4,656 matches
-
și aduceau o noutate în gândirea științifică. Acestea au stârnit controverse și discuții, ca în cazul teoriilor lui Darwin. O altă dispută pe scena lumii științifice a acelei perioade a constituit-o controversa dintre Einstein și Niels Bohr legată de mecanica cuantică. Deși teoria cuantelor constituia una din consecințele imediate ale contribuțiilor sale științifice, Einstein nu a fost niciodată de acord cu "interpretarea de la Copenhaga" adusă acestei teorii de către Bohr și Werner Heisenberg, cea mai populară interpretare a mecanicii cuantice, dar
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
Werner Heisenberg, cea mai populară interpretare a mecanicii cuantice, dar nici pe departe singura ei interpretare. Einstein a purtat discuții aprinse cu marele fizician Niels Bohr în legătură cu principiul de nedeterminare, ce ar rezulta din caracterul probabilistic al descrierilor matematice din mecanica cuantică. În 1926, într-o scrisoare adresată fizicianului Max Born, Einstein, referindu-se la principiul incertitudinii, scria: ""Sunt pe deplin convins că Dumnezeu nu se joacă cu zarurile"". În 1935, împreună cu Boris Podolski și Nathan Rosen, Einstein a publicat un
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
Rosen", prin care se arăta că întregul formalism al mecanicii cuantice, împreună cu ceea ce ei au numit "criteriul realității", implică faptul că teoria cuantică nu poate fi completă. Cu alte cuvinte, există zone ale realității care nu pot fi descrise de mecanica cuantică, concluzie care conduce la rezultate paradoxale. Polemica a durat mulți ani; de fapt Einstein s-a stins din viață fără să accepte teoria cuantică. Fizicianul Max Planck a fost printre primii care au recunoscut valoarea Teoriei relativității. Planck și
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
determinarea unor însușiri ale luminii fără a emite vreo ipoteză despre originea ei”." Dacă ținem seama că Newton a lucrat și în domeniul acusticii, cel puțin teoretic, vedem că urmele activității sale pot fi constatate în toate domeniile fizicii: în mecanică, în căldură, în teoria despre sunet, lumină, electricitate și magnetism și în domeniul acelor fenomene, care astăzi sunt reunite sub denumirea de "„fizică moleculară”". Newton era, fără îndoială, un om profund religios și în afară de aceasta, un teolog erudit. În 1703
Isaac Newton () [Corola-website/Science/296799_a_298128]
-
Pe baza acestei descoperiri a construit un telescop cu reflexie, care a fost prezentat în 1671 la "Royal Society". Newton a probat că lumina este alcătuită din particule. Cercetările ulterioare au demonstrat natura ondulatorie a luminii, pentru ca, mai târziu, în mecanica cuantică să se vorbească despre "dualismul corpuscul-undă". De asemenea, modelul de telescop folosit azi este cel introdus de către Newton. În 1679 Newton reia studiile sale asupra gravitației și efectelor ei asupra orbitelor planetelor, referitoare la legile lui Kepler cu privire la mișcarea
Isaac Newton () [Corola-website/Science/296799_a_298128]
-
Benvenuto Cellini și Albrecht Dürer, care a făcut mai multe desene după materialul lăsat de Leonardo. Desenele anatomice ale lui Leonardo includ numeroase studii privind scheletul uman, părțile lui componente, precum și studii privind mușchii și tendoanele. A studiat de asemenea mecanica scheletului omenesc și forțele musculare, prefigurând știința modernă a biomecanicii. A mai desenat inima, sistemul circulator și vascular, organele sexuale, alte organe interne și a fost printre primii care a desenat un embrion uman în uter. Desenele realizate și modul
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
