6,924 matches
-
aibă memoria atât de bătrână. Totuși nihilistei din ea nu i-a luat prea mult ca să alunge supărarea. A ridicat din umeri. Și ce! Lumea era oricum de rahat. Trecut și viitor, aici și acolo... nu era nici o diferență. Aceeași mizerie peste tot. Dumnezeu fie nu exista, fie era prea distant ca să vadă mizeria În care ne băgase pe toți. Viața era crudă și meschină, și multe alte lucruri pe care se săturase de mult să le știe. Privirea ei Încețoșată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
prea mult ca să alunge supărarea. A ridicat din umeri. Și ce! Lumea era oricum de rahat. Trecut și viitor, aici și acolo... nu era nici o diferență. Aceeași mizerie peste tot. Dumnezeu fie nu exista, fie era prea distant ca să vadă mizeria În care ne băgase pe toți. Viața era crudă și meschină, și multe alte lucruri pe care se săturase de mult să le știe. Privirea ei Încețoșată a alunecat spre ecran unde Donald Trump al Turciei Îi perpelea acum pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de deprimat și de pornit. Totuși nu s-a potrivit vorbelor lui. — Nu cred că fanatismul ne va ajuta cu ceva, a spus cu o voce aproape șoptită. Credea cu tărie că fanatismul naționalist va folosi doar la Înlocuirea unei mizerii cu alta, lucrând inevitabil În defavoarea celor lipsiți și deposedați de mijloace. În cele din urmă minoritățile se rupeau de entitatea mai mare plătind un preț enorm, doar pentru a-și crea propriii asupritori. Naționalismul nu era decât o substituire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-a risipit În curând, fiind Înlocuită de ceva mai apropiat de venerație. Poate că Armanoush nu era fata imaculată și manierată care-și Închipuise Asya că era. Poate că undeva În universul ei luminos era loc și pentru Întuneric, mizerie și deviație. Mărturisirea, departe de a o supăra pe Asya, nu făcuse decât să-i sporească stima pentru Armanoush. A Închis tabla de tavla și și-a vârât-o sub braț, semn că-și recunoștea Înfrângerea, deși Armanoush n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
energia, ci și capacitatea de a vorbi, fiindcă devenise extrem de tăcut. Fața Îi era trasă, gura uscată și ochii Înroșiți, deși nici nu băuse, nici nu plânsese. Ore În șir, a stat În pat nemișcat, studiind motivele nedeslușite formate de mizerie și praf pe tavan. Între timp, Rose și Armanoush și cele trei mătuși se plimbau pe străzile din Istanbul, În special pe cele din jurul magazinelor. În seara aceea s-au culcat mai devreme ca de obicei. — Rose, iubito, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
religie: — Nu sînt supărat pe tine că ai mințit, asta e o problemă Între tine și Dumnezeu, dar vreau să te văd că scapi de sub influența unor scriitori care se tăvălesc În noroi. Ai să-mi faci plăcerea să rupi mizeria asta și s-o arunci la closet. N-aveam de ales. Cererea tatălui meu, critic literar, dar și doctor În Drept, avea putere executorie, așa că m-am executat. Probabil că făcusem o greșeală, dar nu-mi dădeam seama cînd. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
rău pentru mine, că dăduse telefoane pe la doctori În toiul nopții ca să-i aducă val-vîrtej să-mi facă injecții, În vreme ce eu dădusem peste o infirmieră mult mai Îndatoritoare: „Eu sînt cea care trage ponoasele pentru că-s la curent cu toate mizeriile tale, iar tu faci pe țanțoșul acasă la marea ta iubire! Spune, și ea Îți Înghite sperma? Ești un ticălos! Ești un tip josnic!“. Îi răspunsesem că nu făceam amor cu Isabelle, ci stăteam să ascultăm discuri și discutam despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
zece ani de la terminarea războiului. Îmi vorbea de o prințesă rusoaică, de un soldat lituanian, de un tînăr cuplu bulgar. Mi-ar fi plăcut să-l Însoțesc. Cu siguranță că nu voia să-mi producă un șoc făcîndu-mă să descopăr mizeria din lagăre. Mă sfătuia să vizitez casa memorială a lui Mozart. Fusese condus Într-un cimitir unde i fusse tradusese o inscripție săpată În mai multe limbi pe crucile Înjghebate din două bucăți de scîndură: „Mort de foame“. — Încerci cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Înjghebate din două bucăți de scîndură: „Mort de foame“. — Încerci cumva să ne conduci spre un minut de reculegere? a intervenit Zscharnack. O reculegere care ar veni În ajutorul rezistenței dumitale... Nu sîntem aici ca să-ți iei drept paravan toată mizeria lumii. Îmi vei