4,047 matches
-
eroului Lenin care a fost un mare admirator al lui Robespierre și al metodelor drastice pe care acesta le-a folosit pentru a impune "Republica Virtuții"3. Pe lîngă această imitare a modelului leninist, comuniștii și socialiștii aveau în comun neîncrederea și disprețul față de regionalism de vreme ce erau mult mai adânc înrădăcinați în proletariatul urban și mai puțin probabil să favorizeze orice avea legătură cu Franța provincială 4. În cele din urmă, atât socialiștii cât și comuniștii priveau statul central ca pe
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
doar de politică și de cetățeni. În sfârșit, unele considerații de sinteză ale lui Alberto Vannucci par avantajoase: în țara noastră „scenariul este deci acela al unei corupții încă larg răspândite și cel mai adesea nepedepsite, într-un context de neîncredere generalizată față de onestitatea întregii clase conducătoare. Noua „corupție” prezintă apoi un alt element cheie de continuitate față de cea descoperită la începutul anilor ’90. Este încă o corupție sistemică, în care conduitele, stilurile, mișcările actorilor implicați, apar încadrate în modele prefixate
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
Cook). Și nici nu descrie un fenomen cultural cu adevărat internațional, întrucât el este în primul rând european și american (am în vedere ambele Americi)"9. Deși recunoaște că a folosit termenul de postmodernism în sensul dat de către Lyotard ca "neîncredere în metanarațiuni", Rorty se arată suspicios în fața periodizărilor și rupturilor radicale din interiorul culturii. În opinia sa, este riscant să crezi că schimbările din diverse domenii participă în același timp la o modificare fundamentală de direcție și este mai sigur
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de vedere, echivalarea cu antimodernismul, și mai degrabă câștigarea obiectivității, în lipsa unei goane de nestăvilit (tipic moderniste) după noutate și înnoire. La polul opus, Monica Spiridon vede în postmodernism "un mit cultural de sfârșit de mileniu"81 și își exprimă neîncrederea în consecințele pluralismului adoptat de către postmodernism, care ar duce la un feyerabendian "anything goes", concluzia aplicată literaturii 82 și criticii literare fiind aceea că " Nu cred că avem o literatură postmodernistă și cu atât mai puțin o "generație" de autori
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
luat ca un nume paradigmatic pentru "neîmplinirea" tragică a modernității"118. Definind postmodernul drept "starea culturii în urma transformărilor care au afectat regulile de joc ale științei, literaturii și artelor, începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea", și, mai general, drept "neîncrederea în metapovestiri"119, Lyotard va aduce în prim plan problema legitimării și a crizei marilor povestiri precum dialectica spiritului, hermeneutica sensului, emanciparea subiectului rațional etc. În acest context, după cum bine subliniază Rorty, "din punctul de vedere al lui Lyotard, Habermas
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
constrângerilor "tari" ale normativității devin astfel repere ale discursului postmodern care atenționează astfel că filosofarea nu mai poate fi realizată în sensul cartezian, tradițional. În această direcție, mulți critici consideră că postmodernismul în calitate de mișcare filosofică poate fi caracterizat prin scepticism, neîncrederea în autoritate 168, în metanarațiuni, antifundaționalism, valorizarea experienței estetice și retorice în locul adevărului, pluralism etc. Spre deosebire de Stuart Sim169, care observă o propensiune a filosofiei postmoderne către critica și destabilizarea altor teorii mai curând decât pentru articularea unei viziuni pozitive proprii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
anterior (și o explicație ar fi și erodarea fundamentelor vechiului nivel, care nu se produce neapărat în momentul de "glorie" al acestuia). De altfel, în acest sens se poate lectura ca un posibil indiciu al acestui tip de interpretare și neîncrederea exprimată de Baudrillard în ceea ce privește posibilitatea de a mai realiza în Europa nivelul de modernitate al Americii (acest lucru nesemnificând, cred, că Europa va fi "blocată" într-o modernitate nefinalizată și nu va trece în alt stadiu niciodată...). Oricum, cred că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lui Dumnezeu», apoi a început să ne explice, așa cum putea, pentru a le imprima în inimile noastre, două versete. Pe primul - «Oferă-i Domnului povara ta și el te va sprijini» (Ps 54,23) - îl spunea pentru a îndepărta orice neîncredere, fiindcă îi trimitea în regiuni necunoscute fără să aibă nimic asupra lor. Pe al doilea - «Nu vă preocupați cum sau ce veți vorbi, etc. Într-adevăr, nu voi sunteți cei care vorbiți, ci Duhul Tatălui vostru este cel care vorbește
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
