5,311 matches
-
din medievalitatea noastră târzie, cu o putere discreționară a Domnului care, din „venetic” vrea să-și afirme apartenența și chiar descendența din vârfurile legendar-istorice, dar, animat de un hybris plantat pe o bază culturală și ereditară primitivă, izbutește a „crea monștri”: atât fizici, industriali, cât și În mentalul maselor, enorm dezorientate de cele două calamități majore care s-au abătut asupra lor - un război ce amenința să ne ciuntească, să dezmembreze Încă o dată teritoriul, și o ocupație străină, ce amenința și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
se dă voie să ne umilim! -, imitând, imitând la nesfârșit, dar cu nesfârșită finețe și abilitate, Încât să pară firesc totul. Nici un ton strident nu trebuie să emane din cutia trupului nostru aflat În acel peisaj străin și populat de „monștri” - da, de monștri, micul, insignifiantul Gulliver a trăit acea umilință și spaimă de a fi ridicat În sus, În Înalturi, de o mână gigantă, contemplat ca o insectă sau aruncat, cu un dispreț binevoitor, pe o pajiște vecină!... Dar exilul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
să ne umilim! -, imitând, imitând la nesfârșit, dar cu nesfârșită finețe și abilitate, Încât să pară firesc totul. Nici un ton strident nu trebuie să emane din cutia trupului nostru aflat În acel peisaj străin și populat de „monștri” - da, de monștri, micul, insignifiantul Gulliver a trăit acea umilință și spaimă de a fi ridicat În sus, În Înalturi, de o mână gigantă, contemplat ca o insectă sau aruncat, cu un dispreț binevoitor, pe o pajiște vecină!... Dar exilul, din sublim, pedagog
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu o sută de ani în urmă. Atât doar că ceea ce la Grama trecea drept un act singular și izolat, în ultima vreme a luat înfățișarea de acțiune concertantă și insolentă, încât, spune Theodor Codreanu, "stai și te minunezi ce monstru a zămislit cultura românească". A vorbi despre filosofia lui Eminescu echivalează în multe privințe cu o reîntoarcere la condiția ei inițială. "Filosofia, spunea Eminescu, este așezarea ființei lumii în noțiuni, spre a căror stabilire judecata nu se servește de altă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și așa cum va fi și a incomodului Cezar Ivănescu. Timpul asasinilor (1977) e scrisă în colaborare cu Stela Covaci și a generat destulă ostilitate printre scriitorii români, mai ales în urma morții lui Gheorghe Tomozei, culpabilizat în carte, ca și alți "monștri sacri" ai perioadei preși postdecembriste, lista neagră fiind destul de lungă. Multe victime l-au acuzat pe întocmitor de "paranoia". Doar Marian Popa îl citește pe înfierator printr-o grilă a cruzimii descinse parcă din teatrul lui Artaud. I s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Portrete eminesciene, îl contrazice pe Tudor Vianu care afirmă că portretul poetului este așa cum l-au "desenat" Maiorescu și Slavici (impersonalitate, indiferentism), nu așa cum apare în evocările lui Caragiale, "convențional", cu accent pe umanitatea poetului. Tânărul polemist, deloc sfios cu "monștrii sacri" ai eminescologiei, demonstrează fără putință de tăgadă că realitatea este tocmai inversă. Nici G. Călinescu nu are dreptate când înclină spre caracterizarea lui Maiorescu. Dacă e vorba de inepții ca acelea ale "psihanalistului" C. Vlad, replica e mai tăioasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
diplomat parizian Talleyrand, în octombrie 1834, în "Revue des deux mondes": Inima aceasta n-a simțit niciodată căldura unei fapte nobile; niciodată un gând cinstit n-a trecut prin acest cap neobosit. Acest om este o excepție a naturii, un monstru atât de rar, încât, chiar disprețuindu-l, omenirea îl contemplă totuși cu o admirație stupidă" (159). Probabil că Theodor Codreanu căuta în lecturile sale modele de politicieni care să se distanțeze de modelul comunist al omului nou, semianalfabet, umflat cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un moment dat autorul se simte anulat pe toate planurile ființei sale biologice și psihice. În acest sens este de-a dreptul impresionantă apropierea pe care o face între starea sa defavorabilă și cea descrisă de Giovanni Papini: "Eram un monstru: un monstru nefericit și rigid. Palid, sleit, îndărătnic, nu mai voiam să văd pe nimeni. Nimic nu mă mai atrăgea în lumea valorilor obișnuite. Mi-am părăsit chiar prietenii... Totul s-a sfârșit, totul s-a încheiat, totul e pierdut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dat autorul se simte anulat pe toate planurile ființei sale biologice și psihice. În acest sens este de-a dreptul impresionantă apropierea pe care o face între starea sa defavorabilă și cea descrisă de Giovanni Papini: "Eram un monstru: un monstru nefericit și rigid. Palid, sleit, îndărătnic, nu mai voiam să văd pe nimeni. Nimic nu mă mai atrăgea în lumea valorilor obișnuite. Mi-am părăsit chiar prietenii... Totul s-a sfârșit, totul s-a încheiat, totul e pierdut. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
