10,460 matches
-
și pe a Dumnezeului meu? 14. De aceea, Domnul însuși vă va da un semn: Iată, fecioara va rămîne însărcinată, va naște un fiu și-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi). 15. El va mînca smîntînă și miere, pînă va ști să lepede răul și să aleagă binele. 16. Dar înainte ca să știe copilul să lepede răul, și să aleagă binele, țara de ai cărei doi împărați te temi tu, va fi pustiită." 17. " Domnul va aduce peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
părul de pe picioare; ba va rade chiar și barba. 21. În ziua aceea, fiecare va hrăni numai o juncă și două oi 22. și vor da un așa belșug de lapte, încît vor mînca smîntînă, căci cu smîntînă și cu miere se vor hrăni toți cei ce vor rămînea în țară. 23. În ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viță, prețuind o mie de sicli de argint va fi lăsat pradă mărăcinilor și spinilor: 24
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Bătrânul aruncă inelul în sertăraș, prăvăli capacul boltit al cufărului, îngrămădi gâfâind câteva mobile grele deasupra și se prăbuși vlăguit într-un somn fără vise, ca într-o prăpastie fără fund. Capitolul II TOAMNA ERA CALMĂ ȘI AERUL mirosea a miere de salcâm. Bătrânul tânjea după acest anotimp plin de grație și maiestate. Traversa cu frică iarna, ca o moarte albă cu colții ei reci înfipți în beregata pământului; cu oroare primăvara, cu a ei violentă și zgomotoasă explozie de sevă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lungă și ele căzură ca niște bile de sticlă pe mozaicul unei catedrale. Rămăseseră astfel împietriți tot restul nopții. Doi morți priveghind o mireasă. Dimineața mâncară tăcuți castane coapte și, din boluri albe de faianță, orez fiert în lapte, cu miere și scorțișoară. Apoi încărcară mecanismele mișcătoare într-un cărucior, la care se înhămă Bătrânul. Pe Vanghele îl lăsă, urmărindu-l cu privirea, sub smochinul uscat din fața hanului. Capitolul III DUPĂ ALTE CÂTEVA VIZITE ȘI ACHIZIționări de obiecte stranii, Bătrânul începu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și Bătrânul trebuia să plece. Vroia să iasă din sat pe întuneric ca să nu-l recunoască cineva. îl lăsă pe graf înconjurat de abur gălbiu, petrecându-și zilele domol și mulțumit, dar zadarnic, ca o albină înecată în propria-i miere. Capitolul IV CÂND PĂRĂSI CASTELUL, îNTUNERICUL ardea și praful încins îi intra pe sub pleoape. Pământul, ca un ciudat mozaic crăpat de atâta uscăciune, părea o lighioană rănită și însetată ce-și linge sângele închegat. Pe marginea uliței, ciulini uscați, mari
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
atunci când se împreunau cu femeile lor prin cotloane umede și întunecoase. Târgoveții prizau, mestecau sau duhăneau tabac ținut la brâu în chisele brodate, dând pe gât ca aldămaș ulcele de vin d-ăl prost și ieftin, stricat cu apă și miere, cărat cu chervanul în butoaie mari în care cârciumarul afundase și câteva lipitori de baltă, ca să se lipească mușteriii de vin. îngânau și țineau isonul unui taraf de balaoacheși, care îi dădeau zor cu cântări tânguitoare de iuboste și de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-vă, de pildă, de scena brutală dintre Mirel și Lilli și de inconștiența cu care adolescentul Don Juan își reneagă pe mica Elviră. Aceleași cruzimi, numai că intensificate, și în O moarte care nu dovedește nimic. Iubire fără gelozie, sau miere fără de venin se vede că nu există și eroul ultimului roman al dlui Anton Holban este nu numai victima acestei pasiuni dar mai cu seamă victima propriilor săi vulturi. Romanul Sandu-Irina este mai la urma urmei romanul vechilor cupluri romantice
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sânge, ieri, noi ne-am desprins „De ce-i bătut în cuie”, Dar a rămas în minte prins Un ghimpe de statuie. * Noi vrem s-ajungem iute sus Cum azi nevoia cere, Căci traiul vieții e redus - Otrava-i pusă-n miere. E Iadul astăzi pe pământ, De parcă-i dat cu maiul În crezuri fapte și cuvânt; Pe undeva și Raiul. * Am simțit astăzi chemarea Care-nghite depărtarea, Dar întreb plin de blândețe N-au rămas, oare, podețe? Dacă nu le iese
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