astfel de schimbări pălesc În fața evenimentelor cu care s-a confruntat lumea afacerilor În ultimii ani. Acte de terorism greu de imaginat au schimbat modul În care gândim și ceea ce prețuim. Lăcomia care tulbură mințile a sporit cinismul investitorilor și neîncrederea angajaților. PDA-urile și laptopurile Înarmate cu tehnologia Bluetooth au redefinit comunicarea. Numai În 2005 s-au trimis 7 mii de miliarde de e-mailuri În toată lumea. Pentru a dobândi instrumentele necesare managementului resurselor umane și evenimentelor Într-o lume
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Îi transmiteți persoanei respective că aveți Încredere În talentul și capacitatea ei. 2. Delegarea este o activitate de separare a puterii care consolidează Încrederea. Managerii care refuză să Împartă puterea conferită de poziția lor În companie transmit un mesaj de neîncredere și teamă. Cei care Își Împart puterea creează o cultură a Încrederii și ainspirației. 3. Delegarea satisface nevoia primară de a vă simți importanți. Recompensarea subalternilor cu o sarcină provocatoare și plină de sens intensifică sentimentul lor de importanță. 4
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
nu mai sunt inspirate. Ă Angajamentele de livrare făcute clienților sunt deseori Încălcate. Ă Respingerile și returnările comenzilor ating cote alarmante. Ă Atitudinea dominantă a multor angajați este de genul: „Cui Îi pasă?”. Ă Apar deseori resentimente și semne de neîncredere. Ă Absenteismul și Întârzierea se amplifică. Ă Împotrivirea față de schimbare este ridicată, de vreme ce nimeni nu are Încredere În manageri. Cauzele cinismului Chiar am crezut că Încrederea Începea să funcționeze În afaceri până când acuzații care treceau escortați de poliție prin fața camerelor
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
liniile de comunicare cu angajații, mai ales dacă suspectați existența vreunui balaur care a ieșit după pradă. Mențineți angajații informați pentru a insufla Încredere și pentru a Împiedica propagarea informațiilor eronate. 2. Principalul element care contribuie la o cultură a neîncrederii este credibilitatea scăzută a managementului. Într-un astfel de caz, restabilirea credibilității trebuie să fie prima prioritate. Purtați o discuție sinceră cu angajații, pentru a determina ce rată de Încredere are conducerea În rândul acestora. 3. Dacă ați ajuns la
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
multor scrisori din Tristele, în urma analizei acestora din urmă ar rezulta că Atticus era un prieten mai degrabă oscilant al lui Ovidiu, care-l dojenește și-i atrage atenția că, fiindu-i prieten, are niște obligații 239. De altfel, aceeași neîncredere reiese și din Epist. Ex Ponto, II, IV: ca să spunem adevărul, Sulmonezul îi acordă din nou încredere, dar îi cere în schimb fidelitate constantă (din câte se pare, acesta nu i-o arăta întotdeauna). Și în scrisoarea Ex Ponto, II
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nenoricirii. Îl roagă pe Graecinus să-l implore pe Augustus să fie mai îngăduitor. În încheiere, Sulmonezul reînnoiește în mod enfatic încrederea sa în fidelitatea lui Graecinus: s-ar părea că în sufletul lui Ovidiu se strecoară un sentiment de neîncredere în ceea ce-l privește pe Graecinus și luptă împotriva acestuia amăgindu-se pe sine. Același sentiment de neîncredere față de Graecinus transpare și din Epist. Ex Ponto, II, VI. "Îmi reproșezi, ca și cum așa s-ar cuveni, "păcatele" unui tovarăș necugetat și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în mod enfatic încrederea sa în fidelitatea lui Graecinus: s-ar părea că în sufletul lui Ovidiu se strecoară un sentiment de neîncredere în ceea ce-l privește pe Graecinus și luptă împotriva acestuia amăgindu-se pe sine. Același sentiment de neîncredere față de Graecinus transpare și din Epist. Ex Ponto, II, VI. "Îmi reproșezi, ca și cum așa s-ar cuveni, "păcatele" unui tovarăș necugetat și declari că eu sufăr mai puțin decât ar trebui." Ovidiu, însă, se apără în fața unei asemenea luări de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să generalizăm sentimentele republicane și antiaugustane ale tuturor celor care vorbeau despre trecut glorificându-l; dar suntem siguri că printre personajele aristocrației exista un procentaj bun care era sincer în a-și exprima admirația pentru republică și, în același timp, neîncrederea și rezerva lor față de regimul care se anunța odată cu sosirea lui Augustus. Prin urmare, nu se poate și nu trebuie să folosim procedeul contrar, cum face Boissier, care vrea să reducă opoziția sub Augustus la o opoziție flecară și intrigantă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
alții, o generație Întreagă Îi recită cu evlavie versurile Întristate. Scrie epistole În versuri, primește răspunsuri În același fel, poezia fiind, pentru el și pentru alții, o formă de comunicare cu o sferă largă de cuprindere: de la amor la politică. Neîncrederea În formele de expresie, manifestată ici-colo, pare mai degrabă, o cochetărie de om instruit sastisit de citera lui. CÎnd În Primăvara amorului Iancu spune că: „La simțirile-nălțate Al meu glas e neajuns”. se Înțelege ușor că este vorba de o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
