4,645 matches
-
constrâns s-o consoleze pe nefericita Mab atât cu vorba (în calitate de confesor), cât și cu fapta (ca amant). Acum, în postura celui ce trebuie consolat se află bărbatul, iar femeia știe de minune cum să procedeze pentru a-i aduce mângâierea dorită. Fără să spună nimic despre ea, Lulù intuiește importanța momentului și-l încurajează pe Andrei să se spovedească, "subliniindu-i vorbele prin gesturi expresive și prin ciripiri rostogolite armonios în gușa de porumbiță"180. Măgulit, bărbatul înclină să creadă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
romanțe și cântece de lume. Era doamna profesoară frumoasă întru totul, și așa cum nu iubeam ora de limba rusă, care mi se părea aspră, aridă și care era la antipodul nostru de frumos, așteptam orele de muzică, ca pe o mângâiere și o desfătare fără seamăn: „Zările de farmec pline/ strălucesc în asfințit/ Cântă mierlele-n tufiș/ Și din codru noaptea vine pe furiș/ Pe furiș!”. Și ce mai cântam noi, cu suflețelele aureolate de dorul plecării spre un liman necunoscut
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se apropie, își făcu cruce, așeză mortul într-o poziție cuviincioasă, apropie maxilarul inferior de cel superior și și scoase batista de la piept legând capul mortului pe sub bărbie ca să-i stea gura închisă. Îi închise ochii cu un gest de mângâiere și-i netezi barba frumoasă peste legătură, își căută punga, alese două monede grele de aur și le puse peste pleoapele închise. — Odihnește-te, măria ta, reuși să spună cu glas tare, în timp ce în gând rememoră cum se despărțise de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
degete ca de copil. Cu o mișcare îndemânatică el îi închise palma pumn, își strânse degetele căuș și prinse strâns pumnul ei în căuș. Era rândul ei să vină cu mâna cealaltă spre mâna lui; o atingere ușoară, apoi o mângâiere delicată și mâna ei se pierdu sub mâneca caftanului. Drumul, ca să nu fie înnoroiat, fusese podit cu trunchiuri de stejar cioplite și loviturile copitelor potcovite ale cailor aveau o rezonanță deosebită în tăcerea nopții. Se auzea până în mahalale că vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Constantin îi curgeau lacrimi mari cât mărgăritarele doamnei, iar el s-a repezit la arhimandrit și l-a luat de mână trăgându-l: „Hai, sfinția ta, s-o scoatem, te ajut eu să dărâmăm zidul”. Parcă mai simțea și acum mângâierea mâinii ciolănoase a bătrânului și buzele-i uscate atingându i obrazul. „Nu se poate, dragul moșului, nu se poate, că se dărâmă mânăstirea.” Atunci s-a aruncat în poala anteriului popesc și a plâns cu sughițuri, îndelung. Nu mai auzea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sau chiar jignit. Brâncoveanu schimbă bastonașul aurit în mâna stângă și întinse precaut dreapta spre pietre, întorcând întrebător capul spre cei doi negustori. Cu un aer trist, amândoi aprobară balansându-și bărbile lungi și rare. Gestul voievodului era mai degrabă mângâiere decât o cercetare prin pipăit, lua pe rând gemele mai mari, le examina spre lumina ferestrei, făcându-le să arunce pe covorul de jos fascicule de raze colorate, le cântărea apoi în căușul palmei, se uita întrebător spre spătar, apoi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bătut-o decât o iarnă, iar doamna Stanca, neagră, cernită, că și-a păstrat văduvia ca maică-sa mare, doamna Stanca a lui Papa Brâncoveanu, s-a apropiat de ea și pentru o clipă și-a petrecut ca într-o mângâiere brațul pe după trunchiul ei, ca într-o împletire între alb și negru... Bat clopotele într-o dungă de două zile la toate bisericile și mânăstirile... La toate bisericile și mânăstirile citesc popii stâlpii și dezlegările - poruncă de la vlădica Antim și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cum bubuie sângele în cap. Ce a rămas ține doar de țărână. Făcu un pas. Doamne, câtă lumină! Încă doi, trei pași, îngenunche și de acolo de jos simți nevoia să spună ceva: — Cred, Doamne, și mărturisesc! Simți ca o mângâiere atingerea călăului care-i întindea gâtul la locul lui pe butuc... Îi venea să țipe, să urle: părinte Gherasime, nu mă lăsa singur, maică, măicuță, ai milă, ține-mă de mână, eu nu sunt ca ei, sunt doar Ștefan, nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Căbaș Descriere: Cartea este alcătuită din darul duhovnicesc a douăzeci și doi de părinți, maici și dascăli ai Bisericii. Sunt convorbiri consemnate pe o perioadă de timp mai îndelungată, la începutul anilor ’90. Ele vor rămâne spre zidire sufletească, spre mângâiere și întărire în lupta vieții. Convorbirile redate sunt călăuză bună în urcușul duhovnicesc și conduc spre mântuirea sufletului dacă sunt înțelese și aplicate. 11. Părinți contemporani din Sfântul Munte Athos George Căbaș Descriere: Sfântul Munte Athos este un dar al
