KorAP: Find »[drukola/base=naiba & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...152 153 154 ...186 >

4,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

și cinșpe aprilie 1953. Am făcut același lucru și am găsit trei apeluri interurbane, toate către o cabină telefonică din Hollywood, pe lîngă Nite Owl. Acum dacă tu crezi că asta e o chestie tare, stai să... — Să fiu al naibii... — Căpitane, taci și ascultă! White s-a tîrÎt pe sub casă și i-a spus bunicuței că nu e nimic acolo. Am intrat și eu azi și am găsit un cadavru Înfășurat În naftalină, ca să omoare putoarea și cu o afurisită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Stanton, fusese unul din copiii minune ai lui Dieterling În perioada În care a fost omorît Wee Willie Wennerholm - de către Loren Atherton? Linii oblice - de la Atherton la pornografice și apoi la Hudgens. Linii de coincidență prea convenabile ca să nu dai naibii loialitatea de familie - la șaptesprezece ani după cazul Atherton Preston Exley construia Dream-a-Dreamland. Exley, guvernatorul. Exley, șeful detectivilor. Ed se gîndi la Lynn. Încă Îi mai simțea gustul. Se cutremură. Un salt rapid spre Inez - Încă o linie de utilizat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Îți spun mai tîrziu. — Vii și tu? Ed verifică scenariul pentru Vincennes. — Mai am de rezolvat ceva. L-ai văzut pe White? — A venit și a plecat și nu știu unde este. S-a Întîmplat ceva cu el? — Nu. De fapt, la naiba, nu știu! Ne vedem la Fernando’s, pe malul lacului. Este chiar lîngă casa mea. La șase e bine? — Am să fiu acolo. — Credeam că o să trebuiască să te conving. M-am convins deja singură de o mulțime de lucruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
mac, idiotule! Domnule căpitan, vreți să-i spuneți acestui individ cu cine are de-a face? Exley, cu severitate: — Domnule sergent, acești domni nu sînt suspecți. Ei s-au prezentat voluntar la discuții. — Ei bine, dom’ căpitan, să mă ia naiba dacă văd vreo diferență! Exley, exasperat: — Domnilor, ca să punem capăt odată pentru totdeauna discuției, vă rog să-i spuneți domnului sergent: l-a cunoscut vreunul dintre dumneavoastră personal pe Sid Hudgens? O dublă negație, ilustrată prin mișcări sugestive ale capului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
dar nu văd ce legătură are cu ceea ce te interesează pe tine. Jack auzi ușa laterală frecîndu-se de covor. — Tot ce știu e că arzi de nerăbdare să-mi spui ceva din clipa-n care am rostit cuvîntul „Patchett“. — La naiba, cînd sînt cu tine, nu mă simt deloc polițist! Mă simt ca un actor gras, pe cale să rămînă fără rolul din serial. Jack se uită În altă parte - trebuia să-i dea omului un răgaz. Stanton spuse: Știi că eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
atunci era detectiv. I-am spus exact ce ne Învățaseră Patchett și domnul Dieterling - că l-am văzut pe Atherton dînd tîrcoale școlii de la studiouri. L-am identificat pe Atherton și Exley ne-a crezut. Pauză dramatică. Jack spuse: — La naiba, și? Mai lent: Nu l-am mai văzut niciodată pe celălalt băiat și nici măcar numele lui nu mi-l amintesc. Atherton a fost condamnat și executat și nu mi s-a cerut să depun mărturie la proces. Trebuie să fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

să sune să mă-ntrebe că de ce mă duc și cum de-i las să mă taie“, a spus, întinzându-se să oprească aparatul de radio. „De două zile mă tot pisează când una, când alta.“ „Sunt îngrijorate.“ „Îngrijorate, pe naiba! N-au ce face! Și pe urmă nici nu vreau să văd pe nimeni și nici să stau de vorbă despre asta.“ Au tăcut un timp. Se simțea obosită de drumul făcut, de viermuiala orașului, de telefoanele cu sfaturi ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
se destindă și să se umple de zgomote închipuite, precum ronțăitul de fierăstrău al firelor de iarbă legănate de adiere, și atunci se ridica ușor, îl învăluia cu brațele, îl trăgea la pământ, sărutându-l și respirând ușurată, dă-o naibii de logică! n-o să trăiesc o veșnicie! Iar din acele clipe încolo n-ar mai fi fost interesată și, prin urmare, nu știa de legătura existentă între aceste teorii despre iubire, artă, căsătorie și alunecările singuratice Îalunecări în toate sensurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