se numără Ludwig Boltzmann, Ernst Mach, Victor Franz Hess și Christian Doppler, mari oameni de știință ai secolului al XIX-lea. În secolul al XX-lea, contribuțiile aduse de Lise Meitner, Erwin Schrödinger și Wolfgang Pauli în fizica nucleară și mecanica cuantică au fost esențiale în dezvoltarea acestor ramuri în deceniile 1920 și 1930. Un celebru fizician contemporan este Anton Zeilinger, primul om de știință care a demonstrat teleportarea cuantică. În Austria s-au născut și doi mari filosofi ai secolului
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
secțiunile conice și un memoriu asupra rectificării unui arc oarecare de cerc mai mic decât o jumătate de circumferință. Până la 20 de ani, a citit cele 20 de volume ale Marii Enciclopedii, întocmite de Diderot și d'Alembert. Ampère cunoștea mecanica analitică a lui Lagrange, precum și limbile latină, greacă și italiană. În 1801 este profesor de fizică-chimie la liceul de stat din Bourg-en-Bresse, iar în 1803 este numit profesor de matematică la liceul din Lyon. Ulterior preia catedra de Analiză la
André-Marie Ampère () [Corola-website/Science/300062_a_301391]
-
studiat teoria suprafețelor de undă, refracția luminii, teoria undelor luminoase, teoria cinetică a gazelor și numeroase probleme de cinematică. Pentru Ampère, matematica a constituit fundamentul științelor. În acest domeniu, a studiat "ecuațiile derivate parțiale". Aplică "calculul variațional" în probleme de mecanică și a adus îmbunătățiri în teoria funcțiilor analitice. A dat o nouă demonstrație teoremei lui Taylor. A stabilit ecuația lănțișorului. De asemenea, s-a ocupat de problema cuadraturii cercului, de studiul echivalenței volumelor poliedrelor, de rectificarea aproximativă a arcelor de
André-Marie Ampère () [Corola-website/Science/300062_a_301391]
-
cincea și până la obținerea bacalaureatului a fost elev la Liceul Nr. 15 din Cluj. După examenul de admitere la Institutul Politehnic din Cluj și-a efectuat serviciul militar la Turda în unitatea de tancuri. A urmat apoi cursurile Facultății de Mecanică, secția TCM, devenind în 1984 inginer TCM. A fost repartizat ca inginer la IUT-Bistrița și transferat ulterior la fabrica Tehnofrig din Cluj, unde tatăl său era director de personal. În anul 1986 a început studiile teologice în particular, cu preotul
Florentin Crihălmeanu () [Corola-website/Science/300723_a_302052]
-
granular; aici se formează mici excavațiuni denumite alveole și în anumite condiții "taffoni" (niște excavații semisferice ale căror diametre ating uneori câțiva metri). Variațiile de umiditate acționează asupra rocilor atât pe cale chimică, prin dizolvarea și precipitarea sărurilor, cât și pe cale mecanică, prin creșterea în volum a cristalelor de săruri. Alterarea ca proces fizico-chimic al morfogenezei, are un rol important în regiunile aride. Caracteristica principală este alternanța perioadelor scurte de umectare cu cele de uscăciune. Umectarea produce dizolvarea materialelor, precum și două tipuri
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
financiar substanțial din munca pe care o prestau în cadrul Combinatului Chimic Făgăraș. Ulterior cu dezvoltarea industrială și cu construirea altor fabrici, cum ar fi U.P.R.U.C. (Uzina de Prototipuri Reparații Utilaj Chimic), a fabricii F.M.F.P.M.P (Fabrica de Mecanică Fină și Prelucrări Mase Plastice) - denumită mai apoi METALOPLAST, toate aceste fabrici și altele. și-au pus amprenta puternic asupra structurii sociale a populației Râușorului. Începând cu anii 1956 odată cu începerea procesului Colectivizării (proces care s-a încheiat în anii
Râușor, Brașov () [Corola-website/Science/300959_a_302288]
-
cazul lui Umberto I al Italiei care este o propagandă facută în favoarea unui rege perceput de majoritatea populației ca fiind un tiran urât de popor. Multe articole sunt pur și simplu neactuale, cum ar fi cele referitoare la știință și mecanică sau cele referitoare la așezări geografice, de exemplu menționarea rețelelor de cale ferată si feriboturi în orașe în care aceste mijloace de transport nu mai sunt utilizate. Datorită faptului că ediția din 1911 a Enciclopediei britanice este de domeniu public