OCEAN FĂRĂ LIMAN Oricât am sta de-a curmezișul, Totul trece, chiar și moartea; Oricât de lesne-ar fi suișul, Ori chiar coborâșul, partea. La rând și amintirea piere În hăuri care sunt la rând, De-ar fi ideea, fapta - miere, Ori viclenie-n fapt și gând. Și curge totul în neștire Ca-ntr-un ocean fără liman, Cum trec meteoriți - oștire, După ceresc și clar firman. Suntem ce-am fost dintotdeauna, Și totdeauna așa vom fi, Credința este doar cununa
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
va schimba la „negru” Leu pe-o mie de dolari. Nevăzute ziduri groase Se înalță între inși; Sufletele-s tot mai roase, Oameni ’n-egoism cuprinși. * Ieri, „pentru un blid de linte” Te-a vândut în ceas nocturn; Azi, cu miere în cuvinte Te cumpără-n timp diurn. Tot spunând ce vreau să public, Am primit promisiuni De-ajutor, dar care oblic, S-au schimbat ’n-omisiuni. „Nu tot ce zboară se mănâncă”, Nu orice om este om, Și firea toată
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
vechi, stabilite pe teritoriul actualei Bavarii în. trad.ă. Suabi — Populație germanică așezată, în cea mai mare parte, pe malul drept al Rinului, până la începutul secolului al V-lea în. trad.ă. Hidromel — băutură alcoolică obținută prin fermentația alcoolică a mierii de albine cu apă în. trad.ă. Onegesius — nobil de origine hună sau scitică, unul dintre principalii consilieri ai regelui hun Atila în. trad.ă. Mattiaci — trib de germanici aflat într-o relație mai aparte cu romanii: primiseră o insulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-mi fie line, Diminețile senine. De aș fi veșnic pe pământ, N-aș mai vrea acel mormânt, Glasul lui m-ar tot chema, Eu mereu l-aș asculta. DOAR NUMAI TU, MAMĂ Ești un mare colț de rai Și ai miere-n dulce grai, Doar tu îmi ștergi lacrima Când îmi plânge inima. Când m-apasă o supărare Doar tu îmi dai ascultare Îmi dai grijile de-o parte Și mă povățuiești la toate. Fără tine, lumea mie Tristă-mi pare
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
lui Israel. Saul pusese pe popor să jure, zicînd: "Blestemat să fie omul care va mînca pîine pînă seara, pînă mă voi răzbuna pe vrăjmașii mei!" Și nimeni nu mîncase. 25. Tot poporul ajunsese într-o pădure, unde se găsea miere pe fața pămîntului. 26. Cînd a intrat poporul în pădure, a văzut mierea curgînd, dar nici unul n-a dus mierea la gură, căci poporul ținea jurămîntul. 27. Ionatan nu știa de jurămîntul pe care pusese tatăl său pe popor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
care va mînca pîine pînă seara, pînă mă voi răzbuna pe vrăjmașii mei!" Și nimeni nu mîncase. 25. Tot poporul ajunsese într-o pădure, unde se găsea miere pe fața pămîntului. 26. Cînd a intrat poporul în pădure, a văzut mierea curgînd, dar nici unul n-a dus mierea la gură, căci poporul ținea jurămîntul. 27. Ionatan nu știa de jurămîntul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă, a întins vîrful toiagului pe care-l avea în mînă, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
mă voi răzbuna pe vrăjmașii mei!" Și nimeni nu mîncase. 25. Tot poporul ajunsese într-o pădure, unde se găsea miere pe fața pămîntului. 26. Cînd a intrat poporul în pădure, a văzut mierea curgînd, dar nici unul n-a dus mierea la gură, căci poporul ținea jurămîntul. 27. Ionatan nu știa de jurămîntul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă, a întins vîrful toiagului pe care-l avea în mînă, l-a vîrît într-un fagure de miere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
mierea la gură, căci poporul ținea jurămîntul. 27. Ionatan nu știa de jurămîntul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă, a întins vîrful toiagului pe care-l avea în mînă, l-a vîrît într-un fagure de miere, și a dus mîna la gură; și ochii i s-au luminat. 28. Atunci cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: "Tatăl tău a pus pe popor să jure, zicînd: "Blestemat să fie omul care va mînca astăzi!" Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
popor să jure, zicînd: "Blestemat să fie omul care va mînca astăzi!" Și poporul era sleit de puteri. 29. Și Ionatan a zis: "Tatăl meu tulbură poporul; vedeți dar cum mi s-au luminat ochii, pentru că am gustat puțin din mierea aceasta! 30. Negreșit, dacă poporul ar fi mîncat azi din prada pe care a găsit-o la vrăjmașii lui, n-ar fi fost înfrîngerea Filistenilor mai mare?" 31. În ziua aceea au bătut pe Filisteni de la Micmaș pînă la Aialon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
