4,239 matches
-
un vocabular foarte amestecat, care avea pe lângă cuvintele majoritare românești, folosite în toate regiunile locuite de români, și foarte multe cuvinte străine împrumutate de la populațiile vecine cu care au venit în contact sau au lăsat urme după trecerea pe aceste meleaguri. În continuare sunt prezentate o mică parte din cele mai utilizate cuvinte de către bătrânii din Livadia. - baiere - șnururi de strâns rochia pe corp, - băcioni - păstori la stâne,care preparau untul și brânzeturile, - bădâni - un vas cilindric de lemn de 0
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
prea civilizat, au trecut la furat alimente și diferite bunuri materiale din gospodării, așa numita pradă de război. Trebuie totuși remarcat că pe teritoriul satului Livadia nu au fost evenimente majore, crime sau violuri care s-au produs pe alte meleaguri românești. Pentru siguranță, femeile tinere din sat se refugiau noaptea la rudele din satele mai retrase din jur. De asemenea un fapt interesant era că în jocurile lor copiii foloseau muniția de război, care se găsea din belșug pe traseele
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
altfel decât cel dinainte. Aceste însemnări cu caracter istoric despre satul Livadia au fost consemnate pe baza documentelor păstrate sau redactate de tatăl meu, iar motivul editării lor afost dorința mea de a transmite generațiilor viitoare date privind istoria acestor meleaguri, care după știința mea sunt singurele existente. Tatăl meu Turcu Petru Ponoran a fost țăran, cu șase clase primare la școala maghiară (din timpul imperiului austro-ungar) și a trăit între anii 1895-1977. Porecla Ponoran se trăgea de la originea tatălui său
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
pe malul drept al Șiretului, actualmente cu un numar de 1438 locuitori este atestat în documente din anul 1879. Despre satul Holt se spune că la origine locuitorii acestei așezări sunt ruși rămași din timpul războiului de independență pe aceste meleaguri, dând naștere localității Holt. Până în anul 1950 acest sat aparținea comunei Săucești, ulterior a trecut la comună Letea-Veche. Radomirești, sat mai mic cu o populație de 226 locuitori, situat în estul comunei Letea-Veche, la sud de satul Holt, pe malul
Comuna Letea Veche, Bacău () [Corola-website/Science/300679_a_302008]
-
ca primar, în prezența sutelor de cetățeni din comună, a elevilor și direcțiunii școlii reprezentată de către prof. Remus Bălănică, a câtorva zeci de veterani, și a preoților care au sfințit acest monument închinat celor dragi care s-au jertfit pe meleaguri străine pentru libertatea noastră. Peste drum de primărie se află cea mai veche biserică din comună, adând hramul „Adormirea Maicii Domnului”. "Nicolae Iorga, venind dinspre Soveja și vizitând Cașinul, pe 5 August 1905, a scrie în lucrarea sa „Sate și
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
unde locuiesc în vecii vecilor trupurile neînsuflețite ale acelora care și-au sacrificat sângele și viața pentru independența și întregirea neamului. După terminarea primului război mondial, s-au întreprins cercetări pe văile, coastele și crestele munților, pe dealuri și toate meleagurile unde au fost lupte. S-au adunat os cu os, trupurile celor căzuți în luptă, s-a făcut identificarea războinicilor pe cât s-a putut. S-a format un cimitir militar la locul numit „Pârâul Sărat” între satele Cașin și Curița
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
ca primar, în prezența sutelor de cetățeni din comună, a elevilor și direcțiunii școlii reprezentată de către prof. Remus Bălănică, a câtorva zeci de veterani, și a preoților care au sfințit acest monument închinat celor dragi care s-au jertfit pe meleaguri străine pentru libertatea noastră. Atunci când a fost ridicat, era acoperit cu gresie, modernizarea lui fiind făcută în anul 2010 de către profesor Cosmin Curelea, în calitate de primar, în mandatul său. S-au împlinit peste 130 de ani de când armatele române sub conducerea
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
din anul 1538, de la Radu Paisie, „[...] care întărește slugilor Stănilă, Șteful, Neagoe, Badea, Stanislav și Stan stăpânirea moșiei Zărneasca”. În timpurile ce au urmat, datorită persecuțiilor, o parte din locuitorii Transilvaniei a trecut Carpații și s-au așezat pe aceste meleaguri. Satul Pinu este atestat documentar în anul 1582, printr-un hrisov semnat de Mihnea turcitul. În comuna Brăești se mai păstrează și astăzi denumirile așezării grupate a familiilor: Croitorii, Popoiegii, Podoșii, Ciuculanii, Vasilcarii, și Zigarii. La sfârșitul secolului al XIX
Comuna Brăești, Buzău () [Corola-website/Science/300798_a_302127]
-
Bistrița Bârgăului (în maghiară: "Borgóbeszterce") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Meleagurile localității Bistrița-Bârgăului au fost locuite din timpuri străvechi, la „intrarea de camuflaj” din pădurea seculară dintre Munții Călimani și Munții Bârgăului. În perioada ocupației române, existau „băi de aur” sub muntele Bistriciorul, fapt atestat de uneltele de tip român găsite
