7,693 matches
-
te alături istoriei în mișcare, spre a nu fi strivit de avansul ei. Am intuit că avem în Azania condiții ideale de lucru pentru noi și tehnicienii noștri :o țară imensă, ca și posibilitatea de a nu fi deranjați de oaspeții inoportuni pe care îi întâlnești peste tot în Europa. Discreția este esențială în realizarea unui proiect la care visăm încă din zilele în care Tintin și Tournesol au ajuns pe Lună. În schimbul unui generos subsidiu și al energiei electrice pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Lovindu-l cu botul cizmei pe Milou, care se îndepărtă schelălăind, ambasadorul Borduriei le întinse, fără un cuvânt, ziarul oficial din capitala Azaniei. „Tragica soartă a expediției lui Tintin. Corespondenții noștri din Bulundi ne informează că Tintin, Haddock și Tournesol, oaspeții președintelui-mareșal, au fost dați dispăruți, la capătul unui atac mișelesc al rebelilor. Într-o declarație oferită agenției de știri a Azaniei, președintele-mareșal și-a exprimat convingerea că eforturile de pedepsire a celor vinovați vor fi încununate de succes. Memoria lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
căminul strămoșesc al lui Haddock se va arăta, iar Milou va sări, bucuros, din mașină, spre a alerga după pisicile la care visase în zilele fără de sfârșit ale drumului pe ocean. Moulinsart se deschide, încă o dată, spre a-și cuprinde oaspeții, iar Nestor zâmbește fericit, îmbrățișat de Haddock. Tournesol își regăsește laboratorul său neschimbat, cu pădurea de retorte și de hârtii intactă. Totul este la fel ca la plecare, ca și cum Moulinsart ar fi înghețat în timp, sub aripa unei zâne. Tintin
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
până ce n-am simțit că răceala tatei, apoi antipatia lui s-au schimbat în ură. Își aranjase viața destul de bine, cu gloria se descurca, iar eu îi stricam reputația; era peste puterile lui să se împace cu asta. De câte ori primea oaspeți și avea nefericita inspirație să mă închidă în cameră, băteam cu pumnii în ușă până ce, dacă nu era larma prea mare și se auzeau zgomotele, se vedea nevoit să-mi deschidă, spumegând de furie și îngrozit de ce va urma; deoarece
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Ce doriți? l-am întrebat. Prinzând curaj, omul s-a apropiat, lămurindu-mă cu ajutorul unui torent de vorbe care se revărsa continuu că auzise de venirea unui "scluptor". Sculptor, l-am corectat eu. Și se gândise că fiind eu un oaspete de seamă, poate îl ajutam cu o vorbă bună pe lângă Moașa. ― Știți cine-i Moașa, nu-i așa? mă chestionă. Am dat din cap. Ei bine, domnule scluptor, nu mai e de trăit aici, se porni el pe un ton
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a doua zi. "Îmi pare rău, Ulise, pentru tine, mi-a zis directorul, dar trebuie să joci mâine seară". "Dar nu pot, domnule, sânt bolnav", am protestat. Fără nici un folos. Nici n-a vrut să audă. "Nu mă interesează. Avem oaspeți importanți. Nu-mi pot permite să scot din program tocmai un număr de senzație. Mai ales că, știi, nu vei avea plasă". "Cum adică?" am transpirat brusc. "Așa cum îți spun. Dacă nu prinzi trapezul, te-ai ras. Nu mai e
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în rest eram copleșit de o stare care semăna cu fericirea. Ieșisem dintr-un tunel umed, friguros și murdar, într-o sală strălucitoare în care vechiul cioplitor de cruci se simțea răzbunat. M-am așezat pe fotoliul mai scund, rezervat oaspetelui, mi-am înfipt coatele în masa de răchită și am început să mă privesc cu o plăcere nesfârșită. Cum spusese Victor? Că va veni ea era rațiunii? Ba să nu vină, sau să nu revină niciodată, m-am gândit, dacă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ÎN ȘIR ȘI DE PE ELE ALUNECAU PE FUNDUL GROPII, APROXIMATIV UNELE LÂNGĂ ALTELE, TRUPURILE DESPUIATE ȘI UȘOR STRÂMBE, CARE, ÎN ACEEAȘI CLIPĂ, ERAU ACOPERITE DE VAR NESTINS, APOI DE PĂMÂNT, DAR NUMAI PÂNĂ LA O ANUMITĂ ÎNĂLȚIME, SPRE A PĂSTRA LOC OASPEȚILOR CARE MAI URMAU SĂ VINĂ. A DOUA ZI RUDELE ERAU INVITATE SĂ SEMNEZE ÎNTR-UN REGISTRU, CEEA CE SCOTEA LA IVEALĂ DIFERENȚA CARE POATE SĂ EXISTE ÎNTRE OAMENI ȘI, DE EXEMPLU, CÂINI: LA OAMENI ESTE TOTDEAUNA POSIBIL CONTROLUL. Pentru toate aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu timpul), de Alexandru Mânăstireanu, apărut la Editura PIM din Iași, în 2010. Au prezentat Mihaela Tudor, Elena Popoiu, Serghei Coloșenco, Veronica Daraban, Gruia Novac. Prezentă a fost, ca și anul trecut, Mariana Mânăstireanu, fiica autorului, venită special de la Paris. Oaspeți de seamă au fost frații Roman și Gheorghiță Scumpu și Ionel Tasie, consătenii autorului care au venit special din satul Priponești, județul Galați. De la Iași, au venit actorul Constantin Avădanei, bârlădean de origine, împreună cu soția. Un invitat special: Neculai (Culiță