scăpat. 42. Saul a zis: "Aruncați sorțul între mine și fiul meu Ionatan." Și sorțul a căzut pe Ionatan. 43. Saul a zis lui Ionatan: "Spune-mi ce-ai făcut." Ionatan i-a spus și a zis: "Am gustat puțină miere cu vîrful toiagului pe care-l aveam în mînă: iată-mă, voi muri." 44. Și Saul a zis: "Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea față de mine, dacă nu vei muri, Ionatane!" 45. Poporul a zis lui Saul: "Ce! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Bătrânul aruncă inelul în sertăraș, prăvăli capacul boltit al cufărului, îngrămădi gâfâind câteva mobile grele deasupra și se prăbuși vlăguit într-un somn fără vise, ca într-o prăpastie fără fund. Capitolul II TOAMNA ERA CALMĂ ȘI AERUL mirosea a miere de salcâm. Bătrânul tânjea după acest anotimp plin de grație și maiestate. Traversa cu frică iarna, ca o moarte albă cu colții ei reci înfipți în beregata pământului; cu oroare primăvara, cu a ei violentă și zgomotoasă explozie de sevă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lungă și ele căzură ca niște bile de sticlă pe mozaicul unei catedrale. Rămăseseră astfel împietriți tot restul nopții. Doi morți priveghind o mireasă. Dimineața mâncară tăcuți castane coapte și, din boluri albe de faianță, orez fiert în lapte, cu miere și scorțișoară. Apoi încărcară mecanismele mișcătoare într-un cărucior, la care se înhămă Bătrânul. Pe Vanghele îl lăsă, urmărindu-l cu privirea, sub smochinul uscat din fața hanului. Capitolul III DUPĂ ALTE CÂTEVA VIZITE ȘI ACHIZIționări de obiecte stranii, Bătrânul începu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și Bătrânul trebuia să plece. Vroia să iasă din sat pe întuneric ca să nu-l recunoască cineva. îl lăsă pe graf înconjurat de abur gălbiu, petrecându-și zilele domol și mulțumit, dar zadarnic, ca o albină înecată în propria-i miere. Capitolul IV CÂND PĂRĂSI CASTELUL, îNTUNERICUL ardea și praful încins îi intra pe sub pleoape. Pământul, ca un ciudat mozaic crăpat de atâta uscăciune, părea o lighioană rănită și însetată ce-și linge sângele închegat. Pe marginea uliței, ciulini uscați, mari
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
atunci când se împreunau cu femeile lor prin cotloane umede și întunecoase. Târgoveții prizau, mestecau sau duhăneau tabac ținut la brâu în chisele brodate, dând pe gât ca aldămaș ulcele de vin d-ăl prost și ieftin, stricat cu apă și miere, cărat cu chervanul în butoaie mari în care cârciumarul afundase și câteva lipitori de baltă, ca să se lipească mușteriii de vin. îngânau și țineau isonul unui taraf de balaoacheși, care îi dădeau zor cu cântări tânguitoare de iuboste și de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
multe zile fripte după măritiș, dormindu-și acum somnul de veci la marginea vechiului cimitir, ascultând foșnetul mesteacănului ce-o veghea de atâția ani la căpătâi. Nu-i folosiseră nici ventuzele, nici lipitorile, nici afinata, nici lăptișorul de matcă, nici mierea de albine sau alte bunătățuri pe care le ținea sub cheie și le mânca pe ascuns, de obicei În zilele de duminică și de sfintele sărbători, Înainte de utrenie, când o apuca o foame cumplită și Începea să Înfulece tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Încât fosta soacră a Tatianei ar fi fost În stare să roadă și pietrele, ca să-și potolească vâlvătaia ce-i bântuia măruntaiele. Ospățul lua sfârșit În cămară, unde, ascunzându-se după o perdea, Stepanida se despuia de haine și, mâncând mierea cu degetele, Începea să-și facă semnul crucii, pornindu-se pe bocit. Chiar și oarbă fiind, Își păzea borcanele Închise În lada de zestre cum Își păzește o cloșcă puii, bodogănea umblând de colo până colo, cu vraful de chei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Începutul sărbătorilor de iarnă să-și pună pirostriile. Acum, iată, făcea pe saltimbancul și Înveselea lumea ca la circ. Dar unde era, bată-l Dumnezeu să-l bată, vecinul lor Pancratie, cel care pe față te ungea cu lapte și miere și prin spate era mai parșiv ca un diavol!? Oare n-o schingiuise și el pe sărmana lui consoartă, Închizând-o chiar de săptămâna Patimilor În baia de aburi și chinuind-o ca pe Hristos!? Era atât de parșiv procletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]