Bistrița Bârgăului, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300865_a_302194]
-
denumirea săsească). După datele și scriptele găsite la Parohia Blăjenii de Jos, clădirea fostei biserici cu hramul "Sfinții Arhangheli" a fost sfințită de Dionisie Novacovici, episcopul Budei, în anul 1768 după data menționată pe un Sfânt Artimis. Românii de pe aceste meleaguri au fost în general iobagi și slugi pe cele 3 moșii grofești. Cu timpul au devenit proprietari. Între anii 1986-1992, sub păstorirea preotului I. Vasile Vultur și prin eforturile deosebite ale credincioșilor din parohie se reușește construirea unei frumoase biserici
Blăjenii de Jos, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300866_a_302195]
-
majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,61%), cu o minoritate de penticostali (2,06%). Pentru 2,19% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Viața umană pe cuprinsul comunei Cetate își are începuturile în epoci foarte îndepărtate. Societatea omenească pe aceste meleaguri este documentata de-a lungul comunei primitive, epoca dacica și română, precum și în perioada prefeudala. Perioadă feudalismului este marcată de atestarea documentara a localităților aparținătore comunei Cetate, după cum urmează : Satu Nou ("Uberneudorf" în limba germană și "Felsőszászújfalu" în maghiară s-
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
din nou satul suferă distrugeri majore din cauza inundațiilor. Climă este una moderat continentală, cu temperatura medie anuală cuprinsă între 5 și 6 grade, cu o maximă termică în iulie și o minimă în ianuarie, ce oferă condiții propice locuirii acestor meleaguri. Vegetația naturală e dominată de foioasele din primul etaj de altitudine (stejar, fag, carpen, alun) iar la pește 1.200 m altitudine se află coniferele (molid, brad). Una din cele mai frumoase podoabe florale o constituie rezervatia naturală "Poiana cu
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
cu anul 1279. În anul 1264 este amintit ca făcând parte din districtul Khiralier și satul Crainimăt, iar din anul 1453 sunt amintite și localitățile Șieu-Măgheruș și Arcalia. Urmele și dovezile arheologice ne permit să tragem concluzia că pe aceste meleaguri au locuit oameni din cele mai vechi timpuri. Aceste descoperiri arheologice făcute în vatra satului ne îndreptățesc să afirmăm că zona a fost locuită din perioada mijlocie a epocii neolitice. În urma cuceririi Daciei de către romani, și satul Chintelnic s-a
Chintelnic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300870_a_302199]
-
vecinii îi numesc căinari fără să facă diferența între sate. Locuitorii din Căianul Mare le spun celor din Căianu Mic “căinești”, lor își spun “căinari”, iar locuitorii din Căianu Mic le spun “căinarii mari”. Oricare ar fi proveniența numelui, aceste meleaguri au fost locuite de români, alături de care s-au așezat locuitori puțini de origine maghiară, armeană, evreiască, populația comunei fiind astăzi pur românească. Anul 1848 găsește locuitorii Căianului împotrivindu-se administrației austro-ungare, care este alungată de către « tineretul studios » sub conducerea
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
statuia Modurei) se află și acum la fântâna Modura, la capătul Aleei Restaurației din Parcul Herăstrău. Pentru o scurtă perioadă, până în 1940, Vadu Crișului s-a numit Vadul lui Carol. Dictatul de la Viena (30 august 1940) a adus pe aceste meleaguri administrația statului ungar. Armatele horthyste au fost primite cu bucurie de populația maghiară (8 septembrie 1940) care a trecut la măsuri de înlocuire a tuturor instituțiilor cu caracter românesc. Al doilea război mondial a afectat puternic viața oamenilor, mulți săteni
Vadu Crișului, Bihor () [Corola-website/Science/300877_a_302206]
-
componentă a orașului Bucecea din județul Botoșani, Moldova, România. Tradiția spune că, în urmă cu câteva secole, sătul se află pe șesul Șiretului și, mai apoi, s-a mutat pe dealul unde se află și astăzi. Prima clădire de pe acest meleag a fost curtea boierilor Miclescu, refăcuta în 1711 de Gavril Miclescu, mare logofăt al Moldovei (1650-1741), iar pământurile se întindeau între hotarul satului Cucorăni și până pe malul Șiretului, precum și pește Siret până în hotarul cu Burdujeni. Se numeau moșiile Miclescu, iar
Călinești (Bucecea), Botoșani () [Corola-website/Science/300901_a_302230]
-
și imunități deosebite avute din vechime. Numele localității se pare că ar proveni din slavonul "CHSECH" care înseamnă vițel (legat, poate, si de neamul cehilor și moravilor care ocupau odinioară întreg spațiul panonic). Numele se datorează faptului că locuitorii acestor meleaguri, valahi, se îndeletniceau cu creșterea vițeilor. În documentul emis de regele maghiar localitatea apare cu numele Chsech și era vorba de o însărcinare către comitele secuilor și preciza să fie ocupat teritoriul comunelor din Valea Rodnei și să fie administrate