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
casă, cald și luminile aprinse peste tot. Ușa de la intrare era deschisă, ofer doamnei buchetul multicolor de crizanteme (floare de sezon). Domnul Pândaru m-a îmbrățișat cu toată căldura, de parcă ne cunoșteam de când lumea! Oameni calzi sufletește! în camera de oaspeți am avut două ore de discuții interesante, de la probleme personale și până la politica internațională, inclusiv un viitor volum. Nimeni dintre noi n-ar fi vrut să întrerupă vizita, dar musafirii mei dragi aveau drum lung de făcut și întunericul tindea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe mai multe planuri. Este de admirat luciditatea cu care întâmpinați și traversați fiecare provocare existențială, dorință de reușită, de a fi la înălțimea tuturor cerințelor, nimic nu vă împiedică să scrieți, să comentați, să răspundeți la scrisori, să primiți oaspeți, să răspundeți la apelurile telefonice. M-a impresionat grija și dragostea pe care o acordați familiei. Există în relația dvs. cu florile ceva din gingășia unei mari iubiri... în paginile cărții sunt prezente personaje adevărate, viața însăși în toată splendoarea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fi înlocuit de asfaltul parcării pentru vizitatori și al drumurilor de serviciu. Va fi și el luminat. Asta va fi zona cea mai periculoasă. După cum se aștepta, văzu în curând indicatorul în engleză și ebraică ce le ura bun venit oaspeților la „Kibbutz Hephziba, sediul legendarei sinagogi Bet Alpha“. Prin semne, le ordonă celorlalți să se lase la pământ. Unul după altul, cei patru bărbați alergară ghemuiți spre zona marcată pe harta lui Ziad ca fiind intrarea în clădire. Ușa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să meargă pe jos de acolo. Maggie îi mulțumi șoferului, îi făcu semn să plece și se uită atent în jur. În fața ei era Centrul Suedez de Studii Creștine. În apropiere se aflau Centrul Creștin de Informațiii și Casa de Oaspeți a Bisericii lui Hristos. Ieși la suprafață amintirea încețoșată a imaginii lor vizionate la lecțiile de geografie ale surorii Frances. Maggie își dădu seama că auzise de locurile acelea cu multă vreme în urmă. Toate erau misiuni - misiuni de convertire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
hotel, dar nu vru să intre imediat. Văzuse atât de puțin lumina zilei, încât voia să o lase să pătrundă înăuntrul ei acum. Rămase pe loc, uitându-se în jur. Intrarea era aglomerată, blocată de taxiuri parcate cu motoarele pornite, oaspeți intrând și ieșind cu multe valize. Ieșeau mai mulți decât intrau, se gândi Maggie; turiștii probabil că părăseau Ierusalimul după problemele din ultimele câteva zile. De-ar fi știut ei. Auzi un megafon zbierând. Se întoarse și văzu o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe scări, șchiopătând puternic. Îi spuse lui Maggie că era periculos să se întâlnească acolo: dacă se mai învârteau mult, erau văzuți și Miller afla imediat. Așa că îi spusese lui Nour să vină în singurul loc din hotel pe care oaspeții îl foloseau foarte rar. Dacă mai era altcineva prin preajmă, în afară de fiul lui Nour, atunci știau sigur că fuseseră urmăriți. Într-adevăr, piscina era pustie, înconjurată de câteva scaune nefolosite. Chiar când vremea era bună, nimeni nu făcea plajă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ce zici? Nu, doamnă, răspunse agentul Mancuso, ciulind urechile la niște tropote care se apropiau. — Copiii care apar în programul acesta ar trebui să fie toți gazați, spuse Ignatius, pe când intra în bucătărie, în cămașa lui de noapte. Apoi observă oaspetele și spuse rece: A! — Ignatius, l-ai cunoscut pe domnu’ Mancuso. Dă bună ziua. — Cred că l-am văzut pe undeva pe aici, spuse Ignatius, privind afară prin ușa din dos. Agentul Mancuso era prea surprins de monstruoasa cămașă de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spun: „Hei, mam’mare, iar ai pus prea mult usturoi.“ — Ce drăguț, spuse doamna Reilly, gândindu-se la nepoții cei mâncăcioși. Mie mi-au plăcut vinetele, spuse domnul Robichaux. — Nu-s fericită decât atunci când spăl podelele și gătesc, mărturisi Santa oaspeților ei. Îmi place să fac o oală mare cu perișoare sau ghiveci cu scoici. — Și mie-mi place să gătesc, spuse domnul Robichaux. O ajut uneori pe fiică-mea. — I-un mare ajutor. Un bărbat care gătește e de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