eu.“ „Mi-au trecut nenumărate lucruri prin cap în astea ultime două zile, cât m-am simțit mai bine - dar să nu crezi că ar fi dispărut durerile, nici vorbă! Numai că au fost suportabile, parcă închise în ele sau naiba știe cum! Ziceam că nu știu dacă am să mă mai simt măcar ca acum și de-aia nu știu dacă o să mai fiu în stare să gândesc chestiile astea din nou sau dacă ar mai avea vreun rost să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
sărăcuța de ea, și cât a suferit, bine c-a reușit Mioara s-o ducă la clinica aceea nemaipomenită. Trebuie că-ți este greu, îți era ca o bunică, nu-i așa? E tare tristă casa asta fără ea! A naibii boală cancerul ăsta, nu-i scapă nimeni dintre cei pe care a pus gheara! Cât o mai fi suferit, biata de ea! Când am văzut-o ultima oară... Nu le răspundea, mesteca încet, privindu-i, cu o urmă de zâmbet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
am auzit-o pe Rodica Dumitrescu zicând în urechea mea, dar am ridicat din umeri, deși aveam un gând nu prea lămurit că n-a ieșit pentru vreo nevoie fiziologică și - „Mai încetează cu mersul ăsta de colo-colo și stai naibii într-un loc!“ - îmi coboram din nou privirea în registru, când i-au dat cuvântul lui Meme. „Și nu se întorsese Patriciu.“ Nu. Cred că nici n-ai fost prea atentă. Mihai Marinescu stătea la un scaun depărtare de tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
redacția trebuie să știe că nu ai negat că ai mers cu fostul redactor-șef la restaurant Îca și cum asta ar fi fost o crimă, atunci m-a pufnit râsul, Rodica Dumitrescu mi-a dat un ghiont, stăpânește-te naibii! mi-a șoptit printre dinți); în acești termeni, continua Ilușcă, făcându-ți o analiză foarte serioasă, nu consideri că persistența unor lipsuri în atitudinea ta contravine statutului partidului? Și Meme: persistență când? Și Ilușcă: la trei zile după ce ai fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
nou Ilușcă: să continuăm, să continuăm, tovarăși, și, înainte de a se trezi a răsunat din adâncul fotoliului unde se înghesuise sub pled, tremurând, glasul Ilenei Roman: „Iar te-ai așezat acolo. Ți-am mai spus o dată: întinde mâna și dă naibii hârtiile alea la o parte, nu te văd din cauza lor“. Al treilea brâu Buimac de somn și de coșmar, s-a dat jos din pat, împleticindu-se, și-a șters cu dosul palmei transpirația de pe frunte, a intrat pe întuneric

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Ce ți-a făcut?“ Nu cine știe ce, ce rost ar avea să mă plâng? Numai că n-ar mișca un deget pentru careva de la care n-ar obține el un avantaj, fie și mai târziu. De la mine ce să obțină? „Fii naibii mai clar!“ Cât de clar ai vrea să fiu? Parcă nu știi că l-am rugat să mă sprijine în povestea cu casa, pentru că mă dau afară și rămân pe drumuri, și n-a mișcat un deget, deși se lăuda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
timp povestise ședința, pentru că știa, în vis chiar știa că există un martor care n-ar fi trebuit să existe. Înaintând spre el în foșnetul de mătase al picioarelor ei extraordinare, zicându-i: hei, hei, uită-te la mine, unde naiba te uiți? îmboldindu-l cu degetul în piept și zicându-i: „hei, ce naiba stai așa înțepenit ca o statuie? vreau să-mi răspunzi în clipa asta: pe mine de ce mă uiți? a trecut ședința, te-a apăsat destul, eu vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
departe și încă poate mai rău.“ „O, ce întristător!“ „Îți bați joc de mine?“ „Câtuși de puțin. Și nici nu mă gândesc la tine decât indirect. E întristător că încă mai am de așteptat să te destinzi, să-ți dai, naibii, frâu liber, să faci tot ce cred eu că se poate face cu mine, să mă iubești înainte de toate. Te încrunți din nou. Am întrecut măsura, știu asta, îmi cer scuze, domnul meu, îmi cer toate scuzele că eu, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
