6,179 matches
-
de situație. Aș vrea să cred că e un vis din care mă pot trezi...Oamenii aceștia par să se apropie atât de mult de mine, încât simt că mă sufoc... parcă nu mai e destul aer în încăpere... Spirite nevăzute zboară în preajmă și-mi aspiră dreptul la decență... Insul mai mic de statură își amintește că nu s-a prezentat... E profesorul de limba germană... așa mă gândeam și eu...Al treilea mă șocheză prin frumusețe. E un personaj
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
1948-1950. Decret-lege 966 din 7 aprilie 1941 privitor la interdicția căsătoriei funcționarilor publici cu străini sau evrei. Nazi Conspiracy and Aggression, Washington, 1946... Stia prea bine titlurile, nu-l mai satisfăceau. Creșterea molimei, confuzia... atâtea înșelătoare mici speranțe, până ce lațul nevăzut se strânge brusc și e prea târziu, nu se mai poate face nimic. Ieri boala era încă la vecin sau la vecinul vecinului, azi e deja în tine și e prea târziu. Premisele răului, în fiecare captiv, nu doar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Popescu. Am acceptat. Cu o furie morbidă, de a mă răzbuna pe mine însămi. Orașul murise, doar foșnetul arborelui peste terasă amintea că sunt martori și înlocuitori peste tot, degeaba te-ai ascunde, tovarășii tovarășului Orest penetrau peste tot, firele nevăzute ajunseseră deja și aici, în patul plăcerii ilicite. Irina se aplecase peste marginea joasă a patului, să ia pachetul de țigări. Aprinse țigara, își aranjă perna de copil, sub cap. Degetele subțiri, străvezii strângeau țigara până la flacără. — Își găsise leacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dansează Charleston. Să te dai în lături și să scuipi în sân, ca la vederea împielițatului. Numai de n-ar trece săraca Vasilica tocmai acum pe la recepție! Publicul stă paralizat, în așteptare. Ți-ai găsit! Iat-o, adusă pe firul nevăzut de Nichipercea, uite-o, tocmai deschide ușa. — Coană mare, ai uitat miercuri să-mi dai punga. Nu mai am combustibil! Criza de energie! Așa că: stânga împrejur, adă punga! Fă-te punguliță... Punguliță punguliță, cui mă lași?, începe să fredoneze Sarsailă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Statutul, atunci o fi în preajmă nevasta, sora, menajera, fiul care să răspundă. Nu răspundea nimeni. Dacă nu vrea Binefăcătorul, Marele Măsluitor, n-ai ce face, nu poți forța roata norocului. Ba poți, uite că poți... perseverezi. Până și Marele Nevăzut se plictisește, cedează, doar e facut după chipul și asemănarea noastră, așa scrie în Cartea Cărților noastre de identitate. Iar celălalt, Răufăcătorul, sosia, cu care împarte jocul, Înalt Prea Păcătoșenia Sa, geamănul, bastardul, seamănă și el cu biata noastră făptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cât de hotărât venise... asta-i, n-ai ce face, decât să întorci mâinile, cu palma în sus, să contempli îndelung complicatele linii ale destinului. Am venit așa, doar să-ți văd sprâncenele. Să descopăr semnul invizibil, codul. Cicatricea aceea nevăzută, la coada sprâncenelor... Doctorul nu va răspunde la provocare, tot nu înțelegea despre ce e vorba. O glumă, o glumă idioată, vreo altă aiureală a aiuritului. Își va retrage doar, intimidat, mâinile durdulii sub masă, în poala halatului. — Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gol, membrele moi, bateria s-a descărcat. Ăsta-i defectul, avem zile proaste, asta-i. Privirea în gol, bateria descărcată, spulberat cheful de ghidușii și ocoluri. Venise ora lupului, ora gri a agresiunii iminente. Noaptea avansa din toate părțile, cu nevăzuta ei armată de leproși. Curând, avea să simtă frisonul epileptic, încercuit, fără scăpare. Zidurile aveau să geamă iarăși, dementizate, zgâlțâindu-se sub săgețile cerului otrăvit, acoperișul va dansa, din nou, trepidând sub bombardamentul nocturn, ferestrele vor zăngăni, turmentate de teroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o găină, într-un sac cenușiu, cu pliuri. E veștedă, curbă, curioasă, moartă, învelită, caritabil, în punga standard. Strângem pungile, balansăm ușor cadavrul, în aerul dospit, roz al zilei otrăvite. Primejdia pândește, privirea e tulbure, amețită de toxinele zilei. Gheara nevăzută e aproape, gata să înhațe, dar imprudentul cadențează sprinten, nici că-i pasă, unda fatală a și deviat spre alții, a trecut, suntem încă vii, mai mult nu se îngăduie, nici nu vrem, avansăm în neștire, ca și cum am sta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care arată ca niște chipuri omenești, ca niște contururi de țări, ca niște animale imaginare, cu câte zece picioare. Viziunea neașteptată a unui șarpe inofensiv care își croiește drum ondulându-se prin iarbă. Lamentația pe patru note a unei mierle nevăzute. Cele o mie de frunze ale unui plop-tremurător fluturând ca niște molii rănite în timp ce vântul se strecoară printre crengi. Luate unul câte unul, elementele sunt, dar întregul lipsește, părțile nu se leagă și nu pot să fac mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
