4,790 matches
-
Zău așa, crede mă, coane Nicule. Le duc alături la hotel, la un domn Negroponte din Galați. E de prisos să mai descriu explozia lui Crețeanu. Seara, vine să prânzească la Hugues. În galantar, ce să-i vadă ochii? Un miel. Pe vremea aceea un miel în luna lui ianuarie era lucru extraordinar, aproape nu se vedea. Cum îl văzu, Crețeanu urlă: — Să-mi puie o ciosvârtă la frigare numaidecât! Să fie de la rinichi. Chelnerul-șef se apropie politicos: Nu putem
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Nicule. Le duc alături la hotel, la un domn Negroponte din Galați. E de prisos să mai descriu explozia lui Crețeanu. Seara, vine să prânzească la Hugues. În galantar, ce să-i vadă ochii? Un miel. Pe vremea aceea un miel în luna lui ianuarie era lucru extraordinar, aproape nu se vedea. Cum îl văzu, Crețeanu urlă: — Să-mi puie o ciosvârtă la frigare numaidecât! Să fie de la rinichi. Chelnerul-șef se apropie politicos: Nu putem, coane Nicule, mielul nu este
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
aceea un miel în luna lui ianuarie era lucru extraordinar, aproape nu se vedea. Cum îl văzu, Crețeanu urlă: — Să-mi puie o ciosvârtă la frigare numaidecât! Să fie de la rinichi. Chelnerul-șef se apropie politicos: Nu putem, coane Nicule, mielul nu este al nostru, l-a adus domnul Negro... — ...ponte! Iar Negroponte?! Toată viața o să mă persecute Negroponte ăsta?... În sfârșit, cu vai cu chiu, omul prânzi, destul de copios, apoi trimise chel nerul peste drum la Teatrul Național ca să-i
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Fanelly va da, în beneficiul d-lui Ercole Carini, o frumoasă și variată reprezentațiune, după următoarea programă: 1. Parte: Trifouillar le Brasseur, Athend-moi-z-y; Chanson Russe; Ho! Y a ho!: Moda din ziua de astăzi, romanță. 2. Parte: Une lune de miel Normande 138. 3. Parte: Cliquot, Fantaisie (Lombard). Le champagne, musique de Mr. Carini; Romance, Steluța (romanță), La Gaillarde, polca mazurca de Mr. Carini. 4. Parte: Deux beautés d’autrefois 139.“ În grădina Guichard din dosul Palatului Regal juca Pascaly în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
La Idee“; restaurantul): 134, 135 Jockey-Club: 121 Kosman (restaurantul): v. Cosman Kübler (cafeneaua): 116 Labes (cafeneaua): 133 „La Clopoțel“ (restaurantul): 134 „La Drei Bettler“ (Trei cerșetori) (restau rantul): 126 „La Iancu“ (cafeneaua): 132 „La Leul de aur“ (farmacia):148 „La Mielul alb“ (birtul): 136 „La Ochiul lui Dumnezeu“ (cârciuma): 120 „La Pisica neagră“ (birtul): 117 „La Podul de fier“ (cafeneaua): 118 „La Radu“ (cafeneaua): 133 „La Vulturul de aur“ (farmacia): 148 Legația Rusiei: 114 448 indice de nume de locuri lacul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Elizeu; Teatrului) 131, 136; Enache 31, 125, 135; Englitera 129, 134; Epurescu 134; Frascatti 119; Grebert 136; Guichard, 135; Günther (Guenter) 135; Hristodor 49, 113, 114, 134; Hugues 120, 134, 162, 163; Iordache („La Idee“) 134; Maior Mura 127; „La Mielul alb“ 136; Osvald (Oswald) 56, 136; „La Pisica neagră“ 117; Rașca 124; Stadt Pesth (Orașul Pesta) 118; Ströbel 133; Teatrului (Elysée) 131 Riegler (cofetăria; cafeneaua): 120 Sabarul (plasa, județul Ilfov): 258 sala: Bossel 101, 10, 119, 131, 137, 142, 142
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de cîteva anomalii, între care aprovizionarea, mai mult fictivă, și fluctuația accentuată a personalului de îngrijire. Atent nu numai la ceea ce spun oamenii, ci și la felul lor de a vorbi, m-am mirat să-i aud discutînd despre „lotizarea mieilor” (adică de alcătuirea loturilor), „ștres de furaje” (de fapt, lipsa lor), „stabulație” etc. După ședință, în cancelaria școlii din satul Gheorghe Doja, zărind un Dicționar de neologisme, i-am arătat primarului că limbajul consătenilor săi a luat-o înaintea acestuia
