești rău despre Voichița... A venit să-și ia rămas bun... Se întoarce la mânăstire... la bolniță... la mânăstire... Voichița se prelinge ștergând zidul cu spatele, se prelinge spre ușă... Domniță, nu pleca... spune Maria încetișor, fără patimă. Rămâi... Nu vreau să vă tulbur despărțirea... Câteva clipe numai... Ștefane! Eu nu plec la Hotin! spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spatele de zid, să intre în zid... Și, încetișor, se prelinge spre ușă... Maria... îngână Ștefan stingherit, vinovat. Să nu... să nu gândești rău despre Voichița... A venit să-și ia rămas bun... Se întoarce la mânăstire... la bolniță... la mânăstire... Voichița se prelinge ștergând zidul cu spatele, se prelinge spre ușă... Domniță, nu pleca... spune Maria încetișor, fără patimă. Rămâi... Nu vreau să vă tulbur despărțirea... Câteva clipe numai... Ștefane! Eu nu plec la Hotin! spune ea cu hotărâre. Cee
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Dumnezeu le ajută. Noi, românii, nu suntem uniți, mai ales când e vorba să facem un bine cuiva. Suntem săraci în milostenie. Nu ne mai ajunge nouă. Deși înaintașii noștri și fostele conduceri ale României au dat multe ajutoare la mânăstirile de la Locurile Sfinte. în multe locuri este scris că s-a construit cu ajutorul românilor. Și pe Muntele Tabor, si pe Muntele Eleon s-au făcut biserici și mănăstiri cu ajutorul românilor. Multe daruri prețioase din aur au fost donate
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
pașaport, să-i scrie lui cu adresa corectă de pe pașaport și el le trimite invitație pentru un pelerinaj de 30 de zile. În acești bani intra transportul cu avionul, dus-întors, 352$, iar restul banilor reprezintă cazarea, masa, intrarea la toate mânăstirile, precum și transportul. Și la sfârșitul pelerinajului primești în dar o casetă video în care vezi mai tarziu pe unde ai fost, multe obiecte de cult religios, plus câteva cărți cu Locurile Sfinte și cu Sfinții Români care au viețuit prin
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Rolul este pentru cântăreți ajunși la maturitate. Octav Enigărescu, un talentat bariton cu o voce sigură și calitativă, spunea la una din repetiții că alt rol de bariton nu i se pare mai dificil decât aria din tabloul IV (la mânăstire). Interpretul la care ne referim s-a achitat cu brio parcurgând acest obstacol. Interpretând cu un aer autoritar cum îi stă bine unui conte războinic, pasional ca orice îndrăgostit și răzbunător ca oricare lovit de soartă, au fost mijloacele prin
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
traista-n băț Între prietenii pe care îi aveam cu număr Iancu Dimofte, văr secundar, ieșea cu mult în față. Tocmai fusese numit învățător suplinitor într-un sat de țigani lingurari, Argea, undeva sub dealurile Poienii, la puțini pași de mînăstirea Sihastru. Aici se vorbea românește, se muncea gospodărește, cei din Argea fiind foarte căutați la muncile câmpului pentru hărnicia, chibzuința și simplitatea lor frumoasă. Iancu mi-a propus să stau iarna cu el, să învățăm împreună, să trăim din ce
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Soldații și toți ceilalți cântau: Azi noapte războiul la Prut a-nceput Românii trec dincolo iară Să ia înapoi, prin gloanțe și scut, Moșia pierdut-astă vară. Mergem în câmpia basarabilor Plină de grâne, plină de dor și-n Bucovina Cu mînăstiri și brazi Mergem la luptă Dragi camarazi. Dacă n-ar fi fost vorba de aceste două provincii, românii cred c-ar fi îndreptat armele împotriva guvernului Antonescu erodat ca imagine și vlagă de legionari. C-a fost mareșalul un mare
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
să stea în picioare...) De la plecare, în locul agitației la care ne așteptam, s-a făcut liniște respectuoasă. Cineva a închis un radio, "să nu ne supere manelele". Tăcerea este de obicei tristă, acum exprimau un sentiment de bucurie reținută. La mânăstiri, întâlnire reală cu Dumnezeu. Au ascultat, aceste bătrâne prăbușite de vitregii, cuvintele unor călugări, s-au închinat, în ordine, la icoanele făcătoare sau nu de minuni, au mângâiat florile, abia înflorite, au făcut mici donații, cu mândria de a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