Telciu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300899_a_302228]
-
să cinstească memoria celor care și-au dat viața pentru reîntregirea patriei, pentru libertatea și independența ei și pentru democrație. Construcția unui astfel de monument ar fi un pios omagiu pe care comunitatea locală l-ar aduce acestor eroi de pe meleagurile cornene. În perioada 1945 - 1989 satul Corni, aidoma întregii țări, parcurge perioada comunistă, cu puține realizări, dar mai ales neîmpliniri pe toate planurile. Stema comunei a fost aprobată prin Hotărârea Guvernului României nr. 273 din 23 aprilie 2014 și se
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
fostei moșii Piticaru - iazul Piticaru și iazul Murguleț, se întâlnesc păsări ca: rața sălbatică ("Anas platyrhynchos"), lișița ("Fulica atra"), sitarul ("Limosa limosa"), pescărușul ("Alcedo athis L."), nagâțul ("Vanellus vanellus L."), stârcul ("Ardea cinerea"). Insectivorele constituie acea grupă a mamiferelor de pe meleagurile Crasnaleucii pentru care în ce mai mare parte insectele constituie hrana lor. Ariciul ("Erinaceus europaeus") este unul dintre animalele din libertate care se bucură de simpatia locuitorilor. Este văzut mai des în apropierea așezărilor omenești, fiind iubit de copii, care
Crasnaleuca, Botoșani () [Corola-website/Science/300907_a_302236]
-
secolul XII, așadar dinainte de așezarea sașilor pe aceste locuri. Cetatea romanică era situată pe colina de la Feldioara, înconjurată pe trei laturi de râul Homorod. Experiența de constructori a teutonilor acumulată în Țara Sfântă și în Asia Mică a adus pe meleagurile transilvănene tehnici și soluții de construcție întâlnite la marile castele cruciate de la Tyr, Crac des Chevaliers și Ascalon. Din vechea cetate a teutonilor se mai păstrează astăzi numai un rest dintr-un zid de piatră în partea de nord-vest. La
Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/300942_a_302271]
-
numele ei fiind înscris cu litere de aur în Capsula Timpului care a fost îngropată în Catedrala Ely din Cambridge. Am ales, la întâmplare, două nume de rezonanță ale culturii românești și universale și care au văzut lumina zilei pe meleagurile Moieciului. În realitate, comuna Moieciu a dat zeci și zeci de oameni de știință și cultură, în cele mai diverse domenii de activitate. Am putea aminti, spre exemplu, pe academicianul Victor Giurgiu, una dintre cele mai proeminente personalități europene ale
Comuna Moieciu, Brașov () [Corola-website/Science/300955_a_302284]
-
ramificațiile drumului care coboară în sat, pe turn, din hotarul din mijloc, biserica de lemn din fața casei ande Banu, care s-a păstrat până în anul 1968, când s-a demolat, încă sunt mărturii convingătoare că în satul Șona și pe meleagurile lui au trăit cândva și oameni de origine germană. Doar românii care au locuit împreună cu sașii în satul Șona nu au părăsit satul. Deși așezarea satului nu a permis o comunicare mai strânsă cu satele învecinate totuși alfabetul, școala, instruirea
Șona, Brașov () [Corola-website/Science/300971_a_302300]
-
Transilvaniei, relatând modul în care s-au format comunitățile săsești, românești și cele de rromi, felul în care au evoluat sub raport social, economic, relatează viața din trecut, obiceiurile și datinile străvechi, precum și istoria Bisericilor Evanghelice și Ortodoxe pe aceste meleaguri. Din păcate această cronică a dispărut după Revoluția din 1989, o dată cu exodul sașilor în Germania. Din cronică mai sus amintită reiese că mulți dintre românii care s-au stabilit la Ungra (e.g. sec XIII-XVIII) provin din zonele de munte, si
Ungra, Brașov () [Corola-website/Science/300978_a_302307]
-
începând cu anul 1985 în mină ce aparține societății E.M. Sălaj-Șărmășag. Dezvoltarea acestei activități economice, alături de agricultură, se reflectă în formă de organizare urbanistica a localității, în formă și organizarea gospodăriilor și în calitatea fondului construit. Vechimea locuirii pe aceste meleaguri este susținută de menționarea multiseculara a așezării din acest areal. Prima atestare documentara a localității Bobota datează din anul 1213, fiind menționată sub denumirea de "villa Babud". În decursul anilor, apare în diverse documente și sub diferite denumiri: 1214 - "Villa
Bobota, Sălaj () [Corola-website/Science/301776_a_303105]
-
reliefulului și nu în ultimul rând de prezența unei faune de exceptie. Fondul construit mai păstrează elemente vechi, în care se distinge o casă de lemn din secolul 18, monument de arhitectură. Folclorul și obiceiurile strămoșești ale românilor de pe aceste meleaguri fac din Cizer un areal de convergență turistică de necontestat. Trecutul îndepărtat al satului Cizer este documentat de câțiva istorici sălăjeni și localnici. Petri Mór a făcut în Monografia județului Sălaj din 1901 o primă trecere în revistă a datelor
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]