11,594 matches
-
lesne contestată prin infirmarea existenței libertății absolute a voinței. Dumnezeu nu este creatorul răului, atunci când el știe că un om într-o anumită împrejurare va acționa împotriva legilor morale, de ce, totuși nu-l determină să procedeze altfel? Leibniz preîntâmpină această obiecție, de altfel atât de des formulată în istoria filosofiei și teologiei, afirmând că și într-o asemenea situație omul poartă răspunderea, nu Dumnezeu, fiindcă voinț a sa liberă,prin lipa aspirațiilor spre valorile superioare, se transformă în voință rea și
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
efortul conversiunii conform căreia necesitatea este prealabilă îndoielii, el presupune totodată admiterea realității sau adevărului unora din ideile noastre și de fapt el se bazează astfel pe un idealism ce identifică existența cu gîndirea. Această constatare este dublată de o obiecție care ne vine imediat în spirit atunci cînd lăsăm cogito-ul să se înfățișeze și care ține de această unică întrebare: Dar ce sunt eu așadar? ) Această enumerare celebră trădează o anumită neputință a subiectului de a se defini în mod
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cu toate aceste texte, dar el a găsit întotdeauna, cu abilitatea ce-l caracterizează, motive pentru a-și demarca scrierile de cele augustiniene cu scopul de a-și apăra , cu orice preț , originalitatea. Arnauld, în Al VI-lea șir de obiecții la Meditații, a invocat fragmentul din De libero arbitro în care Alypius vrea sa-i dovedească lui Evodius existența lui Dumnezeu. Pentru aceasta îi cere să-și înceapă raționamentul plecînd de la faptul că adevărul cel mai clar este propria-i
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
i se părea) în care am descoperit natura subiectului ? Interpreții care au ales a doua noțiune de gîndire susțin că este vorba despre conștiință. De fapt, videri din Meditația a IIa este înlocuit prin cuvîntul «conștiință» începînd cu Răspunsurile la Obiecții, și mai precis acolo unde Descartes a folosit acest videri: îi spune Descartes lui Gassendi. Dar în Meditația a-II-a , cuvîntul «conștiință» lipsește din locul în care Descartes introdusese, conform ipotezei noastre, propria lui noțiune de gîndire. Majoritatea interpreților nu au
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
indubitabilitatea, ar putea plasa această identificare între aparență și conștiință. Avem suficiente elemente pentru a pune întrebarea: videri, care permite inserarea senzației în gîndire, marchează o etapă încă indecisă în procesul ce-l va conduce pe Descartes în Răspunsurile la Obiecții, să identifice explicit gîndirea cu conștiința ? Pentru a accepta fără rezerve identificarea lui videri din Meditația a-II-a cu conștiința din Răspunsurile la Obiecții, ne lipsește încă un motiv solid care să justifice alegerea cuvîntului videri în locul celui de conștiință. Conform
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
gîndire, marchează o etapă încă indecisă în procesul ce-l va conduce pe Descartes în Răspunsurile la Obiecții, să identifice explicit gîndirea cu conștiința ? Pentru a accepta fără rezerve identificarea lui videri din Meditația a-II-a cu conștiința din Răspunsurile la Obiecții, ne lipsește încă un motiv solid care să justifice alegerea cuvîntului videri în locul celui de conștiință. Conform procedeului nostru, se va întreba dacă ordinea meditației nu oferă un asemenea motiv, și vom căuta deci în cele precedente motivele alegerii cartesiene
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
susțină permite deja întrezărirea lui Descartes: potrivit lui Suarez eroarea este întotdeauna voluntară, căci numai adevărul produce în spirit un asentiment invincibil. Necesitatea acestui asentiment sau acest asentiment necesar este o marcă sigură a adevărului. Împotriva acestei teze, Suarez construiește o obiecție sub formă de ipoteză: ipoteza unei înșelătorii care se opune din exterior la asentimentul spiritului: un Dumnezeu înșelător sau diavolul (un angelus malus), ar putea obliga spiritul să-și dea asentimentul unei propoziții false. În acest caz eroarea va fi
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
diavolul sau geniul rău. Ar fi poate util să apropiem textele lui Descartes și Suarez pentru a verifica învecinarea lor teoretică: F. Suarez, Disputationes metaphisicae, Disputatio IX, De falsitate, sectio II, VII. R. Descartes, Meditatio I, AT, VII,p.21-23. Obiecția ridicată de Suarez împotriva tezei pe care vrea să o stabilească evocă posibilitatea creării în înțelegerea umană, de către Dumnezeu sau de către un înger rău, a unui asentiment irezistibil la fals. Suarez respinge această obiecție folosind două argumente diferite. În cazul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Meditatio I, AT, VII,p.21-23. Obiecția ridicată de Suarez împotriva tezei pe care vrea să o stabilească evocă posibilitatea creării în înțelegerea umană, de către Dumnezeu sau de către un înger rău, a unui asentiment irezistibil la fals. Suarez respinge această obiecție folosind două argumente diferite. În cazul lui Dumnezeu, va fi vorba de o acțiune deasupra ordinii naturale, dar posibilă doar dacă luăm în considerare numai puterea lui Dumnezeu. Totuși, cum Dumnezeu este prin excelență bun, bunătatea lui face imposibilă exercitarea acestei