șaluri mari de bumbac, lână fină și cașmir sclipeau în lumina estompată când mâini și brațe despicau aerul într-o mulțime de gesturi grațioase. Unghiile, butonii de la manșete, inelele roșii, dinții, ochii, toate străluceau. În centrul unui mic grup de oaspeți eleganți, un cowboy cu un bici de călărie îl lovea ușor pe unul dintre admiratorii săi, care răspundea printr-o cascadă de țipete exagerate și chicote de plăcere. În mijlocul unui alt grup, un tip sportiv, îmbrăcat într-o jachetă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un farmec întunecat de blugii și cizmele pe care le poartă. Privi peste masa clocotitoare de invitați. Trebuie să-i potolim pe oamenii aceștia. Să-i aducem la ordine. Ne așteaptă o chestiune crucială. Falsul cowboy gâdila cu biciul un oaspete elegant. Sportivul țintuia la podea un altul, ce părea în culmea fericirii. Peste tot se auzeau țipete, gemete, chiote. La patefon puseseră acum o altă placă: Lena Horn. „Spirituală“, „vioaie“, „teribil de cosmopolită“, spuneau reverențios cei de lângă patefon. Cowboy-ul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Nimeni nu mă poate împiedica. Pace! Pace! Pace! — Vai de capul meu! Văd că ai luat-o chiar în serios. Ignatius îl lăsă pe Dorian și străbătu grăbit camera. Croindu-și drum printre invitații eleganți, opri patefonul. Când se întoarse, oaspeții îl întâmpinară cu o versiune fără vlagă a unui strigăt de război apaș. „Bestie.“ „Nebunule.“ „Asta ne-a promis nouă Dorian?“ „Fantastică Lena.“ „Ce costum! Grotesc! Și cercelul! Vai de lume!“ „Era tocmai cântecul meu preferat.“ „Oribil.“ „Inimaginabil de grosolan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
perverșilor, strigă Ignatius. Ascultați ce vă spun! — Dorian, se rugă cowboy-ul cu voce de soprană lirică. Fă-l să tacă din gură. Ne distram atât de bine! Era o petrecere formidabilă. Nici măcar nu-i amuzant. — E foarte adevărat, întări un oaspete extrem de elegant, a cărui față îngrijită era bronzată cu ajutorul fardului. E într-adevăr insuportabil. Teribil de deprimant. — De ce trebuie să ascultăm toate prostiile astea? întrebă alt oaspete, fluturându-și țigara de parcă ar fi fost o baghetă magică cu care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Era o petrecere formidabilă. Nici măcar nu-i amuzant. — E foarte adevărat, întări un oaspete extrem de elegant, a cărui față îngrijită era bronzată cu ajutorul fardului. E într-adevăr insuportabil. Teribil de deprimant. — De ce trebuie să ascultăm toate prostiile astea? întrebă alt oaspete, fluturându-și țigara de parcă ar fi fost o baghetă magică cu care-l putea face pe Ignatius să dispară. E vreun truc, Dorian? Știi bine că ne plac petrecerile cu un scop, dar așa ceva! În ce mă privește, nu urmăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se desprinse din brațele lui Dorian și căzu la pământ. La aterizarea cowboy-ului, acul sări de pe disc și muzica se opri. În locul ei izbucni o serie de țipete și strigăte. — O, Dorian, dă-l afară, se ruga înspăimântat unul dintre oaspeți. Dinspre un grup de invitați care se înghesuiau într-un colț se auzi un zăngănit metalic de inele, brățări și butoni de manșetă. — Bună treabă, grasule! îl felicită Liz. — Lasă-l să mai aranjeze pe cineva, spuse Betty prietenelor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sau șapte ani Dacă ai un tablou cu Muntele Ararat atârnat acasă, În garaj sau la birou Dacă te-ai obișnuit să fii iubit și alintat În armeană, certat și pedepsit În engleză și ignorat În turcă Dacă Îți servești oaspeții cu humus cu cartofi prăjiți cu nacho și sos de vinete cu prăjiturele de orez Dacă ești familiarizat cu gustul manti-ului, mirosul sudjhuk-ului și blestemul bastirmei Dacă te superi și te enervezi ușor din cauza unor lucruri extrem de banale, Însă reușești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de americanca asta? A luat o Înghițitură de ceai, apoi s-a strâmbat și a căutat zahărul. Una, două... și-a pus În ceșcuța de ceai din sticlă patru cuburi de zahăr. — Cum adică „de ce suntem toate entuziasmate“? Ne e oaspete! Vine tocmai din partea cealaltă a globului. Mătușa Feride a Întins brațele ca Într-un salut nazist pentru a indica unde și cât de departe era cealaltă parte a globului. Gândul la globul pământesc i-a strecurat În glas o oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]