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
către autori români consacrați: Ion Creangă, Mihai Eminescu, George Coșbuc, etc. Fiecare mamă evocată de aceștia are o anumită personalitate-puternică sau firavă, un anumit fel de-a fi - poate vesel, vioi, șugubăț ori trist, obosit și indiferent că oferă căldura mângâierilor palmelor sale sau nuielușa pedepsitoare, din ființa ei răzbate - comun tuturor tablourilor literare - deosebita lumină și dragoste maternă, devotamentul față de cei cărora le-a dat viață. De aceea, trebuie pornit cu copii de la faptul că, deși deseori ei afirmă Te
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
prieten adevarat, dar, cu stupoare, descoperi că acesta reprezintă este o raritate în zilele noastre. Unii înlocuiesc ființele umane cu natura, care nicioadată nu ne va trăda și ne va alina durerea prin susurul râului, prin simfonia păsarilor și prin mângâierea soarelui. În natură inchidem ochii, iar vântul ne poartă pe brațe peste toate greutățile de care ne lovim. Universul ne este tovarașul pe care ne putem baza dar pe care nu mulți îl descoperă și recurg la alt fel de
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Cimpoca Luiza Ştefania, Lazăr Oana () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2047]
-
cunoștință cu noua colegă de cameră, care era din Maramureș, și-a așezat lucrurile În dulap, apoi, au plecat Împreună la masă și la plajă. Au găsit un loc pe plajă, aproape de malul mării, Încât simțeau briza ca pe o mângâiere. Au stat pe plajă doar două ore ; doreau să facă și un tur al stațiunii, să simtă și freamătul acesteia, nu numai al mării. Dușul făcut după ce au ajuns În camera hotelului le-au Înviorat; plimbarea Înainte de masă le-a
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
una cu un copil mai mărișor, dar să fie serioasă, să am Încredere În ea să fie de casă și să o văd că ține la mine, se implică În gospodărie”. Pe site a găsit și femei măritate care căutau mângâierea unui bărbat fiindcă erau separate de bărbații lor; nu mai existau sentimente de iubire, Între ei sau respect, stăteau pentru că nu aveau curajul să divorțeze, unele erau În șomaj altele pensionate pe caz de boală...Nu voia să aibă de-
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
și dorind să se convingă în persoană cum stau lucrurile, a sosit la Slatina, la 19/31 august, și a găsit acolo pe doctorul Estiotu în plin exercițiul funcțiunii. Măria Sa s-a dus printre bolnavi și, prin vorbele sale de mângâiere, dar mai ales prin prezența lui, le-a potolit spaima. A fost înființat un spital prin grija doctorului Estiotu și cu ajutorul ocârmuitorului [județului], aprovizionat cu toate cele necesare; a fost deschis un azil pentru cei care se socoteau mai înainte
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și cu chip sânger Junghia d-a rândul și mic și mare N-auzeai alta decât strigare, Țipăt și ramăt din guri mai multe, greu chiar dușmanii să le asculte, Că nici părinții avea putere La fii s-aducă vreo mângâiere, Nici bun prieten, nici rudă bună Avea mijloace d-ajutor mână, Și-așa săraca de omenire Era ajunsă mai la pieire. Când deodată o dășteptare Văzum iuvită la mic și mare, Să năzuiască, Maică, la tine, Cum și urmarăm, căci
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ușor cu raza lui fața celor doi. Poarta era atât de aproape. - Să-mi zici ce ai vrea să cumpăram. Luăm tot ce- ți place. Dacă ăi pofti, arvunim și lăutarii pe drum. Totul pentru tine, fata mea dragă și mângâierea mea. Vorbim cu preotul de te-a cununa întru cele sfinte. Așa mă pot bucura și eu de tine. - Lasă tată, lasă că or mai face și ceilalalți ce o mai rămâne. Noi să mergem acum să vedem ce-om
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Să să mă pot mângâia cu dragostea voastră, împreună cu voi, prin credință să ne bucurăm de dragostea Domnului. Ploua. Iar el urca încet, purtând slăbiciunile celor neputincioși, păcatele și plăcerile de jos. Ploua, iar el îi învățase ce e răbdare, mângâierea și dragostea. Luase toate relele lor asupra lui oferindu-le roadele pământului. Dar când vor învăța ei că sunt datori cu o viață? Ploua. Pe fața popei Cucoș curgea apa. Pe fața sătenilor, câștigători, curgeau lacrimile. Singuri pe lume - Andrei