face plăcerea să te urci Înapoi În mașina tatălui dumitale. — Pe drum, uneori Îi semnalam apropierea unui camion de mare tonaj, alteori Îi citeam o pagină din Pascal. Nu plecam niciodată În călătorie fără ediția mea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ca un magnet sau ca o piatră magnetică mare care îi trage spre ea, murmură el, într-unul din momentele sale lucide. Porfiri îi întâmpină observația cu o expresie de curiozitate temperată. ă Clădirea aceasta. Este ca un magnet pentru mizeria lor. și numai Dumnezeu știe că este destulă pe lume. ă Vorbești ca și cum nu ai fi unul din ei. ă Eu nu am niciun drept. și eu am fost atras aici. De către mizeria mea. ă Cazul tău este puțin diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Clădirea aceasta. Este ca un magnet pentru mizeria lor. și numai Dumnezeu știe că este destulă pe lume. ă Vorbești ca și cum nu ai fi unul din ei. ă Eu nu am niciun drept. și eu am fost atras aici. De către mizeria mea. ă Cazul tău este puțin diferit. Este mai degrabă un caz de malancolie, după câte îmi dau seama. ă și asta implică suferință mai puțină? ă Poate că da. Poate că este în puterea dumitale să pui capăt suferinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
râul înghețat, Piața Apraxin i se întindea înainte, iar gheața îi intra în suflet de la picioare, prin cizmele sparte. I-ar fi așa de ușor să pună capăt la toate cu o scrisoare către tatăl său. Dacă bătrânul ar ști mizeria în care își duce traiul, cu siguranță i-ar trimite niște bani. Nu ar fi nevoie să se târască în genunchi pentru iertare sau - chiar și mai de negândit - să o obțină. Doar să îi explice faptele, asta era tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
icoană pe pereții albi însă nu văzu niciuna. Pe birou, se afla un teanc de hârtii și o carte deschisă. Porfiri ridică volumul pentru a se uita la copertă. Era primul volum din Philosphie de la misère de Proudhon. ă Filozofia mizeriei, spuse Porfiri cu glas tare. Cartea era deschisă la pagina 334. O frază din mijlocul paginii, subliniată în roșu, îi atrase atenția: J'insite donc sur mon accusation.' Porfiri puse cartea înapoi pe birou. Ridică prima pagină din teancul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
spaimă profană și rea le era evidentă tuturor pe față. Majoritatea erau oameni săraci, servitori, croitorese, prostituate, gunioeri și servitori civili de rang inferior, tremurând cu toții în haine zdrențuite. Părea că pentru o clipă își găsiseră izbăvire din propria lor mizerie contemplând soarta unuia mai amărât decât ei. Cu toate astea, în ochii lor se putea citi sentimentul comunității și chiar al solidarității. Deși victima le era mai mult ca sigur străină, toți păreau să ia moartea acestuia personal și aruncau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
toți mergeau cu mașina. Singurii oameni pe care Îi Întâlnea erau fie cerșetori, fie oameni fără adăpost. Iar cerșetorii din Los Angeles o cam speriau. Oriunde altundeva În lume, cerșetorii sunt bătrâni, grași, zdrențăroși și arată ca Moș Crăciun În mizerie, dar În Los Angeles până și cerșetorii erau slabi și Într-o formă fizică excelentă! Văzu unul care mergea chiar În fața ei. Din spate părea un bărbat oarecare, cu mișcări naturale și vioaie. Poate un hipiot sau un drogat ghinionist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
WMD. Se pierduseră 1,5 milioane de locuri de muncă În favoarea Chinei În patru ani, adică 1,5 milioane de chinezi trăiau de pe urma nefericirii a 1,5 milioane de americani și milioane de americani cumpărau lucruri ieftine de pe urma salariilor de mizerie ale chinezilor. În Los Angeles continua căutarea supraviețuitorilor inundațiilor, ceea ce Însemna că banii curgeau În buzunarele lui Diane Keith. Bărbații din Arabia Saudită Își exprimau acum opțiunile prin vot În primele alegeri de după ’63, În timp ce femeile nu aveau Încă drept de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mai important obiect pe care-l folosești. Și e singurul lucru din viețile bogătașilor din Los Angeles care chiar are profunzime! Kitty râse. — Deci tu ești Vrăjitorul din Rahat-Oz! — Da, le explic clienților mei toată filosofia rahatului. Aburii și reflexia mizeriei, semnificația adâncă a fecalelor, exuberanța bolboroselilor, a lăturilor, a nimicurilor, paradoxurile resturilor, frumusețea ascunsă a nonsensului, fascinația mucegaiului... și - surpriză! Le place la nebunie! Kitty râse și mai tare. — Probabil că scrii comedii, nu? — Fals, zise el. Nu fac parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