liber, pe când ei au doar surogatul libertății" (5095). Organizarea lumii e tulbure și din comunism, "cheia tragismului nostru", zvâcnește "încercarea de salvare, efortul disperat de a ieși din ghearele hidrei labirintice" (5157): "[...] Poate că nu doar România socialistă e un monstru, poate că întreaga lume e la fel, același labirint fără ieșire" (3514). Însemnările de tinerețe din cărțile I-II prind sub lupă meandrele erotice, indeciziile socio-profesionale ori mișcarea sinuoasă a gândului decis să se statornicească asupra lecturii, ceea ce se observă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ancestrala simulare a mobilității, mai deplasăm mitul și orice funcție de relație, lumea arată și așa ca un prunc în burta mamei, dar să arate ca pruncul zămislit de alții? revin, obicei de beție, cînd mă simt sub observație la un monstru local iar tu pleci, monstruozitatea generală! rezist pînă la 15,30 în loc, atunci am trenul meu, îi cer alte condiții, cînd să-l întorc. Ora 11,25, în acceleratul Galați Timișoara, în gara Ciceu, podobia Dezolat pămînt, după roada care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mai are ce ne face, mie, lui Ghețu, lui Stancu, lui Tase, un țigan! înjurături, informații despre locurile de prostituție, tot acolo, baterie, culcat! baterie, drepți! eu nu înțeleg de ce ostașul mai mișcă! da' cum face Bunescu, cu ăla rîzi! monștrilor subacvatici! condiția fizică, să alergi ca o rachetă! pas alergător! ne asigură și jargonul specific, siloz vopsit roș-galben-albastru la Leu, ca și la Craiova, de la Cluj, de la un singur om, dintr-un singur oraș! călătoria Funar în preistoria generalizării, pornomilitarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Alba Iulia pentru centrul de județ peste creste, asemenea aranjamente sînt peste tot, cad prost în elocvența Apusenilor, munți din viitor, Cărpiniș monumentul lui Cloșca, pe banda audio rîde de sălăjeni, Roșia Montană la 320 C! inscripția electronică din intersecție, monstrul sterilul minereului persistă, element morfologic al văii, aurum sacra fames notează inevitabilul, casa veche pe coama ruptă la mijloc, pereții de bîrnă, Abrud "Adinel vopsele", spre Zlatna Alba Iulia, 790 ani atestare documentară, "Transcernița SRL", "Magazin industrial", zgîrie la clădiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
știrile!", "FEPA 1971 2007" aniversar, "Rulmenți SA Bîrlad", linia 1 Rulmenți Gară, linia 2 Rulmenți Liceu, "Codreanu" liceul-fanion, "Europaa-ă-aa!" Mănăstirea Florești 35 km, luncă și deal chilug, plopii rași la șosea, Logan nou de Brașov, vin de la neamuri din Moldova, monstrului economic îi trece indigestia, mistuie iar românește și alimentează sens în schema standard, "A ia-ia-ia, Puerto Rico!" turnul de apă CFR Crasna cheie de boltă în cerul pămîntului depresiunii, livada Crasnei "Mărul de aur. Fermă pomicolă", Ștefan cel Mare 1475 încetinește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
poate ști sigur sau poate nici El! Istoria filozofiei occidentale nu reprezintă în fond decât o serie de note infrapaginale la filozofia lui Platon. Eliade eliberează scenariul: Botezul este o coborâre a lui Hristos în hăul apelor pentru bătălia cu monstrul marin, lupta cu păcatele omenirii. Zeii sunt veniți după creația lumii, așadar cum poți ști de ei? (Mircea Eliade, Despre rugăciune) Cine știe cu adevărat, cine poate lămuri cum s a făcut această creație? (Mircea Eliade, Despre rugăciune) Zeul vieții
Lecția Eliade... by Luminița Săndulache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1707_a_3026]
-
și alte chestii. La Cotul Morii a fost acea petrecere, s-a jucat și tenis și Leonard a făcut o entorsă. Circulă aici mai multe versiuni, cu șprițuri și femei, apoi totul a ajuns la Ceaușescu. A ieșit un scandal monstru! S. B.: Cu Leonard Constantin niciodată n-ați atins subiectul acesta? D. T.: O dată. S. B.: Și până unde a mers cu povestea? D. T.: N-a vrut să spună. N-are rost. I-au băgat și povestea cu nevastă
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
