4,819 matches
-
bizantină. Din aceeași cronică aflăm că ungurii care au ocupat țara lui Gelu au coabitat cu localnicii și abia Ștefan cel Sfânt, deci după anul 1000, a cucerit Transilvania. Ținând cont și de alte surse, inclusiv arheologice, care atestă prezența maghiarilor în unele regiuni ale Transilvaniei încă din secolul al X-lea, ca de exemplu la Cluj-Napoca și la Alba-Iulia, deci pe Someș și pe Mureș, se poate presupune că populație maghiară a pătruns în Transilvania la începutul secolului al X
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
și pe Mureș, se poate presupune că populație maghiară a pătruns în Transilvania la începutul secolului al X-lea. Conducătorii lor s-au substituit unor conducători români și au format o structură politică în care au coabitat români, slavi și maghiari. În jurul anului 1015 această structură politică a fost ocupată de Ștefan cel Sfânt. Cucerirea Transilvaniei de către unguri s-a prelungit până către finalul secolului al XII-lea. Izvoarele scrise, cele arheologice și mai ales toponimele (cele care conțin cuvântele poartă
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
din Transilvania totuși datorită luptelor pentru tron, a anarhiei interne și a presiunilor venite din exterior nu au reușit să-și instaleze imediat stăpânirea în Transilvania-Abia în 1075 cancelaria arpadiană emite un document referitor la cetatea Turda. După anul 1100, maghiarii încercă să organizeze Transilvania după model apusean impunând catolicismul printr-un „episcopus Ultratransilvaniae", amintit in 1111 sub numele de Simion și încercând, prin intermediul lui Mercurius „princeps Ultratransilvaniae", să înlocuiască în 1113 instituția voievodatului cu principatul. Ambele măsuri, atât cea religioasă
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
o revoltă condusă de guvernatorul otoman al Damascului în 1521. Soliman începe cât mai repede pregătirile pentru cucerirea Belgradului din Regatul Ungariei, ceea ce străbunicul lui, Mahomed al II-lea, nu a reușit să realizeze. Înaintarea sa a fost întârziată de către maghiari ajutați mai apoi de către sârbi, bulgari și bizantini, aceștia rămânând singura forță care putea bloca în continuare expansiunea Imperiului Otoman în Europa. Soliman a încercuit Belgradul sârbesc și a început o serie de bombardamente masive. Cu o garnizoană de doar
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
Püspöki "), este un cartier în nord-vestul municipiului Oradea, alipit recent (1956), anterior fiind localitate aparte. Gara Episcopia Bihor este punct feroviar de trecere a frontierei cu Ungaria. Conform recensământului din 1930, Episcopia-Bihor avea 4.112 locuitori, dintre care 3.592 maghiari, 488 români, 10 evrei, 9 germani ș. a. Sub aspect confesional, populația era alcătuită din 2.935 reformați, 546 romano-catolici, 302 ortodocși, 191 greco-catolici, 88 baptiști, 87 adventiști ș.a.
Episcopia Bihor, Oradea () [Corola-website/Science/302626_a_303955]
-
între Dunăre și Marea Neagră. Pe de altă parte, așezarea turcilor la Dunăre a deschis drumul expedițiilor de jaf ale achingiilor turci, care încep deja în 1390. Presiunea otomană l-a determinat pe țarul bulgar de la Târnovo să se supună regelui maghiar, fără să poată schimba însă cursul istoriei. A dat însă un exemplu care va fi urmat în curând de Mircea cel Bătrân. În toamna anului 1394 Baiazid I a invadat Țara Românească. Bătălia decisivă s-a dat la Rovine și
Politica externă a lui Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/302617_a_303946]
-
al Universității din Oradea, Teodor Maghiar. Acesta a fost judecat pentru înșelăciune, din anul 2008, fiind acuzat că a prejudiciat statul cu 25 de milioane de euro. Potrivit anchetatorilor, în perioada ianuarie 2000 - ianuarie 2004, în calitate de rector al Universității Oradea, Maghiar Teodor a "umflat" numărul de studenți din statisticile trimise Ministerului Educației și Cercetării "cunoscând că de numărul studenților depinde dimensionarea alocației bugetare".
