4,032 matches
-
într-o casă de odihnă a călugărițelor, și el va lua avionul spre Geneva. După trei luni primi telegrama: "Ai avut dreptate. Te voi iubi toată viața. Veronica." "Ai să fii fericită. Adio." În aceeași săptămână plecă în Irlanda. Fără mustața blondă și fără acel breton care îl făcea să semene cu anumiți poeți din amurgul romantismului, nu-i era teamă că va fi recunoscut de cineva. De altfel, după întoarcerea din Malta, frecventa alte medii, în primul rând lingviști și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
doar cu niște paste și-un pahar de suc de roșii. Asta Îi Înfurie foarte tare pe leii cei răi și una dintre leoaice, care era cea mai rea și nu reușea niciodată să-și curețe sîngele de negustor de pe mustăți, chiar și atunci cînd Își freca fața de firele de iarbă, Îi spuse: Cine-oi mai fi și tu de te crezi atît de bun? De unde-ai mai apărut, leu mîncător de paste ce ești? Și, oricum, ce cauți aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aer, pentru că se tem de el. În orașul tatălui meu oamenii merg pe jos sau cu bărcile și nici un cal adevărat nu ar intra În oraș de teama tatălui meu. — Taică-tu a fost un grifon, spuse leoaica ticăloasă lingîndu-și mustățile. Minți, spuse unul din leii răi, nu există așa un oraș. — DĂ Încoace o bucată din negustorul Ăla, spuse un alt leu foarte rău. Vita asta din tribul masai e prea proaspătĂ. — Ești un mincinos nenorocit și un copil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
rea dintre leoaice. Și cred c-o să te omor și-o să te mănÎnc cu aripi cu tot. Asta Îl Înspăimîntă foarte tare pe leul cel bun, pentru că-i vedea ochii galbeni și coada care se legăna și sîngele Închegat pe mustăți și Îi simțea respirația foarte puturoasă, pentru că ea nu se spăla niciodată pe dinți. Și mai avea și bucățele de negustor hindus rămase sub gheare. — Nu mă omorî, spuse leul cel bun. Tatăl meu este un leu nobil care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
peretele din stînga, cum intrai. Asta Îl făcea să se simtă mai sigur pe sine decît la The Index, unde erau Împrăștiate, pentru că era mai mult spațiu. În noaptea aceea era foarte frig și, cînd intră, avea țurțuri agățați de mustață și niște pojghițe mici pe gene și n-arăta prea bine. PÎnă și mirosul Îi era Înghețat, Însă asta n-a ținut prea mult - cum a Închis ușa, a și Început să se simtă. De obicei mi-era greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fiecare zi. — Prea mult mers. În timp ce Suzy vorbea cu cunoscuții și-și făcea lista cu ce avea nevoie, cei doi pădurari se duseseră În spatele magazinuluzi să vorbească cu domnul John Packard. Domnul John avea ochi albaștri-verzui, era brunet și avea mustață; avea mereu aerul că ar fi intrat din greșeală Într-un magazin universal. Fusese plecat din Michigan timp de optișpe ani cînd era mai tînĂr și acum arăta mai mult ca un negociator de pace sau parior cinstit decît ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cotrobăie prin suflet. Atunci cum să nu-l ghicească pe rusnac că nu pricepe o boabă românească? Drept să-ți spun, parcă îl și văd pe acest moș Dumitru... O față arsă de soare, cu trăsături cioplite în piatră. O mustață colilie cât doi hulubi, niște ochi de culoarea oțelului înfipți sub fruntea înaltă, vărgată de șanțuri orizontale adânci, semn că nu puteai să te furișezi cu nici un chip prin fața acestui bătrân... Chiar că mă faci să te bănuiesc de vrăjitorie
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cam “jucat” cu norocul de vreme ce în cei peste șapte ani trecuți de la împrumut nu a reușit să-și achite datoria. Mi se pare mie, ori l-ai ghicit pe marele vameș Manolachi? - l-am întrebat pe ieșean, care zâmbea pe sub mustață. Cât l-am ghici, cât m-a ajutat hotărârea lui Vasile Lupu voievod din 5 septembrie 1634 (7142), în care spune că l-a dat rămas pe turcul Mustafa Celeb, care a pârât mănăstirea Sfântul Sava pe motiv că vameșul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ca bun creștin, Printr-o scurtă telegramă: Vin! -Ia aminte, vere, la frumusețea vorbirii din bucata: „O