4,695 matches
-
leat cu el, cu care vorbise decuseară, când mersese la Domnica. Cuprinse cu o singură privire încăperea, ochii i se umplură de lacrimi și cu un glas îngroșat, care parcă nu era al lui, fără să-l privească pe bătrân murmură: „Rămâi sănătos, tată... s‟aveț‟ grijă de fată!“ atât a spus și a ieșit în grabă, de parcă ar fi luat casa foc. În urmă, ecoul vorbelor lui... „s‟aveț‟ grijă de fată“, dădu ocol odăii de mai multe ori, până
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întrebări, asupra lui, sorbindu-i din gură vorbele încă nerostite. - Am vă-zut... am vă-zut, trei zâne, neînchipuit de frumoase, care‟și pieptănau pletele cu piepteni de aur... de aur, înțelegeti voi...cu piepteni de aur! - Tț..tț..tț..! di aur! murmurară ei, uimiți. După o clipă de tăcere, apasătoare, se auzi glasul stins al Frăsânică-i, dogorit de fierbințeală: - Chiar, le‟i văzut, tatai... pi zâni, așa, cum ti văd eu pi mata!? Pădurarul tresări, avu o ezitare pentru o clipă, apoi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ei. Gândul îl purtă, în seara aceea... și, în urechi îi sună glasul ei stins... „chiar le‟i vazut, tatai“... Abia a treia oara, când copiii îl rugară, îi auzi... „... hai, tatai, spuni-ni, spuni-ni!“ Atunci, el cu ochii în lacrimi, murmură, cu glasul stins, oftând: - Hei, dragii tatii...di data asta n-am văzut nimica, chiar n-am văzut... De atunci, Toma Chiuariu, marele povestitor, vestitul vânător, n-a mai povestit ce-a văzut în pădure, ori ce n-a văzut
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mereu stinse de nourii care se îndeseau trecând unul după altul, din ce în ce mai întunecați și mai amenințători. Un cântat de cocoș, adus pe pale de vânt, de undeva dintr-un sat... ne vestea crucea nopții. - S-o făcut miezul nopții ...am murmurat eu, cu un glas de ne recunoscut, încercam să adorm, dar nu se lipea somnul de mine, ochii căutau sfredelitori în noaptea neagră și adâncă, fară capăt. Așa, deodată, mă cuprinse un dor de casă... de pădure... de animale, de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pământ... Și-au trecut baionetele unul în altul,.. și, îmbrățișați s-au prăbușit la pământ... Eu... eu am ajuns prea târziu... și Anton izbucni într-un hohot de plâns înnăbușit. Era bărbatul surorii lui. - Dumnezău să-l hodinească‟n paci!, murmură bătrânul Toma, cu ochii în lacrimi. În aceeași clipă, cu un strigăt ascuțit, o pasăre de noapte fâlfai pe deasupra, dinspre pădure. Domnica se ridică încet și merse în casă, să-și bocească în voie bărbatul... În ceardac se așternu o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mă sâmțam copchil pi lângă el. Mă‟ntreb, așa, câteodată, oari di ci Dumnezău îi chiamă la dânsu‟ pi cei mai buni dintre noi, di ci? și‟și aținti privirea în ochii tatălui sau. Într-un târziu se auzi bătrânul murmurând... - Pentru că pi dânșii... îi iubești mai mult... -..Mulț‟ fălcieni au murit acolo, ... tari mulț!... Din tăti satili dimprejur... Jigălia lui Ion, pi urmă, din Rășcani, Urdești... apăi, din Găgești, Bogdana, Popeni , din Giurcani , Horga ...din Epureni, Vădeni... șî alti sati
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Am văzut de aproape cum Osman Pașa, cu întreg statul său major, s-a predat generalului Cerchez și armatei române, nu rușilor!.. Acolo... la Smârdan, chiar în ultima zi de război, frate-miu Alexandru a căzut spulberat de un obuz... murmura cu voce joasă Anton.. în ceardac se așternu o tăcere ca în fața unui mormânt deschis... Nici bătrânul Toma, dar mai cu seamă Anton n-ar fi vrut să aducă vorba despre Alexandru, era cel mai mic dintre frați. Toți făcură
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
seamă Anton n-ar fi vrut să aducă vorba despre Alexandru, era cel mai mic dintre frați. Toți făcură cruce și se închinară, pentru odihna sufletului său. Dupa o vreme, Anton continuă. La adăpostul întunericului, lacrimile îi șiroiau pe obraz, murmurând... Domnica o rămas vădană cu trei orfani de tată... O mulțime... o mulțime, și-au dat viața acolo!.. Și-au dat-o fără să clipească. Știau că-i pentru pământul strămoșesc, răzășesc... de la Tăcuta, Șuletea, Fălciu șî altele... Și, Anton
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dar ea întârzia să vină. Fata, însă, cu încăpățânare continua s-o aștepte. - Treb‟ să vie, mămăica me‟... treb‟ să vie! îngâna copila, cu o hotărâre care cutremura. Până într-o zi, când cu ochii ațintiți spre portiță, se pomeni murmurând : „Aha ...ioti, c-o vinit mămăica!“ Și, fetița s-a luminat dintr-o dată la față, și strigând, când portița s-a deschis... „mâmăică... mămăica me‟!“ - Da‟, ci-i cu tini, Anuca, fata tatii?! ...o întâmpină Anton, simțind cum un nod