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
natura îndoielii așa cum este descrisă de către Descartes arată că ea se îndreaptă către distanța posibilă dintre aparența irezistibilă a evidenței impuse de spirit și evidența veritabilă. Îndoiala cartesiană este aceeași îndoială ca cea pe care Suarez a introdus-o ca obiecție împotriva corespondenței dintre asentimentul irezistibil și adevăr. Dacă înșelătoria divină proiectată de Suarez este aceeași înșelătorie despre care vorbește Descartes, altfel spus, dacă ne îndoim că evidența nu ar fi decât o aparență de evidență,ceea ce apare evident, reducerea gîndirii
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
este indubitabilitatea ei, dat fiind faptul că aparența este natura conștiinței. Ordinea meditării a descoperit pentru moment o noțiune nouă de care se va îngriji mai târziu să o numească. În altă ordine, dacă este adevărat că în Răspunsurile la Obiecții cuvîntul videri este înlocuit cu cel de conștiință, este de asemenea adevărat că videri va mai reveni pentru a denumi conștiința în Principii: ”Etiam clare videre nobis videmur...”) Eul în calitatea lui de lucru gînditor, se instalează ca fundament cert
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
care Descartes a avansat-o. Primul de pildă, îi scrie cât se poate de tranșant: ) Antoine Arnauld arată că raționamentul din Discursul asupra metodei prin care se argumentează ideea că gîndirea este o substanță independentă de orice materie, este nevalid. .) Obiecția, a cărei justețe Descartes a recunoscut-o, stă în aceea că din posibilitatea de a ne imagina că nu avem trup, nu se poate deduce valid că acest trup, dacă există, nu este parte esențială a naturii noastre. În Meditația
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
conferă umanitate și existență certă este doar gîndirea. Omul este om doar atâta timp cât gîndește și pentru că există cel puțin o posibilitate logică să existăm ca spirite imateriale, atunci dualismul spirit-trup este adevărat. Acestui raționament, logicianul A.. Arnauld îi aduce o obiecție importantă, în Al IV-lea set de Obiecții publicat împreună cu Meditațiile în 1641. Ea constă în esență în următoarea întrebare: conceptibilitatea sau posibilitatea logică aduce în mod automat evidența respectivului conceptibil? Prin aceasta se vrea a se atrage atenția asupra
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Omul este om doar atâta timp cât gîndește și pentru că există cel puțin o posibilitate logică să existăm ca spirite imateriale, atunci dualismul spirit-trup este adevărat. Acestui raționament, logicianul A.. Arnauld îi aduce o obiecție importantă, în Al IV-lea set de Obiecții publicat împreună cu Meditațiile în 1641. Ea constă în esență în următoarea întrebare: conceptibilitatea sau posibilitatea logică aduce în mod automat evidența respectivului conceptibil? Prin aceasta se vrea a se atrage atenția asupra complexității și dificultății pe care cercetarea naturii unui
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
acest argument poate fi menținut în Meditații, “faptul că argumentul ontologic precede dovada ab effectu din Expozeul geometric și Principii, acesta este un motiv foarte serios de a ezita în fața noii interpretări”. Gouhier adaugă: ) Gueroult a răspuns foarte pe larg “obiecțiilor” lui Gouhier într-o lucrare consacrată în întregime dovezii ontologice a lui Descartes,) în care reia și dezvoltă teza sa. Vom considera un aspect esențial al interpretării sale. Pentru Gueroult, dovada ontologică este asimilabilă adevărurilor matematice și ca și acestea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
așa? Dovada ontologică nu se distinge cu adevărat de alte dovezi prin caracterul său absolut? Însuși faptul că în Meditații aceasta va fi amînată pînă la partea a V-a, nu semnifică oare independența acestei dovezi? În Răspunsurile la Primele Obiecții (ale lui Caterus) Descartes afirmă că există două căi pentru a demonstra existența lui Dumnezeu, “una prin efectele sale și cealaltă prin esența sa ori natura sa însăși”.) În ambele cazuri Dumnezeu este demonstrabil. Preotul Caterus, reluînd argumentația Sfîntului Toma
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
semnificat prin acest nume să fie în natură ci doar în pricepere și în înțelegere”. Aici cartesianismului și tomismul se deosebesc fundamental. Caterus contra Descartes reia opera lui Gounilon și Sfîntul Toma contra Sfîntului Anselm, dar cu anumite variații. Aceste obiecții formulează perfect miza întrebării: ce valoare trebuie să acordăm ideilor care sunt în înțelegere? Pentru Caterus ceea ce Descartes numește lucrul gînditor, în calitate de ceva ce este prezent în mod obiectiv în înțelegere, “nu este decât o simplă denumire și un neant