întâmplare veche”: Bunicul era un bărbat înalt, spătos, chipeș și se purta cu barbișon. Când, la mânie i se zburlea barbișonul și cu mustățile bârzoi prindea a răcni, mare spaimă cutremura pe cei greșiți. Dar toți îl iubeau, că era om bun. Și fiind el de feleșagul său lumeț și vesel la inima lui, de vinul acătării nu îi era silă. Scârbavnica molimă a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ulcică cu vin. Cotiugaragiii nu se grăbesc să bea vinul. Întâi privesc lung și cu tâlc după hangița care se îndepărtează legănându-și șoldurile frumos rotunjite sub catrința bine strunită pe trup. Apoi, uitându-se unul la altul, își mângâie mustața cu dosul palmei dând la iveală zâmbetul ghiduș. Nu scot nici o vorbă. Se înțeleg din priviri. Ridică ulcelele cu vin, le ciocnesc cu luare aminte și beau prelung și însetat... Abia când au așezat ulcelele pe masă sloboade fiecare câte
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
au așezat ulcelele pe masă sloboade fiecare câte un uah! - de plăcere. Încă o vreme au rămas pe gânduri. În cele din urmă, parcă și-au adus aminte pentru ce au intrat în han și golesc ulcelele grăbit. Își dreg mustața din nou și privesc spre hangița aciuată în umbra tejghelei. Nu-i nevoie să aștepte prea multă vreme, fiindcă îndată poposesc pe masa lor alte două ulcele cu vin și... alint de... gene. Cotiugaragiii privesc în urma ei cu însoțire de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ajunge. Așa s-o întâmplat și în ziua aceea... Era tot așa... o toamnă cuminte și îndestulată cu de toate, ca asta. Într-o seară, în ușa hanului s-a oprit un bărbat... Da’ ce bărbat! Înalt, bine legat, cu mustața răsucită deasupra gurii cu buze pline mereu zâmbind a râde. Iar ochii ce mai, erau ca sâniliul cerului în zi e vară! Toate aiestea așezate pe un chip măiestrit cioplit de Cel de Sus. Purta o pălărie cu zagara întinsă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
din ce nu sunt făcut, asta nu-i treaba ta. Hai mai bine să tragem carele în curte, să dejugăm și să omenim dobitoacele și apoi să vedem de burțile și gâturile noastre - a răspuns Pâcu, trăgându-se de vârful mustăților, cum avea obiceiul când era pus pe ceartă... Ai dreptate, Pâcule, dar întâi spune-mi dacă nu ar fi bine să punem o vorbă pe lângă Aizic pentru Gheorghe și Alecu. Ne-ar veni mai ușor. Una-i să încarci patru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mai tânăr și nu-ți tremură mâna... Au băut fiecare după setea pe care o simțea. Pâcu a sorbit prelung din ulcea, a așezat-o apoi pe masă, însoțind gestul cu un icnet de plăcere și mulțămire. Si-a șters mustățile stufoase cu dosul palmei, a mai supt cu sete din lulea și apoi și-a dres glasul. Acesta era un semn că are de gând să înceapă a povesti. Apoi, măi fraților, să vedeți voi ce înseamnă soarta omului. Pe când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
are de gând să înceapă a povesti. Apoi, măi fraților, să vedeți voi ce înseamnă soarta omului. Pe când eram eu copchil... Ai fost și tu copchil, Pâcule? Că eu de când te-am văzut prima oară doar așa te știu: cu mustățile cât doi hulughi și cu luleaua cât coromâsla în dinți. Altfel nu te știu - l-a întrerupt moș Dumitru. Am fost și copchil, Dumitre. Si cum spuneam...Să vezi și să nu crezi. Era în sat la mine un flăcău
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
eu poza? Ii limpede și nu prea - a intervenit un gospodar de la cea mai apropiată masă. Pâcu a sorbit cu sete din ulcica cu vin și, după ce a așezat-o pe masă cu un gest apăsat, a întors fața cu mustața zburlită către cel care l-a întrerupt. A tras apoi cu sete din lulea și l-a întrebat pe intrus. Adică cum? Vii dumneata - așa pe nepusă masă - și mă faci mincinos? Cine ești dumneata? Iertare, gospodarule. Mie îmi zice
