6,722 matches
-
notat asta a Început să fluiere; abia când a ajuns la sfârșitul cupletului, Asya și-a dat seama că Armanoush aștepta Încă un răspuns mai detaliat la Întrebarea pe care i-o pusese cu câteva minute În urmă. — Ei, da, mătușa Zeliha și Aram sunt Împreună de Allah știe când. Îmi e ca un fel de tată vitreg, cred, sau poate ar trebui să-i spun unchi vitreg, de dragul consecvenței... Mă rog. De ce nu se căsătoresc? — Să se căsătorească? Asya a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ar fi fost unul din batoanele alea de ciocolată În formă de țigară, cu ambalaj comestibil. Apoi i-a dezvăluit lui Armanoush un gând lăuntric: — De fapt, sunt sigură că pe Aram nu l-ar deranja să se Însoare, Însă mătușa Zeliha n-ar accepta În ruptul capului. — De ce nu? s-a interesat Armanoush. Chiar În clipa aia briza și-a schimbat direcția și Armanoush a prins mirosul Înțepător al mării. Orașul era un amestec de arome, unele puternice și râncede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai mult, cu atât Istanbulul i se părea mai straniu și cu mai multe fețe. Poate se obișnuia cu faptul că era o străină În acest oraș, dacă nu se obișnuia cu orașul În sine. Bănuiesc că e din cauza experienței mătușii Zeliha cu tatăl meu, oricine-o fi el, a continuat Asya. Probabil de asta se Împotrivește atât de mult căsătoriei ăsteia. Cred că are o problemă cu Încrederea În bărbați. — Ei bine, o Înțeleg, a spus Armanoush. — Nu crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
tentată să spună ceva În dispoziția aia, a răspuns pur și simplu: — De fapt, e armean. — Așa mă gândeam și eu, a zâmbit ușor Armanoush. Cinci minute mai târziu erau deja la salonul de tatuaj. — Bine ați venit! a exclamat mătușa Zeliha cu glasul ei tărăgănat și răgușit, Îmbrățișându-le din inimă pe amândouă. Indiferent cu ce parfum se dăduse, era ceva puternic - o combinație de mirodenii, lemn și iasomie. Părul negru Îi cădea pe umeri În bucle ce-ți luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Motive Patriotice“, „Nume și Cifre“, „Simurg și Familia Păsărilor“ și, În cele din urmă, „Simboluri Sufiste“. Armanoush nu-și amintea să fi văzut vreodată atât de puțini oameni aflați În aceeași Încăpere care să facă atât de mult zgomot. În afară de mătușa Zeliha, mai erau acolo un tip excentric, cu păr portocaliu și cu un ac În mână, un tânăr Împreună cu mama lui (care nu părea să se poată hotărî dacă să rămână sau să pleceă și doi bărbați cu părul lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Unul din ei stătea Într-un scaun mare și confortabil și mesteca zgomotos niște gumă În timp ce pălăvrăgea cu prietenul lui și aștepta să i se tatueze pe gleznă un țânțar purpuriu. Omul cu acul s-a dovedit a fi asistentul mătușii Zeliha, la rândul lui un artist talentat. În timp ce lucra, Armanoush se holba la el surprisă să-și dea seama cât zgomot putea să facă un ac de tatuaj. — Nu te Îngrijora. Sunetul e mai impresionant decât durerea, a remarcat mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mătușii Zeliha, la rândul lui un artist talentat. În timp ce lucra, Armanoush se holba la el surprisă să-și dea seama cât zgomot putea să facă un ac de tatuaj. — Nu te Îngrijora. Sunetul e mai impresionant decât durerea, a remarcat mătușa Zeliha citindu-i gândurile. Apoi a adăugat făcându-i din ochi: — Și apoi clientul s-a obișnuit cu ea. Trebuie să fie la al doisprezecelea tatuaj. Uneori poți deveni dependent de tatuaje. Unul nu e niciodată de-ajuns. Cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a rămas mult timp tăcută, studiindu-l cu coada ochiului pe ciudatul cântăreț rock. Chiar dacă simțea vreo durere, bărbatul nu lăsa să se vadă nici urmă de ea. — De ce ar vrea cineva să-și tatueze un țânțar purpuriu pe gleznă? Mătușa Zeliha a râs atotștiutor. — De ce? Asta e o Întrebare pe care aici nu o punem niciodată. Vezi tu, În magazinul ăsta refuzăm să acceptăm tirania normalității. Orice model ar cere un client, sunt sigură că există un motiv, unul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să acceptăm tirania normalității. Orice model ar cere un client, sunt sigură că există un motiv, unul pe care nici măcar el Însuși s-ar putea să nu-l știe. Nu Întreb niciodată de ce. — Dar În privința