prag și i le-am limitat la o oră pe zi), nu am regretat nici o singură dată că am luat-o să locuiască la mine. Dar rămânea nemulțumirea produsă de refuzul ei de a vorbi despre Aurora. Aceasta era prezența nevăzută care domina micul nostru cămin și indiferent câte întrebări îi puneam, indiferent cât de des încercam să o păcălesc ca să-mi divulge vreo fărâmă de informație relevantă, cu Lucy continuam să nu ajung nicăieri. Poate era ceva de admirat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
chiar deloc, cu toate acestea însă dătătoare de fiori, ca și cum același cuvânt apărut în două contexte diferite ar fi stabilit o legătură subterană între Harry și Aurora: unul dispărut pentru totdeauna, cealaltă doar în afara oricărui contact, amândoi locuitori ai tărâmului nevăzut. Dincolo de acest unic indiciu, restul mergea exclusiv pe ghicite, dar, pentru că Lucy vorbea cu accent din sud și pentru că își plasa mama în inexistentul stat Carolina Carolina, am decis să-mi încep căutările în Carolinele adevărate, de Nord și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ăștia că mai ții locu’ la înc-o persoană. Uite-aici pune-l, pe terasă, că nu-l ia nimeni (băiatul de treabă a și trântit peste geamantan tricoul lui soios și s-a topit cu actele lui undeva spre capătul nevăzut al cozii). Să mai fi stat Tudor în coada aia, șerpuitoare ca o iguană, vreo cinci minute, până i s-au muiat picioarele și a simțit nevoia să se așeze - jos, pe cimentul terasei, unde fusese geamantanul lui și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ca moș Țârțâc? Cu degetele de la picioare umblă pe la șlițul meu. - Stai cuminte... Hai, fată, potolește-te. - Care fată? râde ea, strângându-se cu bărbia-ntre genunchi, s-ajungă cu botul la urechea și gâtul meu. Ajutându-se de mâinile nevăzute, îmi decapsează blugii, pe urmă cu gura începe să tragă de cămașă, făcându-mă să-mi aduc aminte că de la incendiu nu mai găsisem timp să mă spăl (parc-a trecut cine știe cât timp, în realitate n-a fost decât noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ea toaleta, masa se servește în sufrageria cu relicve orientale (un fel de încăpere tematică, umplută până la dunga tavanului cu tapiserii reprezentând mai brut sau mai stilizat femeia), cu aerul oriental potențat de femeia lui Ilie, care apare discret, aproape nevăzută, cu farfuriile fierbinți. Se lasă o tăcere respectuoasă, punctată doar de ciocnitul polifonic al tacâmurilor de porțelanul farfuriilor. Abia după o masă sănătoasă, ca la turci, se poate trece la discuțiile serioase. - Măi Lică, e nasol. Fata asta trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
din poartă, se aruncă în drum, sub prima mașină care venea măturând stratul subțire de zăpadă, o Dacie. Toată lumea așteaptă să se risipească norul de zăpadă cu gaze, într-adevăr, în drum, animalul sacrificat nu mai mișcă. Femei văzute și nevăzute încep să urle, să chirăie ca și când porcul n-ar fi trebuit sacrificat, n-ar fi fost cumpărat și îngrășat special pentru asta. De pe strada bisericii, vântul aduce mirosul de sulf, pe urmă și pocnetul de petarde - care m-au trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Planta perlă purpurie. Când ea face asta, el se umple din nou de dorință. Ca o fecioară născută într-o familie nobilă, În turnul unui palat Alinându-i greaua iubire Ca un licurici auriu Într-o vâlcea cu rouă Împrăștiind nevăzută Culoarea-i aeriană Suflet în oră de taină Cu viță dulce ca iubirea Care-i umbrește iatacul. Nu după multă vreme, Mao aduce vestea la Biroul Politic: tovarășa Lan Ping e însărcinată. El vrea un divorț și căsătoria. Partenerii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-mi spui ce-ai descoperit. În clipa aceea, aud în cap o arie familiară. Ca o fecioară născută într-o familie nobilă, În turnul unui palat Alinându-i greaua iubire Ca un licurici auriu Într-o vâlcea cu rouă Împrăștiind nevăzută Culoarea-i aeriană Suflet în oră de taină Cu viță dulce ca iubirea Care-i umbrește iatacul. După raportul ei, Mao își pierde firea. Sunt la putere de paisprezece ani, urlă el. Și opozanții mei nu au încetat niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