Universitatea din Oradea () [Corola-website/Science/302629_a_303958]
-
(în „sfântul rege Ștefan”, n. 969, Strigoniu - d. 15 august 1038, Alba Regia) a fost un rege al Ungariei, considerat întemeietorul Regatului Ungariei, primul rege creștin al maghiarilor, membru al Casei Arpadiene. Este venerat ca sfânt în Biserica Catolică și în Biserica Ortodoxă. Ștefan s-a născut în 969 la Strigoniu, fiind fiul lui Géza, "ducele" Principatului Ungar din Dinastia Arpadiană. Era al patrulea (sau - conform unor surse
Ștefan I al Ungariei () [Corola-website/Science/302648_a_303977]
-
Ghizela de Bavaria, sora împăratului Henric al II-lea. După moartea lui Géza a izbucnit un conflict între Ștefan și Koppány (ruda păgână a lui Géza) în legătură cu moștenirea funcției de conducător. Koppány s-a declarat ca fiind noul conducător al maghiarilor, conform vechilor tradiții păgâne maghiare. Până la adoptarea de către maghiari a crestinismului, succesiunea puterii se stabilea conform principiului senioratului și al leviratului, practică ce a fost înlocuită definitiv de principiul primogeniturii abia spre sfârșitul secolului al XI-lea. Corespunzător acestor tradiții
Ștefan I al Ungariei () [Corola-website/Science/302648_a_303977]
-
După moartea lui Géza a izbucnit un conflict între Ștefan și Koppány (ruda păgână a lui Géza) în legătură cu moștenirea funcției de conducător. Koppány s-a declarat ca fiind noul conducător al maghiarilor, conform vechilor tradiții păgâne maghiare. Până la adoptarea de către maghiari a crestinismului, succesiunea puterii se stabilea conform principiului senioratului și al leviratului, practică ce a fost înlocuită definitiv de principiul primogeniturii abia spre sfârșitul secolului al XI-lea. Corespunzător acestor tradiții, Koppány era îndreptățit, in baza senioratului, să moștenească titlurile
Ștefan I al Ungariei () [Corola-website/Science/302648_a_303977]
-
La începutul domniei sale, Franz Joseph 1 a fost consiliat de noul prim-ministru, Felix Schwarzenberg, care l-a îndrumat spre recâștigarea puterii monarhice absolutiste și spre obținerea unei poziții de forță în politica externă. Campanii militare au fost necesare împotriva maghiarilor, care s-au răzvrătit împotriva autorității centrale Habsburg în numele libertățile lor antice. Franz Josef a abolit constituția din 1849 și și-a mărit atribuțiile guvernamentale în 1852. După 1850, Franz Joseph a trebuit să accepte eșecurile politicii externe austriece: Războiul
Franz Joseph al Austriei () [Corola-website/Science/302666_a_303995]
-
urmă, la 13 noiembrie 1918, a renunțat la șefia statului. A fost forțat să plece în Elveția, escortat de britanici, după ce la data de 12 noiembrie 1918 parlamentarii austrieci au proclamat "Republica Germană Austria", exemplul lor fiind urmat de cei maghiari, 4 zile mai târziu, proclamând "Republica Democratică Maghiară". Evenimentele politice s-au precipitat: la 31 octombrie 1918, Mihály Károlyi era prim-ministru desemnat de rege, dar la 11 ianuarie 1919 guvernul Ungariei demisionează; două luni mai târziu, la 21 martie
Carol I al Austriei () [Corola-website/Science/302672_a_304001]
-
după ce limba maghiară va fi recunoscută ca limbă liturgică. De aici înainte, propaganda ungurească a luat această direcție, căutând să obțină admiterea limbii maghiare între limbile liturgice. Cu acest scop s-a înființat la Budapesta, în 2 septembrie 1896, Comitetul maghiarilor catolici de rit grec, compus din 50 de persoane sub președinția deputatului I. Szabo, care au cerut episcopatului catolic de ambele rituri, să intervină pe lângă Sf. Părinte pentru recunoașterea limbii maghiare ca limbă liturgică. Un pas spre realizarea acestui plan