care în momentul publicării poeziilor era la Iași. Responsabil de număr a fost Dumitru Constantin, redactor șef adjunct. Poeziile au trecut și pe la Constanța Buzea și Grigore Arbore și au apărut. Tovarășul a fost informat și a ieșit un scandal monstru. Mohora a cerut, cu aprobarea lui Nicu Ceaușescu să se ia măsuri la nivel de UASCR, Stelian și-a dat demisia și m-a propus pe mine. Mohora a acceptat, Nicu a aprobat după întrevederea cu mine și cu Mohora
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
întâlniri pe teme de politică internă și internațională cu Dumitru Mazilu. Trei oameni au fost la deschiderea Galelor "Amfiteatru" la Iași. Tudor Mohora a venit înainte cu câteva zile la Iași, că avea temeri, nu știa ce-o să iasă din monstrul ăsta. I-a arătat Dumitriu programul când deja totul era aprobat. Când am venit dimineață de pe Lăpușneanu și am văzut mesh-ul acela uriaș, nu era în România o publicitate așa, nici la congresele partidului. Fațada Casei Studenților era îmbrăcată într-
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Stei, satul devenit apoi și el oraș. Dar înfățișarea orașului a fost pur și simplu masacrată în anii dictaturii comuniste când, pe terenul prăvăliilor modeste de pe aripa stângă a pieței centrale, au fost construite, în disonanță totală cu ambianța arhitectonică, monștrii de opt etaje de culoare cenușiu-murdar care, cu anii ce trec, arată din ce în ce mai murdari. Nu este un secret că România, ca dezvoltare, a rămas în urma celorlalte state din fosta grupare a țărilor comuniste. Președintele Universității din Cluj mi-a spus
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
degli Argentari". La marginea pieței de altădată se înalță acum o bisericuță, Chiesa San Giorgio di Velatro, și la stânga, pe peretele peronului de intrare în lăcașul de rugăciune, se află o statuie plată din marmură albă reprezentând un cap de monstru rânjind cu gura larg deschisă. Statuia poartă numele de "Bocca della verità". Legenda spune că mâna băgată de un mincinos în "gura adevărului" va rămâne captivă în orificiul deschis; cu alte cuvinte, numai cine spune adevărul își va recupera mâna
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
reped și aceștia la tras. Plecați de aici ! Nu puneți mîna! Supuși, cei doi se retrag cu infinite regrete că nu au și ei un merit cît de cît la scoaterea balaurului. Căci erau siguri că s-a prins un monstru uriaș. Victor intră puțin cu pantofii în glod, apoi intră ceva mai mult, apoi nu mai contează. Peștelăul ăla uriaș era însă fleașcă de obosit. Era tras acum ca o buturugă, nu mai lupta de loc. Cînd ajunge la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
început să strige: Uuă, uuă, scapăăă, scapăăă, uăă. Țopăia și juca tontoroiul. Deodată sare în apă pe somn și-l înșfacă zdravăn țipînd: Trageți-mă afară, mototolilor! L-au scos cu puțin efort și fiecare dorea să-i atingă puțin monstrul. Nu vă atingeți de el ! Ia mîna, nu-l atinge! Costumul, cravata, butonii, pantofii, totul părea ieșit din mocirlă. Batista era curată pe jumătate. Băi băiete! Pe puțin 35 kg, pun pariu. Are băi, nu vezi că-i cît Victor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
s-a orientat repede și pornește glonte spre cel care îl sfidează. Acesta o rupe la fugă dar din doi pași este ajuns și bătut rău de tot, ca pe hoții de cai. Penele ieșeau în valuri și cînd dădea monstrul cu ciocul sîngele țîșnea din cercei, din creastă și chiar de pe sub aripi. O dată corecția făcută, aud un cucurigu ca dintr-un butoi imens. Găinile, speriate la început, s-au adunat la noul sultan și îl copleșesc cu ofertele lor generoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nenatural, un fals creat de om. Te rog, mamă, să-l ții și pe acesta, săracul. Prin curte se plimba cu un aer nesimțit cucoșoiul de la Tîrgul Frumos. Nu respecta nici curcanii și un cățel stătea sub mașină de frica monstrului. Cum îl vedea, cum îl apucau nervii și-l ciocănea de ți se rupea inima de schelălăială micuțului. Cu berea în față, meditam la culpa mea de a interveni în regulile lăsate de Dumnezeu, acceptate secole și secole de toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
votat. Mai mult, cînd îl vedeam cum pupă blonda aia în public, cu ostentație, îmi venea să-i crăp bostanul ăla hidos. Unde mai pui că n-am văzut-o niciodată, pe fata asta minunată, să scuipe după ce o săruta monstrul. Sau măcar să se șteargă discret la gură! Îmi vine să plesnesc de ciudă. Eu sînt cult, om cultivat nu glumă, sportiv, tînăr de perspectivă și cînd am dat s-o sărut pe...proasta asta blondă, Lena, sau cum naiba îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]