râului fumuriu, sub cerul greu și jos, de plumb, al subpământului. Aș clipi mut, orbit de bezna ca smoala, nu i-aș vedea nici chipul hâd și bărbos, nici mâinile reci, Încleștate pe vâsle. Nimic altceva În jur decât clipocitul nevăzut al apei negre, gata să smulgă de lângă mal luntrea, tocmai când, șovăind, tremurând, aș Întinde piciorul, ca să mă prăbușesc În adâncurile fără fund, umede, Înghețate, care au să se Închidă, uleioase, tăcute, deasupra mea, acoperindu-mă, cu frig și beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
reverența e la fel de grațioasă. Încununată de aplauze tot mai anemice, dispare În culise cu pasul ei tânăr și elastic, ducându-și cu o distincție armonioasă vioara. A ieșit din scenă, dar a rămas Încă În privirea lui mirată, Îndepărtată, Împreună cu nevăzutul ei profesor de instrument și toți ceilalți nevăzuți educatori și supraveghetori care au Împins spre sala de concert a castelului rococo (corpul central 1300, aripile noi 1700) mica sălbăticiune cu pomeții lați, cu ochii oblici și părul arămiu... * —...Te foiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mai anemice, dispare În culise cu pasul ei tânăr și elastic, ducându-și cu o distincție armonioasă vioara. A ieșit din scenă, dar a rămas Încă În privirea lui mirată, Îndepărtată, Împreună cu nevăzutul ei profesor de instrument și toți ceilalți nevăzuți educatori și supraveghetori care au Împins spre sala de concert a castelului rococo (corpul central 1300, aripile noi 1700) mica sălbăticiune cu pomeții lați, cu ochii oblici și părul arămiu... * —...Te foiești În timpul concertului și, când jumătate din spectatori sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
un singur Novalis, un singur Goethe, un unic Shakespeare? Cine a hotărât asta? Îl înspăimântau dimensiunile oceanului de așteptare din el, acel plin insuportabil, greu de dus. Era nerăbdător să-l risipească. Dar nu prea știa cum. Se adresa maeștrilor nevăzuți, mereu prezenți, ai lumii. ― Învățați-mă cum să mă risipesc! Dați-mi o cunoaștere adâncă sau măcar o mare, o copleșitoare iubire! Vreau, da, vreau să citesc tot și să trăiesc tot. Vreau ca existența mea să nu fie doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
biserici, turme cuminți, pământ uscat, ci amintiri, amintiri dintr-o țară pierdută pentru totdeauna, Armenia. Chiar și țesătorul lăsa impresia că dibuise desenele și nuanțele prin pulberea unor amintiri ancestrale. Curgeau unele din altele, comunicau între ele printr-o rețea nevăzută, prin fibrele insesizabile, dar încă vii ale sufletului armean. Se ascundeau, dispăreau, pentru ca să se ivească ici-colo, asemenea miresmelor, asemenea muzicii. Prințul nu se născuse în Armenia, dar ajunsese să o cunoască bine din străvechiul covor moștenit de la tatăl său. Ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de fier, macarale puternice... Mariam se așeză lângă domnița Ecaterina. Asculta povestea unor încurcături dintr-un proces mai vechi, dar era atentă la cei doi. Îi privea ca și cum ar fi privit un tablou în curs de realizare. Și mâna pictorului nevăzut închega sub ochii ei portretele lor. Erau într-adevăr personajele pe care le știa, numai că ceea ce ieșea la iveală arăta cu totul surprinzător și înrămat într-o ramă de vrajă, dincolo de care nu mai putea să treacă. Examină desenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de tufișuri, deasupra cărora se ridicau voluptuoasele cupole ale coroanelor verzi. Trecând prin sita frunzelor, lumina soarelui se fragmenta în segmente de raze care se căutau apoi într-o mișcare nesigură, într-un joc nesfârșit al iluziei, al văzutului și nevăzutului. Pădurea trăia într-un timp al ei, un timp blând și ademenitor, frate geamăn cu visul. Deasupra ciorchinilor de căline roșii creșteau deodată coarnele vreunui cerb singuratic. Ochiul unui animal nevăzut cerceta o clipă cuprinsul pădurii, ca să dispară apoi fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
într-un joc nesfârșit al iluziei, al văzutului și nevăzutului. Pădurea trăia într-un timp al ei, un timp blând și ademenitor, frate geamăn cu visul. Deasupra ciorchinilor de căline roșii creșteau deodată coarnele vreunui cerb singuratic. Ochiul unui animal nevăzut cerceta o clipă cuprinsul pădurii, ca să dispară apoi fără urmă. Când și când, puzderii de gâze, șerpi lunecoși, iezi rătăciți și iepuri fugari se ițeau din iarba înaltă și piereau dintr-odată, ca mistuiți de un pântec magic. Cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]