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
protestante (calvin sau reformat, lutheran sau evanghelic, unitarian, precum și de cel anabaptist). Românii ardeleni, în acele vremuri, deși aveau un ""vlădic"" (episcop, adeseori numit, conform tradiției, și mitropolit), cu scaunul de reședință la Bălgrad, erau mai mult sub autoritatea supraintendentului maghiar calvinist de la Aiud, care dicta organizarea și desfășurarea vieții religioase atât a coreligionarilor săi, cât și a ortodocșilor supuși. Reforma religioasă protestantă din Transilvania a încercat în secolele XVI și XVII, nu de puține ori, să-i convertească pe Români
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
protestanți ai Transilvaniei. Chiar dacă majoritatea românilor au rămas ortodocși, au fost totuși mulți care au devenit reformați, formându-se comunități protestante românești în Sântămăria Orlea, Peșteana, Râul Alb, Suseni, Rapoltul Mare sau Mintia. Cu timplu însă, acești români, minoritari printre maghiari în cadrul comunității protestante, au trecut treptat la limba maghiară, fiind asimilați în națiunea ungară, așa cum fuseseră asimilați, în veacurile precedente, mulți alții trecuți la catolicismul de rit latin. Alta a fost soarta comunităților ortodoxe care s-au unit cu Roma
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Kun, lângă redacția ziarului Népszava. Cu acea ocazie au murit 4 polițiști și mulți cetățeni nevinovați. Pentru consolidarea puterii își subordonează armata și forțele de represiune reorganizându-le pe principiile Armatei Roșii. Dându-se drept urmaș vrednic al unor revoluționari maghiari instaurează dictatura proletariatului, colectivizând până și găinile. Se declară mentorul salvării Ungariei Mari luând măsuri radicale de recuperare a Transilvaniei și Slovaciei. Anulează ordinul lui Károlyi Mihály ca aparatul administrativ să nu se mai prezinte la slujbe și sprijină constituirea
Béla Kun () [Corola-website/Science/302685_a_304014]
-
în Ungaria și fiindcă tratamentul ungar aplicat minorităților conlocuitoare era binecunoscut în Germania. Ungaria a acaparat de la Slovacia, prin Arbitrajul de la Viena, un teritoriu de 11.927 km², având o populație de circa 1.060.000 de locuitori (506.208 maghiari, 290.107 slovaci, 26.227 evrei, 13.184 germani, 1.892 ruteni și 14.714 alte naționalități, conform recensământului din 1930, la care se adaugă persoanele apărute în urma sporului natural). La 11 noiembrie 1938, Miklós Horthy a intrat solemn în
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
(în sau "Nyilas-Keresztes Párt") a fost un partid politic maghiar pronazist și antisemit. Liderul formațiunii a fost Ferenc Szálasi, care a ocupat funcția de prim-ministru al Ungariei din 15 octombrie 1944 până în ianuarie 1945. În perioada guvernării sale de numai 4 luni, 80.000 de evrei din Ungaria și
Partidul Crucilor cu Săgeți () [Corola-website/Science/302709_a_304038]
-
familiei princiare prusace (au participat și trimișii suveranului francez și a celui rus, precum și reprezentanții guvernului român). În drum spre țara cuplul princiar e întâmpinat în Austria de arhiducele Karl-Ludovic și de soția sa. În Budapesta ei primesc omagiile guvernului maghiar și îi fac o vizită împărătesei Sisi la castelul ei din Gödölö. Până în țară vor călători pe Dunăre în vaporul Frantz-Joseph. Au debarcat la Giurgiu - capul de linie al noii căi ferate care de foarte puțin timp lega orașul de
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