poți trăi fără femei.“ „Crezi asta?“ „Sunt absolut sigură. Nu merg o dată cu tine pe stradă să nu te uiți la cele care arată bine, nu se poate să nu-ți sară ție ceva în ochi - picioarele lor, părul, ochii, buzele, naiba mai știe ce. Nu e zi să nu vorbești despre femei. Sau să nu-mi sorbi din ochi prietenele, deși știu că nu-ți plac, sau eu îți plac mai mult, dar o faci totuși, de afurisit ce ești. Mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
O, Doamne, știu că asta gândești, sunt convinsă că asta gândești!“. O privea cum își frământă brațele, cum își agită privirea de colo-colo, mișcându-și într-o parte și în cealaltă capul. „Nu răspunzi“, i-a zis din nou. „De ce naiba nu răspunzi? Pentru că am dreptate, asta e! Pentru că acum gândești așa cum ți-am spus eu.“ „Nu, nu e chiar așa.“ „Atunci cum este?“, l-a întrebat repede. A ridicat o dată din umeri. Apoi a spus: „Nu știu. Poate e și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
cum ești și intuiai că ești așa, dar n-ai fi vrut să afli, nu-ți mai rămâne nimic. Nici n-ar trebui să fie citit decât cu discernămănt, decât de firile tari sau să scrie undeva, pe copertă sau naiba știe unde, la început, un avertisment și...“, „Ești pornită împotriva lui, nu glumă!“, „Nu sunt pornită, m-a îndurerat pur și simplu. Pentru că nu pot să uit ce spune clar: că nu există ceva mai plictisitor în lume decât o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
te poți bucura.“ „Pe dracu’, te poți bucura! Dacă știi că cineva e gol dedesubt? N-am să cred asta.“ „Și să rămâi singur?“ „Dar nu ești mai singur așa? Nu se alege prafu’ din orice și nu se duce naibii orice iluzie?“ „Nu se duce.“ Dar nu-l lasă să vorbească, se întoarce spre el cu înverșunare: „Și nu e destul cât ești de singur și așa? Mă provoci să spun ce nu vreau și să mă gândesc la lucruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
te oblige careva, chiar dacă ar dori-o. Însă ție nu ți-e gândul decăt la libertatea aia a ta blestemată și ai impresia că orice ar face oricine e cu gând rău și că ar fi un complot și că... Naiba să mă ia!“ Se întrerupse, trântind revistele alandala și ridicând privirea spre el, încrucișându-și brațele peste sâni, cu coapsele sprijinite de tăblia biroului. „Îți spun drept, uneori îmi pierd răbdarea, pentru că nu e nimic cum ar trebui să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
altul ca să-mi fie mai bine și puțin îmi pasă dacă nu știu ce a fost plătit - în cazul în care a fost plătit - sau trebuie plătit și dacă pentru ceva la care țin a trebuit să fac vreo intervenție și dacă... Naiba să le ia de treburi, iarăși!“ Se înfuriase și îi turuia mai departe, agitându-și acum brațele. Iar Andrei Vlădescu îi răspundea, cu aceleași glas înghețat, dar furios, punându-i întrebările de dinainte, la care nu mai afla răspuns, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
una lipită de cealaltă, cu etichetele colorate la vedere. „Ei, copii, ar cam trebui s-o șterg“, zicea unul scund, cu cureaua groasă a bluejeans încheiată cam la o palmă sub pântecele proeminent, pe care îl strigau Iuliu Sofronie. „La naiba“, spuse Rodica Dumitrescu, „nu-mi zice mie că ai nu-ș-ce treburi grozave la ora asta. Nici nu s-a făcut seară“. I-a luat paharul din mână, i l-a trântit pe masă și l-a târât după ea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
voce care nu mai era a ei, ca un cristal spart, „foarte bine, hai să uităm de ce-am zis eu și de ce trebuie să facem și să nu ne mai pese de ce-o să fie peste o lună sau naiba știe când și să credem că lumea se sfârșește mâine! Și deci să facem tot ce ne trece prin cap, de parc-am fi pe o insulă și... Prea bine, să facem asta!“. Își coborâse privirile și smulgea inconștient fire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
la ea sau poate nu mai știa ce să spună. Și atunci am auzit din nou glasul lui Vlad Dumitrescu, lângă mine: „Ați venit să mă vedeți și mi-e bine și îmi spuneți că n-arăt rău și al naibii să fiu dacă nu mi-e și mai bine. Așa că am face bine să ne amuzăm. Salutare la toată lumea“. A închinat din nou către toți. „N-ai de gând să mănânci și tu ceva?“, îl întreba Aurora Mocanu. „Am mâncat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]