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Sabin (mort în același an). Venise la redacție, răsfoise revista și se oprise la un lung articol semnat de Eugen Jebeleanu. Era mai puțin amuzant decît îl știam, dar totuși destins. Purta palton, iar în mînă ținea o căciulă de miel, cum nu cred că l-am văzut vreodată. L-a chemat o doamnă, alta decît nevastă-sa. Plecînd, mi-a întins mîna. M-am trezit agitat sau, și mai exact spus, speriat. Pînă acum, am invidiat sau am rîvnit vreodată
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să știm cum este apreciată (de critica literară) activitatea poetului Adrian Păunescu și, de asemenea, dacă există diferențe între Păunescu-omul și Păunescu-poetul?” M-am declarat un „interlocutor” nepotrivit: îl citesc - am spus - pe Adrian Păunescu încă de la Ultrasentimente (1965) și Mieii primi (1967), dar n-am scris despre nici una din cărțile sale: a fost prea mare înghesuială în jurul lor! Apoi, nu l-am văzut decît în fotografii, din același motiv: nu-mi place aglomerația din piețe și de pe stadioane. Neîndoielnic însă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dorințe de sănătate mamei și soției. Deosebite sentimente de prietenie, Teodor Tatos 25 C.P. Fălticeni, 15 martie 1970 Dragă Domnule Eugen, A mai trecut o duminică și, cum eram deprins, nu a mai apărut prietenul orașului nostru plin cu zăpada mieilor. De atunci am mai fost o dată la Suceava, legat (de) o mașină, un prea scurt timp. Am Întâlnit pe prietenul matale de la „Zori Noi”, care mi-a spus - „sunt prietenul d-lui Dimitriu, am să vă vizitez Împreună cu el, la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
dar să fie un socialism făcut cu capul, nu cu picioarele. De ce vine țăranul să cumpere mălaiul, pâinea și chiar zarzavatul de la oraș? Unde s-a mai pomenit ca un crescător de oi să nu aibă voie să taie un miel pe care să-l mănânce la o sărbătoare? Metoda cu contractările a dat greș mai demult și vedem că s-a reluat. Lăsați țăranii să producă cât vor fără să-i obligați la cote pentru fondul de stat și o să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dvs. nu faceți decât să scoateți legi și decrete prin care ne amenințați cu pușcăria. Unde și când s-a mai pomenit ca un țăran care muncește și crește vite să nu aibă dreptul să taie un vițel sau un miel? Dacă muncesc, am și eu dreptul să mănânc ceea ce îmi place. Cred că nici pe vremea turcilor legile nu erau mai aspre. Când eu m-am însurat, tata a tăiat doi viței pentru nunta mea. Astăzi, eu n-am voie
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pentru nunta mea doi viței, în fruntea țării nu era cel mai iubit și mai de omenie fiu al poporului, ci era regele, pe care nu-l interesa și nu-i părea rău că mănânc și eu o friptură de miel sau vițel. Ca încheiere, vreau să vă mai spun că îmi pare rău că dvs., ca fecior de țăran și muncitor, ridicat la rangul cel mai mare, nu aveți un pic de milă și înțelegere față de suferințele și durerile noastre
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vinotecă, amante pe dric și dame în patru labe pe sub birou, de toate ... Lăsat slobod e în stare să vorbească de la Anul Nou până la Crăciunul următor. De înviere, adună copiii, ca nu cumva aceștia să ia calea bisericii. El e mielul, cu ceata lui de cobzari, de stricători de poezie și muzică; el îi tâmpește, el îi face clienții bulevardelor și ai cluburilor disco. Întrebându-te dacă a mai citit vreo carte de când era obligat să învețe alfabetul, nu ai să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Mărul, Pâinea noastră, Visat-am, Țară, Cosașul, Am odihnit adânc, Ploaie, Descălecare, Zăduf, Cruci), Al. Iacobescu (Vraja tăcerii, Pe malul Nistrului, Nedumerire, Vraja, Et semper), Emil Giurgiuca (Bisericuță-ndurerată, Crâmpeie, Înnoptare, Crâmpeie câmpenești, Glas, Dorință, Despărțire, După fân, Autumnală, Tinerețe, Mielul), Radu Gyr (Cununi uscate?, Leagăn mic, Grota din munte), Ion Pillat (Cocorii, Helada). Mai semnează versuri I. Vania (de la numărul 1-2/1925 semnând Gherghinescu-Vania), G. Retezeanu, Iustin Ilieșiu, T. Ulmu, Const. Goran, Fl. Stoenescu, G. Roiban, Al. Lascarov-Moldovanu, Șt. V.
DATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
e un ghid pentru suverani în care se arată că oamenii se nasc sub semnele astrale care le definesc caracterul și înfățișarea. Firea lor corespunde nu numai celor patru elemente - și temperamente -, ci și celor patru animale: flegmaticul are temperamentul mielului, sangvinicul, neastâmpărul maimuței, melancolicul este asociat porcului, iar colericul, leului. Un moment celebru îl constituie „Fisiognomia umană” de Gianbattista della Porta (1541-1615Ă care apare în 1596 la Napoli. Corelația între caracterul omului și al animalelor e intens subliniată și susținută
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
acolo nu Te aflu/ Te văd...dincolo. Tu pe mine unde mă cauți ?/ unde mă găsești ?” Unele poeme sau secvențe de text au valoarea unor „arte poetice” și, mai mult, a unui program existențial: „secretul deținut de voi/ poate fi mielul/ sau granița extremă/ a monologului// adevărata metafizică/ poezia” (A șasea zi străină). În altă parte, în volumul Johann (1993), se poate citi: „ha și ay, mâine va fi ziua/ în care cuvântul va înlocui cerul”. Este deseori citată, fiind considerată
DAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
lumea arăta cu totul diferit de a noastră. Indiferent de cele două atitudini privitoare la animal, un lucru rămâne constant: faptul că pe creștin nu-l mai interesează animalul ca ființă reală, ci ca simbol. Să nu uităm, Iisus este "mielul lui Dumnezeu", după cum îl numește Sfântul Ioan Botezătorul. Ceea ce înseamnă o modificare radicală a statutului animalului. În această ecuație a sacrificiului, "Hristos confundă de aici înainte, în persoana sa dumnezeiască și istorică, pe cel care oferă sacrificiul, pe destinatarul ofrandei
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
zile, că unicornul se sacrifică, lăsându-se momit de o fecioară etc. etc. Simbolul creștin funcționa diferit față de cum funcționează simbolul în lumea noastră de azi, desacralizată; avea o greutate infinit mai mare. Când Iisus Hristos este reprezentat sub forma mielului, a leului, a unicornului ș.a.m.d., medievaul nu vede în acele imagini figuri animaliere, copii ale unor ființe reale, ci chiar pe Mântuitor. Jacques Voisenet subliniază ferm acest lucru: "Fiul Domnului nu este "precum" cutare animal, el "este" acel
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de lucruri gândirea religioasă medievală nu avea cum să glumească. Pertinența "naturalistică" a unor astfel de imagini pălea subit în fața importanței lor în ecuația religioasă a raportului dintre credincios și Dumnezeu. Când Mântuitorul este prezent în catedrală sub forma unui miel sau a unui leu sau a unui unicorn, prea puțin mai contează dacă figurile respective sunt conforme cu realitate sau dacă ele există ca atare. Funcția lor este cu totul alta, mult mai importantă, capitală chiar: ele asigură comunicarea dintre
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
îl reprezintă pe Hristos, faptul că acest lucru este atestat de cele opt ocurențe în Biblie reprezintă dovezile cele mai clare, de netăgăduit pentru medievali, ale existenței sale reale. Unicornul și alte ființe există în aceeași măsură în care există mielul, leul, vaca, oaia, vulpea, lupul și alte prezențe obligatorii ale oricărui bestiar. Louis Réau explică încă din 1954 acest lucru, care rămâne încă un mister pentru mulți autori de albume comerciale, având în titlu sintagma "animale fabuloase": Nu este cazul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
îndemână o serie practic nelimitată (sau în orice caz extrem de bogată, nu atât prin varietatea figurilor, cât prin posibilitatea combinărilor lor) de asemenea instrumente. Sensurile sunt bine determinate, ele pot fi însă realizate cu ajutorul unor figuri diverse. În același context, mielul, cerbul, leul sau unicornul trimit tot la Hristos, alegerea unui anumit animal depinde de articulații sintactice ale simbolului și de raporturile pe care acesta le stabilește cu alte simboluri. Aceste lucruri fiind schițate, să vedem acum care sunt funcțiile animalului
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în imaginea unui animal, puritatea, de nu chiar perfecțiunea, devine mai apropiată de omul descurajat de comparația sa cu forțele binelui suprem. Astfel "încărcată", imaginea animalului reprezintă totodată și un imbold către autoperfecționare. Creștinul își dorește să devină blând ca mielul, muncitor ca albina, lipsit de dorințe lascive precum elefantul etc. De asemenea, el se ferește să devină lacom precum porcul, șiret precum vulpea, crud precum lupul ș.a.m.d. Tranformând animalul într-o prelungire a virtuților și viciilor sale, omul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nu cunoaște limita spațială (pentru medieval, a călători nu reprezenta o ocupație frecventă, ba dimpotrivă), prin urmare poate depăși linia orizontului fizic sau spiritual. Așa se face că animalul devine o imagine a lui Dumnezeu (să ne amintim: Hristos este mielul, leul, unicornul, cerbul...) sau a diavolului, de a cărui lucrare neistovită amintește mereu. Angelic sau diabolizat (prin interpretarea clericilor), animalul își îndeplinește rolul de a face legătura între planuri atât de diferite și, pentru om, intangibile. Jacques Voisenet precizează: "Fiecare
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Dreaptă putere e dată orice să-ndrăznească de-a pururi./ Știm, și această-nvoire o-ntărim, cum la fel o și cerem,/ Dar să nu fie-nsoțite de fiare animalele blânde,/ Nici să se-mbine cu șerpi zburătoare, și tigrii cu mieii"5. Horatius cere, prin urmare, o anumită logică și în crearea acestor hibrizi, respectarea unor minime reguli ale naturii, a unei potriviri între firi. Aleatoriul nu este recomandabil în artă, unde totul trebuie să se supună unui bun-simț care este
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]