invadate de pădure sau au devenit spațiu necultivat. Alte așezări romane au fost reocupate, oferind adăpost. După o peroada de ameliorare economică și socială, odată cu decăderea imperiului carolingian, din secolul IX, stabilitatea europeană dispare din nou. Invaziile vikingilor, arabilor și maghiarilor distrug progresele lente. Vikingii ce au provocat distrugeri, au furat metalele prețioase păstrate în biserici și le-au transformat în monede, intensificându-se schimburile comerciale. Ultimele invazii au dus la apariția castelelor înstărite, la început din lemn, apoi din piatră
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
de Kossuth et Udvard (AFI:ˈlɒjoʃ ˈkoʃuːt) (n. 19 septembrie 1802, Monok, Ungaria - d. 20 martie 1894, Torino) a fost un revoluționar maghiar, guvernator de facto al Ungariei în timpul Revoluției de la 1848. s-a născut într-o familie din mica nobilime sărăcită, lipsită de proprietate funciară. Mama lui Kossuth, Karoline Weber, a fost de etnie germană și confesiune evanghelică-luterană. Părinții ei erau originari
Lajos Kossuth () [Corola-website/Science/302801_a_304130]
-
luptând cu revoluționarii, alături de Lajos Batthyány, mâna dreaptă a conducătorului revoluției, Lajos Kossuth. Soldații unguri au fost încadrați, în majoritate nu de bună voie, în Armată Austriacă din Germania și Italia. După ce habsburgii au avut nevoie de sprijinul militar al maghiarilor, actual pentru pacificarea situației în Italia, dar și ca posibilitate de a întări armata austriacă, diplomația austriacă a încercat o reapropiere și aplanare a conflictului cu fostul dușman. Numele generalului, însă, era legat de această revoluție cu reputația unui urmăritor
Julius Jacob von Haynau () [Corola-website/Science/302803_a_304132]
-
care s-a fondat Dubla Monarhie austro-ungară, promulgată de împăratul Franz Joseph și o delegație maghiară condusă de Ferenc Deák. Compromisul urma unei serii de reforme constituționale eșuate ale Imperiului Habsburgic. Sub această nouă organizare guvernul din Ungaria dominat de maghiari a câștigat drepturi aproape egale cu guvernul de la Viena, cele două state constituindu-se ca două state separate, cu propriile constituții, parlamente, administrații și miliții. Aveau în comun același suveran, ministerele pentru politică externă, economică și militară. Cheltuielile comune erau
Compromisul austro-ungar din 1867 () [Corola-website/Science/302810_a_304139]
-
ar fi Conrad von Hötzendorf, Șeful Comandamentului Armatei Habsburgice, și ministrul de externe, Contele Leopold von Berchtold, considerau unica modalitate posibilă de reformare a Austro-Ungariei ca fiind anexarea de teritorii și populații externe pentru a duce la echilibrare în fața puterii maghiarilor. Dubla Monarhie stabilită prin "Ausgleich" a fost gândită ca o soluție de conviețuire, dar a rezistat doar 50 de ani, până 1918 când a dispărut ca urmare a Primului Război Mondial. Au existat și o serie de propuneri de reformare a Monarhiei
Compromisul austro-ungar din 1867 () [Corola-website/Science/302810_a_304139]
-
transilvănean, a început seria masacrelor împotriva populației civile românești. Cel mai afectat de teroarea horthystă a fost Sălajul, unde au fost masacrați 477 de români. Cea mai mare și mai îngrozitoare atrocitate comisă de armata ungară în complicitate cu etnicii maghiari locali, unde au căzut cele mai numeroase victime nevinovate -157 de morți- cu ocazia ocupării Ardealului, este cea de la Ip, localitate din județul Sălaj, aflată la 45 km de orașul Zalău. Modul în care s-a desfășurat acest masacru a
Masacrul din Ip () [Corola-website/Science/302824_a_304153]