imediat să se curețe. Când se Întoarse, revenise și Fitzgerald. — Crezi că o să te poți stăpâni de-acum Încolo? o Întrebă. Trebuie să mergem să-ți luăm amprentele. Jos. Încăperea unde se luau amprente mirosea Îngrozitor a urină și-a mizerie. Fitzgerald se dovedi neîndemânatic și brutal cu degetele ei de la bun Început. Desert Rose țipă de durere și Își strânse degetele de frică. Fitzgerald Îl strigă pe Robinson. — James, vino și ajută-mă până nu-i rup degetele! În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ieși la lumina zilei, nu mai e nimic de făcut, trebuie să se întoarcă acasă. Olarul zâmbi cu tristețe, N-a fost treisprezece, treisprezece nu există, dacă ajungeam primul, sentința era aceeași, deocamdată jumătate, după aceea o să mai vedem, ce mizerie de viață. Femeia din barăci, cea care avea nevoie de farfurii și de căni noi, își întrebă soțul, Așadar ai văzut furgoneta de la olărie, iar bărbatul îi răspunse, Da, am obligat-o să se oprească, dar apoi am lăsat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu un popor de olari și de vânători, pe care anevoioasa muncă de a transforma lutul într-un vas sau într-un idol îl învățase că, într-un cuptor, se poate întâmpla orice, dezastrul ca și gloria, perfecțiunea ca și mizeria, sublimul ca și grotescul. De câte ori, vreme de câte generații, vor fi fost ei nevoiți să scoată din cuptor piese deformate, plesnite, carbonizate, crude sau pe jumătate crude, bune de aruncat. De fapt, nu e mare deosebire între ce se petrece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în libertate. El poate râde de toate prudențele sale și de toate spaimele. Odată ce l-a cuprins, boala lui sfântă îl lasă liber pentru curaj. În mod normal, n-ar mai trebui să fie timorat în fața destinului. A scăpat de mizeria ezitărilor ca de o infecție. Poate, în sfârșit, să calce în picioare vechile lui precauții și să-și umple plămânii cu aerul tare al tuturor pericolelor. Nu mai trebuie să asculte de sănătatea lui despotică, poate să acționeze și împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Numai așa poți înțelege că totdeauna o mare creație sau un eșec răsunător au cerut o sămânță de boală; fiindcă numai așa poți săvârși cele mai mărețe sau cele mai tâmpite isprăvi cu aceeași energie. Ce știu cei sănătoși despre mizeria din sufletul nostru? Mai nimic; au o idee foarte fadă despre asta. Prostii! Fanfaronadă! Nu pot crede o iotă. M-am învățat cu boala mea ca un câine cu lanțul. Numai rareori mă mai încordez în lanț. Mă simt ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
împăca două lucruri de neîmpăcat? Era ca și cum ai vrea să logodești apa și focul. Dincolo de ușa camerei nu se afla un bulevard cu firme strălucitoare, se afla coridorul unui azil, pe care umblau bătrâni îmbrăcați în halate uzate, a căror mizerie fizică îi împingea câteodată să caute cu ochi lacomi nenorocirea altuia pentru a-și stimula pofta de viață; printre ei erau și Mopsul și Filip, și ceilalți care tăbărâseră pe Laura în bălării; unii mă bârfeau, mă evitau, pe drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
limpede. Mai limpede decât cerul pe care toamna îl așeza deasupra mării. Boala reprezenta suportul vieții lor, boala îi ținea în viață, încât fără să vreau îi lovisem în inimă, în ceva care îi ajuta să treacă mai ușor peste mizeriile existenței. Tăcerea care se făcea acum în jurul meu de câte ori ieșeam pe coridoare și încercam să mă apropii de bătrâni arăta altfel decât cea dinainte și nu-mi lăsa dreptul la nici o amăgire: mă considerau primejdios. Adevărul amenința să-i lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-ntr-acolo Încât În unele texte sunt taxați drept borboriți, cuvântul vine de la borboros, noroi, din cauza lucrurilor imposibil de numit pe care le făceau.“ „Ce anume făceau?“ „Lucrurile obișnuite. Bărbați și femei ridicau spre cer, adunate În palme, propriile lor mizerii, adică sperma sau menstra, și apoi le mâncau zicând că era trupul lui Hristos. Iar dacă, eventual, Își lăsau femeile Însărcinate, la momentul potrivit le Înfigeau mâna În pântece, le smulgeau embrionul, Îl pisau Într-o piuliță, Îl amestecau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]