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
vedem că Descartes se situiază de partea Sfîntului Toma și contra Sfîntului Anselm: ) Apără aici Descartes autoritatea Sfîntului Toma și pe cea a lui Aristotel întorcînd împotriva Școlii propriilor ei arme? În orice caz el se contrazice vizibil, căci răspunzînd obiecțiilor secunde, el afirmă că este suficient să contemple natura ființei perfecte pentru a fi convins de necesitatea existenței sale: .) Aceasta reduce demonstrația a priori la o evidență imediată. Sfîntul Toma însă neagă posibilitatea acestei evidențe. Propoziția Dumnezeu este este evidentă
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
a utiliza silogismul și îl va afirma pe Dumnezeu cunoscut fără argument, “căci sunt lucruri care sunt astfel cunoscute fără dovezi”. Această poziție este ambiguă dar ea se explică prin lectura ultime părți a Răspunsurilor la Al -II-lea set de Obiecții. Descartes începe prin a defini axiomele sau noțiunile comune, pe care le enumeră ca fiind 10. Pe baza acestor axiome el stabilește patru propoziții sau demonstrații. Dacă luăm în considerare axioma a 10-a citim aceasta: ) Ce putem observa? Această
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
calităților sau accidentelor. Descartes folosește rareori cuvîntul subiect și atunci cînd o face, o face mai mult în sensul tradițional de subiect al accidentelor sau calităților sau chiar de substanță; de exemplu, în Răspunsurile la Setul al III lea de Obiecții: “căci subiectele, subiecta, tuturor actelor sunt înțelese într-adevăr ca fiind substanțe substantiae”. Așadar, eul nu este un subiect decât pentru că el este totodată o substanță. Opoziția subiectului (substanță) și obiectului datează din perioada medievală. După Toma d’Aquino, averroiștii
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
care rezidă inventivitatea sa și natura raportului său cu exterioritatea, acestea sunt cele pe care dorim să le explicăm ca figură cartesiană a subiectivității. VII.3. Inferența în Cogito și locul exteriorității În Răspunsurile la Setul al III lea de Obiecții, Descartes reia fără nici o dificultate o formulă a lui Hobbes: Există o identificare între subiect și substanță căci “nici un accident, nici un act nu poate fi fără o substanță din care ar fi actul”. Și de fapt cu titlu de substanță
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
noțiunile primitive; pentru că .) Descartes a fost atenționat în moduri diverse în legătură cu dificultatea de a înțelege cum anume o substanță gînditoare, indivizibilă, imaterială, poate fi unită cu un mod, corpul ce relevă substanța întinsă și care este deci divizibil și material. Obiecțiile și corespondența poartă urmele dialogului avut cu ceilalți pentru a preciza și manifesta coerența pozițiilor sale; mai întâi Arnauld care credea că Descartes nu a dovedit prea mult în această problemă, ) apoi cu Regius, care trece succesiv de la concepția omului
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
transcedental în surmontarea dedublării conștiinței și conștiinței de sine, atunci, conceptul sau deducția se reflectă și devin subiect, substanța devine subiect. VII.6. Corpul ca subiect; Poate corpul să fie subeict? Reamintim pasajul din Setul alVI-lea de Răspunsuri la Obiecții unde Descartes relatează dificultățile pe care le-a avut în conceperea distinctă a spiritului și corpului și faptul că se abține să le amestece proprietățile: ) Concepția obișnuită a greutății este aidoma felului în care spiritul concepe corpul. Din moment ce ideea ei
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
căi de acțiune; 2. constructorul - aduce propuneri care se adaugă celor făcute de altcineva; 3. sustinătorul - face declarații directe de susținere a altei persoane sau a concepțiilor ei. 4. cel care dezaprobă - exprimă dezaprobarea directă sau chiar aduce obstacole și obiecții părerilor altor persoane; 5. apărătorul/atacatorul - atacă altă persoană fie direct fie prin autoapărare (aduce judecați de valoare cu implicații emoționale) 6. cel care testează modul de înțelegere - încearcă să vadă dacă o contribuție adusă anterior a fost bine înteleasă
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
cu un grad la 72 de ani, el va trece de la un semn la altul în 72x30=2160 de ani. Deci putem stabili cu precizie următorul tabel cronologic privind dezvoltarea civilizațiilor primitive, după simbolul cultului pe care l-a avut. Obiecția adusă acestor corespondențe - faptul că fenomenul precesiei a fost descoperit de Hipparc cu două secole îen, poate fi combătut. Toate popoarele au adorat semnul zodiacal ce anunța primăvara, corespunzător epocii lor, fără să cunoască variația lui în timp. Istorisirea acestor
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]