Encyclopædia Britannica 1911 () [Corola-website/Science/301006_a_302335]
-
Universității din București". Interesul pentru matematică devine prioritar astfel că în anul 1929 părăsește "Politehnica", deși trecuse deja toate examenele din primii trei ani și se afla student în anul IV. Dar în același an își susține teza de doctorat " Mecanica analitică a sistemelor continue", în fața unei comisii conduse de Gheorghe Țițeica și având ca membri pe Dimitrie Pompeiu și pe Anton Davidoglu. Această teză este publicată, tot în 1929, la editura Gauthier-Villars din Paris și va fi apreciată de savanții
Grigore C. Moisil () [Corola-website/Science/298547_a_299876]
-
domenii complet deosebite. Publică lucrări în domeniile mecanicii, analizei matematice, geometriei, algebrei și logicii matematice. A extins în spațiul cu mai multe dimensiuni derivata areolară a lui Pompeiu și a studiat funcțiile monogene de o variabilă hipercomplexă, cu aplicații la mecanică. A introdus algebre numite de el "Łukasiewicz trivalente și polivalente" (numite astăzi algebre "Łukasiewicz-Moisil") și le-a întrebuințat în logica și în studiul circuitelor de comutație. A elaborat metode noi de analiză și sinteză a automatelor finite și a avut
Grigore C. Moisil () [Corola-website/Science/298547_a_299876]
-
o respectabilitate diferită. "Marele tratat" astronomic al lui Ptolemeu (Megali Sintaxis, Almagest) se bucura de aceea de tot atât de mare apreciere și interes ca și azi mai puțin cunoscuta lui scriere astrologică numită "Tetrabiblos". Principala motivație de a cunoaște și înțelege mecanica cerească era deci la finele Evului Mediu o mai bună prezicere astrolologică, și chiar și la două generații după Copernic, un Kepler sau un Galileo își mai câștigau încă pâinea furnizând preziceri astrologice aristocrației. Sistemul ptolemeic geocentrist putea să determine
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
radiani, [0, 2π) sau (−π, π]). Unghiurile în notație polară sunt în general exprimate fie în grade, fie în radiani, utilizând conversia 2π rad = 360°. Alegerea depinde de context. Aplicațiile nautice folosesc gradele, în timp ce unele aplicații din fizică (mai ales mecanica rotației) și aproape toată literatura matematică legată de analiza matematică folosesc radiani. Cele două coordonate polare formula 1 și θ pot fi convertite în coordonate carteziene formula 15 și formula 16 prin utilizarea funcțiilor trigonometrice sinus și cosinus: în timp ce două coordonate carteziene formula 15
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
Chance to See", Adams a scris două romane care conțin personaje noi. "Dirk Gently's Holistic Detective Agency" a apărut în 1987 și a fost descrisă de autor ca "un fel de gotic-horror-polițist-călătorie în timp-dragoste-comedie-epopee, focalizat pe noroi, muzică și mecanică cuantică". Cartea a primit multe recenzii excesiv de favorabile în ziarele americane. Adams a luat unele idei din scenariile "Doctor Who" la care a lucrat: "City of Death" și "Shada". Un an mai târziu a fost publicată continuarea romanului, "The Long
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
alte puncte din spațiu este necesar să se stabilească mai întâi noțiunea de „simultaneitate la distanță” — un criteriu după care să se poată declara dacă două evenimente ce au loc în puncte diferite din spațiu sunt simultane sau nu. În mecanica clasică se consideră „de la sine înțeles” că simultaneitatea a două evenimente este o proprietate independentă de observator și că ordinea cronologică și duratele fenomenelor sunt independente de observator sau experimentator. În acest fel, mulțimea momentelor de timp este izomorfă cu