seara. Ne părea rău că va trebui totuși să plecăm și că întâmplarea fericită se va derula invers. S-a făcut un strașnic foc, cu tot ceea ce este de partea focului, spre seară, adunați cu toții pe o colină în coasta mânăstirii Neamțului. Am simțit acolo că "sentimentalismul", care nu mai este la modă, nu poate dispare. Bătrânii aceștia decrepiți erau "sentimentali", ceea ce este mai important decât "moda", "stilul" de viață care se poartă, duritatea "strict necesară", ca "element de supraviețuire" după cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de specializare, în domeniile Conservării și Restaurării Bunurilor de Patrimoniu și Istoria Artei. A făcut specializări în Norvegia, Anglia și Scoția. A pus bazele Laboratorului de Biologie din cadrul Complexului Muzeal și a deschis șantiere naționale de lucru la Castelul Peleș, mânăstirea Putna, Biserica „Trei Ierarhi din Iași” etc. pentru conservarea bunurilor din patrimoniul național. Și-a susținut doctoratul în domeniul Biologiei, cu teza: Coleoptere dăunătoare bunurilor de patrimoniu și a realizat o serie de lucrări științifice legate de acest domeniu de
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
Lamberti, cu cei 90 de metri înălțime, se înalță semeț peste o mână de frumuseți artistice, adunate în două mii de ani de istorie. Spre răsăritul orașului, de pe vârful colinei San Zeno in Monte, în fiecare seară, din loja unei vechi mânăstiri, se ivește un preot care binecuvântează oamenii și lucrurile: e don Ioan Calabria. Acolo sus, trăiește o viață aproape eremitică, dar toți din oraș îl cunosc și îl venerează ca pe un «sfânt», protectorul orfanilor și al celor abandonați. În
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
religioasă canonică». Se maturase ideea unei noi forme de căutare a sfințenie. Ea putea fi atinsă fără a mai fugi de evenimentele istoriei umane, închizându-se într-un convent, ci rămânând în mijlocul lumii asemenea drojdiei pentru transformarea societății. Închiderea multor mânăstiri, risipite de furia Revoluției franceze, a stimulat fantezia sufletelor generoase care intenționau să se consacre lui Dumnezeu. Evitând calea conventului, au descoperit o formă mult mai agilă și vivace de urmare a lui Cristos: Congregațiile masculine și feminine dedicate apostolatului
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a trecut al doilea examen, susținut în fața întregii comunități, a fost destinat micului convent din Verona numit «azil», la biserica barocă a Santa Maria dell'Annunciazione (a Bunei-vestiri). Părintele Natale avea 29 de ani. Conventul, colțul extrem al unei vechi mânăstiri, pe care Statul italian l-a confiscat și l-a transformat în pușcării judiciare, era foarte sărac, aproape o cocioabă. Trei ani mai târziu a fost ales superiorul conventului. A rămas în funcție timp de trei ani. Pe durata întregii
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
superiorul conventului. A rămas în funcție timp de trei ani. Pe durata întregii permanențe la Verona, va fi ales de mai multe ori superior al aceluiași convent. A avut și alte funcții importante în Provincia venetă, precum consultant pentru construirea mânăstirilor și funcția de consilier provincial; dar stilul său de viață și chilia conventuală i-au rămas neschimbate. După 58 de ani de viață de frate, la 78 de ani, a murit cu seninătate, invocând-o pe Maica Domnului: «Fecioară a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cald și protejat, unde au fost acompaniați pentru a descoperi carisma Operei, hrănindu-se cu aviditate ca de la sânul unei mame. Abația din Maguzzano În cronologia Casei din Maguzzano citim că: «La 12 septembrie 1938, Divina Providență a dispus ca mânăstirea, cunoscută sub numele de „Abazia din Maguzzano“, să treacă la Congregația Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe». Contractul a fost semnat pe 19 septembrie. A fost o mănăstire foarte mult dorită de don Giovanni Calabria, care a vizitat-o de multe
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
lor mănăstire din Aiguebelle. Abația a fost scoasă la vânzare. Exista pericolul să fie cumpărată de persoane private. Don Calabria o dorea în inima sa, dar nu dispunea de suma necesară să o cumpere. Pe ascuns a aruncat în grădina mânăstirii o mică medalie a sfântului Benedict (480-547). A învățat să folosească această metodă de la confesorul său părintele Natale. Semăna aceste mici medalii ale sfântului Benedict pentru a obține un har. Nu era un gest superstițios, ci un act de credință
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
caritatea. În fața umilinței și docilității lui don Calabria și-a îmblânzit rigiditatea juridică și și-a modificat planurile. Încheindu-și mandatul de Vizitator Apostolic, a continuat să păstreze legături cu Opera și cu don Calabria, până la moartea sa, petrecută în Mânăstirea din Noci (Bari), la 22 iulie 1966. Avea 84 de ani. Capitolul XVII Don Calabria și frații separați Spre Casa Tatălui «Unul din scopurile noastre, ale Slujitorilor Săraci, trebuie să fie și aceasta, de a coopera la unitatea creștină... Chiar dacă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]