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vorbă - un bărbat între două vârste - arăta a om gospodar și cuprins. Sub pălăria mare din pâslă neagră ședea un chip cu o privire care părea aspră din cauza ochilor negri și a chipului tăciunos. Obrazul smoliu era umbrit de o mustață bogată. Cămașa strânsă pe mijloc de un chimir lat și ghintuit cu ținte lucioase îi dădeau o înfățișare de haiduc. Ii lipsea doar hamgerul... După ce l-a cercetat și l-a cântărit din priviri - rămânând mulțumit - lui Pâcu i-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de lucru cu ulcica lui de vin și o plăcintă dolofană. Ceilalți mâncau în tăcere. Din când în când, udau îmbucătura cu vin. Când chersânul cu plăcinte a fost aproape mântuit și oala cu vin înjumătățită, Pâcu și-a șters mustățile cu mâneca cămeșii și a pornit să-și îndese luleaua cu tutun. Nu a durat mult și vălătucii de fum au luat-o către bagdadie... Pâcule! Vezi că afumi casa omului cu dihania ceea de lulea. Las-o și tu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sau nu face două parale. Mi se pare că tu cam ai dreptate. Dă-i drumul, Pâcule, că mor de curiozitate. Iaca la ce mă tot gândeam. Ce-ar fi să-l luăm cu noi și pe gospodarul cela cu mustața tăciunie care o stat lângă tine atunci seara...Pare un om de treabă și ar fi de folos la drum. Cum îl cheamă și de unde îl iei? a întrebat moș Dumitru. Numai să-l primească jupânul Aizic și îl găsim
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dându-și mare importanță, Pâcu. Să nu crezi că nu are dreptate Pâcu, mai ales că îi noapte și umblăm doar la lumina felinarelor - a completat moș Dumitru, privind la fața negricioasă a lui Hliboceanu. Omul - cu zâmbetul ascuns sub mustața neagră - asculta cu luare aminte sfaturile uncheșilor... Stiu cum îi și la vale cu carul încărcat. Am coborât eu destul dealul Măgurii cu carul plin ochi. Atunci nu am nici o grijă. Să fii atent doar la carul din fața ta. Să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
relele pământului... Că bine zici, Dumitre! Ia să aprind eu luleaua, că mi-ai luat-o înainte și am uitat de ea. Uita-m-ar relele și pe tine belelele! De acum înainte poți să-ți dai foc și la mustață, că mie nu-mi pasă - l-a bagoslovit moș Dumitru râzând. Cu zâmbetul pe buze - semn că i-au plăcut cele spuse de prietenul său de o viață, chiar dacă l-a luat în tărbacă - Pâcu îndesa de zor tutun în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dacă îi așa, când vom ajunge în deal, să treci după carul meu, să fii aproape de mine, că ești om de nădejde - a grăit moș Dumitru. Ce va zice moș Pâcu? a întrebat Hliboceanu, cu un zâmbet timid ascuns de mustața neagră. Atunci, cum crezi tu că ar fi mai bine? Eu cred că matale și moș Pâcu să mergeți în față... doar sunteți același leat. Eu...după dumneavoastră, dacă nu-i cu supărare. Dacă așa zici tu, așa să fie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Când totul a fost pus la locul lui - animale și sănii - cărăușii au intrat în crâșmă, trăgând parcă după ei tot prăpădul de afară. Bine v-am găsit, Măriuță și Costache - a dat binețe moș Dumitru, ștergându-și omătul de pe mustață. Bine ați venit, gospodarilor! Așezați-vă la masă, că acușica îi gata și mâncarea. Costache, pune repede niște vin la fiert - în ceaunul cel mare - că oamenii îs înfrigurați după atâta mers prin frig și prin troiene - a îndemnat crâșmărița
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pună! Unde merge suta, merge și mia - a căzut de acord și moș Dumitru. Fața lui Pâcu s-a luminat de parcă o mână i-ar fi îndepărtat o ceață de pe chip. A tras apăsat din lulea, și-a mângâiat duios mustața, părând gata să vorbească...Nu a scos însă nici o vorbă până aburii vinului din ulcica plină nu i-au gâdilat nările. A sorbit cu zgomot din vinul fierbinte, și-a dres glasul și a deschis vorba: Apoi mie îmi stă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
alte treburi, mai de seamă.” Pâcu a aprins luleaua cu un aer indiferent și a tras cu sete din muștiuc. Apoi, cu un gest tandru, a pus mâna pe ulcica cu vin și a băut până la fund. Si-a dres mustața și, cătând în jur cu o mutră șugubață - semn că i-au plăcut cele spuse de Hliboceanu - a reluat firul povestirii, ca și cum nici nu l-ar fi întrerupt. Si povestea Costân țiganul: „Am tăcut noi, dar, cu ochii cât pumnul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]