Timp () [Corola-website/Science/299057_a_300386]
-
simultaneitatea a două evenimente este o proprietate independentă de observator și că ordinea cronologică și duratele fenomenelor sunt independente de observator sau experimentator. În acest fel, mulțimea momentelor de timp este izomorfă cu mulțimea punctelor de pe o dreaptă: Timpul în mecanica clasică este omogen (se scurge permanent la fel de repede), nu este influențat de obiectele sau fenomenele ce au loc, și este independent de spațiu. În teoria relativității, simultaneitatea, duratele și ordinea cronologică a evenimentelor depind de observator. Transformările Lorentz stabilesc (în
Timp () [Corola-website/Science/299057_a_300386]
-
la celule, la plante și la animale Conform părerilor lui Stephen Hawking, universul a avut o evoluție foarte regulată, în conformitate cu anumite legi. Astăzi, oamenii de știință descriu universul în termenii a două teorii parțiale fundamentare - teoria generală a relativității și mecanica cuantică. Universul este spațiu-timp și este în expansiune continuă. Aceasta se demonstrează plecând de la teoria relativității generale, prin care se explică un fenomen curios : spectrele galaxiilor îndepărtate prezintă un decalaj spre roșu, fenomen ce se produce atunci când sursa emițătoare este
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
o știință tehnică ce rezolvă sarcini complexe. Acești sateliți au extins conținutui geodeziei și au deschis noi posibilități pentru rezolvarea problemelor ei științifice. În domeniul geodeziei a apărut o nouă disciplină, geodezia cosmică, care este într-o strînsă corelație cu mecanica cerească, aerodinamica și cercetarea cosmosului. Noile concepții și ipoteze geotectonice care au apărut la mijlocul secolului al XX-lea, precum și posibilitatea soluționării problemei geodinamice actuale cu metodele geodezice au consolidat legăturile geodeziei cu geofizica. Astfel, obiectul geodeziei este completat în sensul
Geodezie () [Corola-website/Science/299241_a_300570]
-
protonului, dar cu sarcină electrică zero, care a fost descoperit experimental de James Chadwick în 1932. Existența nucleelor atomice alcătuite din "nucleoni" (protoni și neutroni) constituie fundamentul fizicii nucleare. Existența atomilor alcătuiți dintr-un nucleu și electroni, argumentată teoretic de mecanica cuantică, constituie fundamentul fizicii atomice. Nucleonii sunt membrii cei mai puțin masivi ai unei familii de particule numite barioni (din greacă: βαρύς = greu). Albert Einstein a dat explicația teoretică a faptului că în efectul fotoelectric energia maximă a electronilor emiși
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
loc vreodată ("Demonul lui Laplace"). În acest sens, particulele elementare ale Universului acționează de aceeași manieră preucm mingile de pe o masă de biliard, mișcând-se și lovindu-se una de alta într-un mod previzibil, pentru a produce rezultate previzibile. Mecanica newtoniană se ocupă doar de evnimente cauzate. De exemplu, dacă poziția inițială a unui obiect este x, y, z, și dacă acesta este lovit de un alt obiect care se mișcă de-a lungul unui vector V, atunci primul obiect
Determinism () [Corola-website/Science/299827_a_301156]
-
Dacă un individ este liber de control extern, acesta este considerat a fi o entelehie; în măsura în care un individ este determinat de factori externi, acesta își pierde propia identitate și devine doar extensia unei alte entități. "interwiki" De la începutul secolului XX, mecanica cuantică a arătat aspecte ale unor evenimente care până atunci rămăseseră ascunse. Fizica newtoniană luată izolat și nu ca o aproximare a mecanicii cuantice, ne arată un Univers unde obiectele se mișcă de o manieră care poate fi perfect determinată
Determinism () [Corola-website/Science/299827_a_301156]