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
bătrânul Toma. Numa Dumnezău Sfântu știe!.. În casa padurarului se lăsă o tăcere apăsătoare, care‟i cuprindea din toate părțile,... - Hm?!..făcu boierul Șipoteanu, căzând pe gânduri. Se prea poate, să fie doar legendă, și legendele nu mor niciodată!.. - Mda!.. murmură în barbă bătrânul Toma, și după o vreme continuă... Din pâlcul de sate împrăștiate colo și colo pe dealurile Fălciului până în vatra satului nostru, ar fi nenumărate întâmplări, multe din ele... legende, care merg și vor merge din gură în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu m-aș sătura. E așa de dulce să te gândești!... Ești aici și oriunde vrei, - în clipa asta și în orice timp. Ești singur în mulțime și ești cu cine’ți place în singurătate...“. - Da!.. gândul te duce departe!.. murmură bătrânul Toma, pătruns de vorbele lui Vlahuță; cum să nu fii cucerit de ele..! -Cine n-are bătrâni... să și-i cumpere!.. zise șoptit boierul, privind adânc în gura sobei... gândindu-se la bătrânul pădurar. - Nu cei bătrâni sunt înțelepți
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu fii cucerit de ele..! -Cine n-are bătrâni... să și-i cumpere!.. zise șoptit boierul, privind adânc în gura sobei... gândindu-se la bătrânul pădurar. - Nu cei bătrâni sunt înțelepți, și nici moșnegii... ci acei ce înțeleg întotdeauna dreptatea!... murmură pădurarul. De afară, ca o trâmbiță, cocoșul se auzi pentru a treia oară... În fereastră, printre perdeluțe, pătrundeau zorile, la început mai nelămurit, apoi mai luminoase și mai limpezi... CAPITOLUL VII Suru Început de iarnă... Vijelia sufla aspru prin pădurea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sură, îngemănată cu cerul, iar pădurea, ca o uriașă pată întunecată. De după creastă răsare luna... - Ce zici Antoane, vom avea noroc în noaptea asta?!... întrebă moșierul de Fălciu, Grigore Șipoteanu, despre „pândă“. - Dă, cucoani Griguță... știu eu ce să zâc, ... murmură pădurarul, abia șoptit, privind prevăzător roată‟mprejur. Sălbăticiunile pădurii, cucoani, au înțelepciunea lor și tainele lor... pe care noi nu le pătrundem. - Așa‟i, așa‟i Antoane! ...fu de aceeași părere și boierul. Poate că de aceea, vânătoarea, dar, mai
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
trosnind în fața ei. Umbre ciudate se închipuiau în unduitul lor. Deodată în vâjâitul geros al vântului, parcă se deslușea strigătul îndepărtat al unei fiare, apoi, zăpada spulberată prin niște pale de vânt, îi orbi pentru o clipă. - Oare-i lup?!... murmură moșierul, privind prin întuneric, spre Anton, ori, mi s-o părut?!... Padurarul tăcu. Apoi, din nou, se așternu de jur-împrejur liniștea rece, auzindu-se doar suflul vântului... și răsuflet de om. Un vânt rece sufla dinspre răsărit. - E crivățul stepelor
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
privind prin întuneric, spre Anton, ori, mi s-o părut?!... Padurarul tăcu. Apoi, din nou, se așternu de jur-împrejur liniștea rece, auzindu-se doar suflul vântului... și răsuflet de om. Un vânt rece sufla dinspre răsărit. - E crivățul stepelor rusești! ..murmură Anton, ca pentru sine. În Rusia sunt haite de sute de lupi, numai într-o singură pădure... Iarna trec Prutul înghețat, la noi, pe aici prin partea Fălciului ...își continuă gândul, pădurarul. - Oare, or fi trecut?!... Murmură moșierul cu un
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
crivățul stepelor rusești! ..murmură Anton, ca pentru sine. În Rusia sunt haite de sute de lupi, numai într-o singură pădure... Iarna trec Prutul înghețat, la noi, pe aici prin partea Fălciului ...își continuă gândul, pădurarul. - Oare, or fi trecut?!... Murmură moșierul cu un fel de teamă... Vântul se ascuți, și se înăspri. O rafală se năpusti.. ca o pală subțire și tăioasă, orbindu-i pentru o clipă. - Va fi o iarnă grea, murmură moșierul. - Hm ?! fu de aceeași părere și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
continuă gândul, pădurarul. - Oare, or fi trecut?!... Murmură moșierul cu un fel de teamă... Vântul se ascuți, și se înăspri. O rafală se năpusti.. ca o pală subțire și tăioasă, orbindu-i pentru o clipă. - Va fi o iarnă grea, murmură moșierul. - Hm ?! fu de aceeași părere și Anton. Din direcția vântului, părea să se audă mai limpede un urlet. Într-adevăr, urletul prelung al unui lup, vibră tânguitor prin văzduh, de-ți sfâșia inima. - Lupul! tresări moșierul. - Mda!.. fu de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