piercing-urilor? — Același lucru, a spus mătușa Zeliha arătând cu degetul spre piercingul din nasul ei și zâmbind. Știi, ăsta are nouăsprezece ani. Mi l-am făcut când eram de vârsta Asyei. — Adevărat? — Da, m-am dus la baie, am folosit o bucată de morcov, un ac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a curs o groază de sânge. Însă după aceea am prins tehnica și data următoare l-am străpuns chiar În dreptul nării. — Adevărat? a spus din nou Armanoush, Însă de data asta surprinsă de turnura pe care o lua discuția. — Îhî! Mătușa Zeliha și-a mângâiat nasul plină de mândrie. — Mi-am Înșurubat acolo un inel și am ieșit așa din baie. Pe vremea aia Îmi plăcea s-o scot pe mama din minți. Auzind ultimele cuvinte din locul În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
niciodată de ce. Ăsta e un lucru pe care l-am Învățat foarte devreme În viață. Dacă Îi judeci, oamenii or să se-apuce să facă oricum chestia aia. Chiar În momentul ăla adolescentul și-a mutat privirea de la vitrine la mătușa Zeliha și a Întrebat: — Puteți face coada dragonului ăstuia mai lungă, astfel Încât să-mi acopere Întregul braț? Vreau să se Întindă de la cot până la Încheietură - știți, ca și cum mi s-ar târî pe braț. Totuși, Înainte ca mătușa Zeliha să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de la vitrine la mătușa Zeliha și a Întrebat: — Puteți face coada dragonului ăstuia mai lungă, astfel Încât să-mi acopere Întregul braț? Vreau să se Întindă de la cot până la Încheietură - știți, ca și cum mi s-ar târî pe braț. Totuși, Înainte ca mătușa Zeliha să-i poată răspunde, maică-sa a șuierat: — Ești nebun? Nici gând! Am fost de acord să alegem ceva mic și simplu, o pasăre sau o buburuză, de pildă. Nu ți-am dat niciodată voie să-ți tatuezi cozi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
blând, dar obosit, o barbă neagră, un păr mai degrabă cărunt și niște gropițe adânci ce se iveau de fiecare dată când zâmbea. Ochii lui sclipeau de inteligență În spatele ochelarilor cu ramă groasă. Din felul În care se uita la mătușa Zeliha, Îți dădeai imediat seama de iubirea lui pentru ea. Iubirea, respectul și sincronizarea dintre ei. Când el vorbea, ea completa gesturile, când ea gesticula, el completa cuvintele. Erau doi indivizi complicați care păreau să fi ajuns la o armonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
școală și armeana acasă. Armanoush era intrigată de aura lui Aram, Însă era și mai fascinată de modestia lui. Au vorbit un timp despre bunicile armene - cele din diaspora, cele din Turcia și cele din Armenia. La șase treizeci după-amiaza, mătușa Zeliha a lăsat magazinul În grija asistentului ei și au mers toți patru la o cârciumă din apropiere. — Înainte să pleci din Istanbul mătușa Zeliha și Aram vor să ne ducă la o cârciumă ca să poți vedea o seară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bunicile armene - cele din diaspora, cele din Turcia și cele din Armenia. La șase treizeci după-amiaza, mătușa Zeliha a lăsat magazinul În grija asistentului ei și au mers toți patru la o cârciumă din apropiere. — Înainte să pleci din Istanbul mătușa Zeliha și Aram vor să ne ducă la o cârciumă ca să poți vedea o seară de băut tipică, i-a explicat Asya lui Armanoush. Pe drum, pe când treceau pe o stradă prost luminată, au dat peste un imobil de locuințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Cârciuma era un local stilat, dar vesel În apropierea Pasajului Florilor. De Îndată ce s-au așezat, au apărut doi chelneri cu un cărucior cu mezes. — Armanoush, ce-ar fi să ne surprinzi din nou cu vocabularul tău culinar? i-a cerut mătușa Zeliha. — Păi, să vedem, avem aici yalanci sarma, tourshi, patlijan, topik, enginar... a Început Armanoush să enumere felurile de mâncare pe care chelnerii le așezau pe masă. Clienții continuau să sosească În cupluri sau grupuri și, În mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai puțin de zece minute, cârciuma s-a umplut. În mijlocul acestor fețe, sunete și mirosuri la fel de nefamiliare, Armanoush și-a pierdut simțul orientării În spațiu. I se părea că putea fi oriunde În Europa sau În Orientul Mijlociu sau În Rusia. Mătușa Zeliha și Aram beau raki, Asya și Armanoush Își luaseră niște vin alb. Mătușa Zeliha fuma