referit la literatură în genere (și nu numai la categoria comicului) Bergson a evidențiat aproape exclusiv latura ei formală, de mecanică goală, ceea ce i-a determinat pe exegeții operei sale să vorbească despre un "pesimism lingvistic radical"22, trădând o neîncredere fără precedent în cuvânt (considerat un mijloc inadecvat nu doar de cunoaștere, ci și de reprezentare). Prin urmare, neputând transpune în pagină bogăția concretului fenomenal la fel de fidel ca artele plastice, literatura (artă a cuvântului prin excelență) se vedea sancționată drastic
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
îl tratează cu ostilitate pentru simplul motiv că e "altfel", singularizându-se atât prin vestimentație (la școală e nevoit să poarte o "redingotă de cioclu"), cât și prin comportamentul apatic, indiferent, manifestat pe un fond de timiditate și de totală neîncredere în sine. Un anume Contici, repetentul clasei, haimanaua, nu se sfiește să-și mărturisească pornirile belicoase ("Te urăsc, neamțule!"), spre nedumerirea inocentului Bizu, care "nu ajunsese să priceapă inexplicabila putere de atragere sau de repulsie stabilită irațional între oameni". Nenorocit
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ilustrarea necesității acestei tehnici este cel legat de o anumită greșeală, eroare, făcută de un individ la locul de muncă și care are repercursiuni negative asupra activității. Sigur că apare sentimentul de autoînvinovățire, de furie, frustrare și căderea pe panta neîncrederii în forțele proprii și a neputinței de a mai realiza ceva folositor în activitate. Aici intervine rolul terapiei cognitive, a terapeutului, anume de a-l scoate pe individ din matricea activității depuse, a-i oferi alternative și a-i demonstra
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru Trifu, Carmen Raluca Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/771_a_1655]
-
realiza ceva folositor în activitate. Aici intervine rolul terapiei cognitive, a terapeutului, anume de a-l scoate pe individ din matricea activității depuse, a-i oferi alternative și a-i demonstra că puterea de a depăși momentul de slăbiciune și neîncredere trebuie să vină cu prioritate din interiorul său, bineînțeles și cu sprijin extern benefic, din partea celor care într-adevăr vor să ajute și să dorească binele individual, dar și colectiv. Nu puteam omite între metodele și practicile absolut necesare eliberării
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru Trifu, Carmen Raluca Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/771_a_1655]
-
planurile, în Europa, pentru a ne limita acum doar la acest aspect este deci formarea și consolidarea păturilor românești mijlocii preponderent citadine. Numai omul de la oraș poate fi european. Societatea rurală, tradițională, închisă, izolată, care are o reacție instinctivă de neîncredere și apărare față de străin, nu poate gândi și acționa în spirit european. Ea este animată de alte valori și are alte reflexe. Tradițiile sale sunt diametral opuse, conservatoare, religioase. Dimpotrivă, doar orașul deschide noi orizonturi locuitorilor săi. Ideile circulă mai
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
o serie de atitudini violent antieuropene: este retractil, suspicios, urăște tot ce este străin, nu cunoaște alți dușmani decât oamenii prosperi din țară, și ungurii, în afara ei etc. profund și în sensul cel mai negativ rural, elitele intelectuale îi trezesc neîncredere etc. etc. Deși brute și imbecili există într-o proporție oarecare mai peste tot. Un astfel de tip uman, răspândit la scară națională, face imposibilă integrarea europeană. Concluzia se impune de la sine. 2. Integrarea culturală a României în noua realitate
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
comună în cadrul unei culturi globale, pe de alta stimulează depășirea specificului izolaționist și restrictiv. Exemplul japonez este, între toate, deosebit de elocvent pentru această tendință de acumulare și modernizare fecundă. Străinul devine nu adversar, ci partener, coleg și confrate literar. Adversitatea, neîncrederea sau necunoașterea reciprocă fac loc colaborării pe scară tot mai întinsă. Într-o astfel de perspectivă, rolul traducerilor crește enorm. El devine chiar esențial și hotărâtor. 3. Competiție și emulație creatoare. Bineînțeles, literaturile și culturile naționale nu sunt chemate să
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
o zonă interzisă creatorilor. Dimpotrivă, după exemplu lui Gorki, tot mai mulți scriitori sovietici au dovedit că mânuiesc cu Îndemânare uneltele criticii. Dar În aceleași concluzii cititorii insistau cu deosebire asupra faptului că mai există o foarte serioasă doză de neîncredere În posibilitățile criticii literare. Toți lectorii făceau apel la principialitate critică, la obligația ei de a convinge, de a furniza dovezi În sprijinul afirmațiilor. (Ă). Fiecare dintre observatorii noștri va putea furniza elemente critice În legătură cu opera cu care au luat
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]