strâng în haite de 3-5 lupi conduși de o lupoaică... În timpul deplasărilor, urletul lor constituie apeluri de vânătoare prin „coduri sonore“, prin care indivizi izolați intră în comunicare, transmițându-și, probabil, informații.. ș.a.“ - Nu se poate să fie numai unul!... murmură moșierul cu glas tremurat, uitându-se către pădurar. - Hm...?! Același gând îi străfulgeră pe amândoi. Peste puțin timp, un alt fel de urlet, mai tânguitor și mai prelung frânse tăcerea codrului sfâșiind de jale, parcă, sufletul lumii. - Doi! ..zise boierul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Hm...?! Același gând îi străfulgeră pe amândoi. Peste puțin timp, un alt fel de urlet, mai tânguitor și mai prelung frânse tăcerea codrului sfâșiind de jale, parcă, sufletul lumii. - Doi! ..zise boierul, abia șoptit, către pădurar. - Ș-o găsit perechea... murmură Anton. Din copaci, în tăcere, cădeau frunze uscate de pe crengile sure de promoroacă, spulberate de vânt cu sclipiri în razele lunii. Dar, liniștea codrului fu frântă de un alt urlet, parcă altfel ca celelalte... - Trei... numără moșierul, tot mai înfricoșat
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
spulberate de vânt cu sclipiri în razele lunii. Dar, liniștea codrului fu frântă de un alt urlet, parcă altfel ca celelalte... - Trei... numără moșierul, tot mai înfricoșat, și fără să vrea își încleștă mâna pe patul armei. - Sunt în haită! murmură stăpân pe sine pădurarul. Deodată, mai mulți urlară în cor, ăuitul apropiindu-se vălurit, semn că urlau în fugă. Pădurarul aștepta în liniște, cu un calm desăvârșit. Boierul miji ochii, privind în zare, spre creasta Ciomaga... simțind în suflet galopări
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu mai lăsat pe mine să trag, Antoane?!... - Hm?! zâmbi, puțin forțat pădurarul, privind într-o parte. Distanța era mai mare ca bataia armei, Cucoani!.. Ai fi dat alarma, și în câteva clipe erau peste noi. După o vreme, moșierul murmură... - Da, Antoane, ai dreptate! ..ai gândit bine... le‟i dat de lucru... Dar, n-au terminat bine vorba și în fața lor, la două lungimi de braț, un lup mare, sur, îi privea cu ochi setoși. Stătea cu gâtul gros, întins
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ochi, și-l șterse de sânge în zăpadă. Apoi, fără să scoată o vorbă, slobozi câteva gloanțe în văzduh, înfiorând codrii și văile până în îndepărtatele zări. Și, cu un glas care, parcă, nu era al lui și o privire ciudată, murmură: - Asta... ca să-i împrăștii pe ceilalți, să nu fiu nevoit să-i împușc pe toți! ..și, întorcându-i spatele moșierului, ca să nu i se vada lacrimile, porni cu pușca pe umăr înainte. Luna se ascunse după o zdreanță de nor
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
poale, în ceardac aștepta... Un gând o purta înainte cu un an... în ziua aceea geroasă a bobotezei, când tatăl ei, vânăt de supărare, intra în casă, scoase din buzunarul de la surtuc puiul de lup și i-l întinse Anucăi, murmurând rar, abia șoptit, fără s-o privească: „- Na‟ ... să ai grijă de el!“, atât i-a spus, și-și căută de treabă... parcă învinovățindu-se de ceva... „Măi, da‟ ci blăniță frumoasă ai, măi...!“, se miră bătrânul Toma, om care
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
inima codrului, pe poteci neumblate de om, călcate doar de sălbăticiuni și jivine. Pământul mirosea a iarbă crudă, a mintă sălbatică și a jir, prin dreptul fagilor. - Trebuie să-l ducim cât mai departe, Antoane... să nu se mai întoarcă, murmura bătrânul, cu fereală, de teamă parcă, să nu-l audă lupul, dar fără convingere, știind că „dacă-i vini să se‟ntoarcă... poți sî-l duci și la capătul pământului, că tot se întoarce“ Un lucru era clar... fără bătrânul Toma
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să-l sperie. Bubuiturile ăuiesc, un glonț a rupt o așchie din trunchiul unui copac. Abia la alte focuri de armă lupul o ia la fugă și se pierde în desișuri... Când credeau ca le-au pierdut urma, deodată Anton murmură... - Ioti‟n dreapta... îl vezi?! - Hm?!.. Nu, nu! făcu bătrânul. - Ioti colo, tatai! ..îi șoptește la ureche bătrânului, căruia i-a mai slăbit vederea. Acolo‟i! făcându-i semn cu capul. - Nu-l văd, măi Antoane... da‟ îl sâmt unde
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]