țigări, Aram trăgea din trabucuri, iar Asya, care se pare că evita să recurgă la tutun În fața maică-sii, Își molfăia În schimb gingiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mirosuri la fel de nefamiliare, Armanoush și-a pierdut simțul orientării În spațiu. I se părea că putea fi oriunde În Europa sau În Orientul Mijlociu sau În Rusia. Mătușa Zeliha și Aram beau raki, Asya și Armanoush Își luaseră niște vin alb. Mătușa Zeliha fuma țigări, Aram trăgea din trabucuri, iar Asya, care se pare că evita să recurgă la tutun În fața maică-sii, Își molfăia În schimb gingiile. În seara asta nu fumezi, i-a zis Armanoush Asyei care stătea lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
evita să recurgă la tutun În fața maică-sii, Își molfăia În schimb gingiile. În seara asta nu fumezi, i-a zis Armanoush Asyei care stătea lângă ea. — Mda, mie-mi spui, a oftat Asya. Apoi a spus În șoaptă. — Șșșt! Mătușa Zeliha nu știe că fumez. Armanoush a fost surprinsă de faptul că Asya, care simțea o plăcere rebelă, aproape sadică În a o Înfuria pe maică-sa de câte ori avea prilejul, era o fiică ascultătoare când venea vorba să fumeze În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ca În fiecare țară, și În Turcia există oameni buni la suflet și oameni răi. E simplu. Am prieteni turci care-mi sunt mai apropiați decât propriul meu frate. Și mai e, bineînțeles - a ridicat paharul și a arătat Înspre mătușa Zeliha - dragostea mea nebună. Mătușa Zeliha a simțit probabil că-i fusese menționat numele, fiindcă le-a făcut cu ochiul, a ridicat paharul de raki și a toastat: — Șerefe! Au făcut cu toții la fel Îngânând: — Șerefe! Cuvântul ăsta, după cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În Turcia există oameni buni la suflet și oameni răi. E simplu. Am prieteni turci care-mi sunt mai apropiați decât propriul meu frate. Și mai e, bineînțeles - a ridicat paharul și a arătat Înspre mătușa Zeliha - dragostea mea nebună. Mătușa Zeliha a simțit probabil că-i fusese menționat numele, fiindcă le-a făcut cu ochiul, a ridicat paharul de raki și a toastat: — Șerefe! Au făcut cu toții la fel Îngânând: — Șerefe! Cuvântul ăsta, după cum s-a dovedit curând, era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
spanac, somon la grătar cu verdețuri și crevete prăjit la foc mic În sos condimentat de usturoi. Armanoush a chicotit amețită Înainte să se Întoarcă spre Aram și să-l Întrebe: — Ia spune, trebuie să ai și tu niște tatuaje. Mătușa Zeliha trebuie să te fi tatuat. Nici gând, a spus Aram de după vălul fuioarelor de fum ce se ridicau Încolăcindu-se din trabucul lui. Nu mă lasă să-mi fac nici unul. — Da, a adăugat Asya. Nu-i dă voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Aram de după vălul fuioarelor de fum ce se ridicau Încolăcindu-se din trabucul lui. Nu mă lasă să-mi fac nici unul. — Da, a adăugat Asya. Nu-i dă voie să se tatueze. — Adevărat? a Întrebat Armanoush surprinsă Întorcându-se spre mătușa Zeliha. Credeam că-ți plac tatuajele. — Îmi plac Într-adevăr, a răspuns mătușa Zeliha. Nu am obiecții În privința tatuajului, ci a modelului pe care-l vrea. Aram a zâmbit. — Tatuajul pe care-aș vrea să mi-l fac e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lui. Nu mă lasă să-mi fac nici unul. — Da, a adăugat Asya. Nu-i dă voie să se tatueze. — Adevărat? a Întrebat Armanoush surprinsă Întorcându-se spre mătușa Zeliha. Credeam că-ți plac tatuajele. — Îmi plac Într-adevăr, a răspuns mătușa Zeliha. Nu am obiecții În privința tatuajului, ci a modelului pe care-l vrea. Aram a zâmbit. — Tatuajul pe care-aș vrea să mi-l fac e un smochin minunat. Însă, spre deosebire de alți copaci, ăsta e cu capul În jos. Smochinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu capul În jos. Smochinul meu e cu rădăcinile În aer. Își Înfige rădăcinile În cer, nu În pământ. E strămutat, dar nu rătăcit. Au rămas cu toții tăcuți câteva clipe privind lumina pâlpâitoare a lumânării de pe masă. — Numai că smochinul... Mătușa Zeliha a aprins ultima țigară din pachet și fără să vrea a suflat fumul În direcția Asyei. — Smochinul e un semn rău prevestitor. Aduce ghinion. Nu am nimic cu dorința lui Aram de a-l Întoarce cu rădăcinile În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]