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
zid, o mână de oțel mi-a încleștat fălcile, o alta mi-a deschis gura, m-a tras de limbă până a început să sângereze, eu scoteam oare acel urlet de animal? și dintr-o dată am simțit pe limbă o mângâiere ascuțită și răcoroasă, da, răcoroasă, în sfârșit. Când mi-am venit în simțiri, eram singur în beznă, lipit de perete, plin de sânge închegat, un căluș de ierburi uscate cu miros ciudat îmi umplea gura fără limbă, care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de rău, slăvind în el izvorul răului din lume. Prizonier în împărăția sa, în acel oraș sterp cioplit într-un munte de sare, despărțit de întreaga fire, de florile puține și trecătoare ale deșertului, de întâmplările lui neașteptate sau de mângâierile lui, de un nor ciudat, de o ploaie mânioasă și scurtă, de care până și soarele și nisipurile au parte, în acel oraș al ordinii, unghiuri drepte, camere pătrate, oameni țepeni, m-am socotit de bună voie cetățeanul lui chinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
după clipa efemeră... Doamne, dacă Tu ai fi pus pavăză între troianul de zăpadă și apa de ploaie, o minusculă piatră, tot mai rămânea ceva, să fiu înțeleasă. Mă rătăcesc pe drumuri Mă rătăcesc pe drumuri neumblate și-mi caut mângâieri în gânduri. M-aș rătăci pe drumuri însetate de iubire. Și, printre rânduri, Aș poposi pe-alei adevărate... Și tot mai caut drumurile line, dar simt că mă rătăcesc mai mult, pe zi ce trece. Ochii mei văd bine; numai
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
clădiri, unde umbrele nu ajung niciodată. Promisiune O să renasc, nu voi muri chiar dacă aș fi sămânță pe-o lespede... Cu diminețile mă voi înfrăți, cu picături de rouă mă vor hrăni. Într-o floare răsăritul mă va transforma... Soarele cu mângâieri, la prânz mă vor înflori, seara stelele și luna mă vor logodi. În miez de noapte ielele mă vor prinde în hora lor de Sânziene și mă vor cununa... Un simplu gând Sunt o toamnă plină de bogății. Am strâns
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
și-un murmur de mireasă nenuntit, în ciocul unui corb ce-l poate scrijeli pe țărmul unui dor, la marginea pădurii... O ultimă dorință aș avea: o dimineață în care tăcerea să fure roua de pe flori, picioarele să-i simtă mângâierea, singuratatea să fugă în cele patru puncte cardinale, alungată de foșnetul discret al gândului... Vino! Vino, îmbrățișeză-mă iubite, sărută-mă, voi fi din nou a ta! Ca pe-un copac cu ramuri dezmorțite, prinde-mă de mijloc, strâns, ca într-
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
totu-i ascuns sub vălul întunecat al nopții. Doar ielele dansează cu foc și nu au stare, învârt pe călcâie, destinele în fața morții. Tristețea mă cuprinde, nu mai am vlagă... Mai ninge iarnă în sufletu-mi rănit, să-ți simt mângâierea fulgului pe plagă; trezește la viață, trupu-mi vlăguit! Dimineață de 15 ianuarie Îmi cresc în dimineață, cuvintele albe, parcă sunt desprinse din fulgii de nea. Astăzi s-a născut Eminescu... Îi aprinde Dumnezeu încă o stea! Eu doar închid ochii
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
pe alții în rătăcire...“ Încleștarea hărăzită aleșilor ar putea spori în noi puterea trupului și ascuțimea minții ? Ar trebui să privim încercările la care suntem chemați cu o proaspătă curiozitate, în stare a răspunde celor mai neașteptate lovituri, ca și mângâierilor înșelătoare. „Din adâncuri te chem, Doamne...“ Fiul nenăscut al Siei Strihan nu este decât un biet clovn al cotidianului strâmt și tiranic ? „Aruncă o privire asupra copilului pe care l-ai lăsat în această vale de suferință și încercări.“ Peste
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
foc straniu valurile de argumente se topeau neputincioase. " Nu mai încetează Petre... De ce nu încetează?" se gândi atunci, închizînd iar pleoapele și lăsîndu-se obosit, în voia soartei. Singură doina soldatului îi mai tremura în creieri, lină și blândă ca o mângâiere catifelată, trezindu-i din somn șiraguri de amintiri și strămutîndu-i sufletul, pe aripi de vis, acasă, în târgușorul Parva de pe valea Someșului. Acolo era casa lui părintească, bătrână, solidă, chiar peste drum de biserica nouă, strălucitoare. Din cerdacul cu stâlpi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]