5,469 matches
-
etaje pe care el o văzuse de pe șoseaua cealaltă; își dete însă în curând seamă că se află în dosul clădirii care aici avea un singur etaj. Nimic nu este aici cum pare a fi. Bucătăria, birtul, holul de trecere, odaia de dormit sunt văzute prin ochii călătorului care marcat de pustiul lor exclamă prin vocea naratorială: Urâtă casă! De fapt stilul simpatetic și cel indirect liber sunt modalități tehnice ale unui scriitor care își vede și își aude eroii, care
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și în nuvela fantastică a lui Slavici cel puțin un fragment construit pe schema unor asocieri sonore, auditive ce trimit la onomatopee, dar și la efecte de stil de tipul corespondențelor: Pe scări însă, prin sala cea mare și prin odăile de alături pocănea și trăcănea, zîngăneau ferestrele și se zgîlțîiau ușile de parcă umbla cineva pe la ele ca să le scoată din țîțîni; el lipi lumînarea de colțul sobei, apoi se întinse pe pat. "Să adorm odată, își zise, apoi nu-mi
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
se așterne Încet uitarea. Datini, eresuri, vechi obiceiuri și credințe, muncile de peste an pe ogoarele aride, industria casnică În care Își dovedeau hărnicia și priceperea, mai ales femeile, dragostea pentru frumos, Începând cu ograda, continuând cu acel rafinament În Împodobirea odăilor și, nu În ultimul rând, În ținuta vestimentară, toate Încet Încet rămân doar aduceri-aminte. De unde venim și Încotro ne ducem? Iată Întrebarea pe care ne-o punem cei care ne-am risipit prin țară, ori am luat calea străinătății. La
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
cândva de cei mai vrednici gospodari, au devenit Încet Încet pustii, acolo unde cândva clocotea viața, acum se plimbă În voie sălbăticiunile. Cei mai mulți dintre noi trăim drama de a nu ne mai putea vedea casa copilăriei unde fiecare colț de odaie Își are povestea lui. Desigur, În urma noastră rămân faptele, dar și peste acestea se așterne uitarea. Generației În blugi de acum trebuie să-i rămână și mărturii scrise despre cei care au populat cândva aceste locuri, chiar dacă tot mai puțini
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ceva merinde de drum, câteva schimburi, apoi a Încălecat pe un cal al tatălui său și a luat-o peste dealuri, pe la Pădurea Dobrenilor, descinzând după mai bine de o oră de drum la Gura Pârâului Gălăuțașului, unde, Într-o odaie din casa unui sătean, Cotfas, a deschis școală. Din câteva scânduri geluite, ajutat de doi săteni, a făcut o tablă, câteva bănci - un fel de măsuță, având fiecare câte două scăunele, au așezat În peretele dinspre ușă un cuier În
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
măsuță, având fiecare câte două scăunele, au așezat În peretele dinspre ușă un cuier În care să-și agațe sumănelele copiii când vor veni la școală. O sobă mică, un fel de godin, a fost așezată Într-un colț din spatele odăii. A pornit apoi prin sat, mergând din casă În casă, și Îndemna sătenii să-și dea copiii la școală. Peste câteva zile au venit la școală vreo cincisprezece copii, apoi au mai venit cinci. Ultimii erau din Preluca, Zăpode și
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
muntenii Îi numeau țărani pe cei care veneau din zona de câmpie. Și trebuie să fi fost un om șiret de i au dat sătenii această poreclă, Hulpea (vulpea). Lângă el locuia Într-o căsuță mică, având doar o singură odaie, Farcaș Dumitru, venetic aici din părțile Hodacului de pe Valea Gurghiului și Însurat cu o descendentă din stirpea Cotfăsenilor. Cei trei copii ai lui au murit fără să le rămână urmași. Următoarea gospodărie era a unuia Ilisan, ajuns aici probabil tot
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
feciorului său, (natural) adoptiv. Trâmbițaș Stan Toader și Stan Ion sau Ionuț al lui George al Todericăi. Niciunul dintre aceștia nu au avut urmași și averea amândurora rămâne unui flăcău, Simion, Înfiat de Toader. În casa lui Toader, Într-o odaie, mai mare a funcționat școala primară Între anii 1940 și 1949. În tot acest timp, bietul om stătea Într-o bucătărie de vară din curte. Copil din flori, Toader, care a moștenit și numele tatălui său Trâmbițaș, rudă, dacă nu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
cu Doda, soră a Marinei a Mariei lui Ilie. Blaga Ioana era o femeie sărmană, șchioapă de un picior, având doar câteva palme de pământ. Stătea Într-o căsuță În care Își ținea și o vacă Într-un fel de odaie alăturată. După război, fratele ei Blaga Dumitru, a ajutat-o să-și construiască o căsuță din care a reușit să-și termine o odaie. A avut un băiat, Dumitru, care la doisprezece ani a murit. Parcă o aud și acum
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
pământ. Stătea Într-o căsuță În care Își ținea și o vacă Într-un fel de odaie alăturată. După război, fratele ei Blaga Dumitru, a ajutat-o să-și construiască o căsuță din care a reușit să-și termine o odaie. A avut un băiat, Dumitru, care la doisprezece ani a murit. Parcă o aud și acum cum Îl striga: Mitre! Mitre! Mitre! Plecase la un vecin și În drum spre casă a căzut din picioare și a murit, așa subit
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
și un pat erau tot mobilierul. Dulap pentru haine pe atunci nu se purta. Băteai câteva cuie În perete În care să-ți agăți hainele. Acum tânăra nevastă Își punea pe pereți covoarele de zestre primite de la mama, iar În odaia de alături Își așeza lada de zestre. Bărbatul se mai Îngrijea și pentru a-și ridica grajd și șură, să facă cuptorul cu lespezi de piatră și să-și Împrejmuiască gospodăria cu gard și porți, fiindcă aici trebuia să stea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
mai erau bostani, sfeclă furajeră și mac semănat În rânduri prin Întreaga mălăiște (porumbiște). Toate trebuiau culese și rânduite la locul lor. Când toamnele deveneau tot mai reci și brumele mai groase, știuleții cu pănușile pe ei erau depozitați În odaia cea mare unde urma deșfăcatul. Frumoasă mai era această muncă! La ea participa Întreaga familie, cu mic cu mare. În timp ce mâinile lucrau se ascultau povești, snoave și zicători. Mai veneau și vecinii și atunci această Întrajutorare devenea un fel de
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
că-mi dai traista jos! Acuși te cârpesc cu furca de tors și n-o să-ți mai ardă de joacă! Rușinat parcă de amenințarea cu furca de tors, câinele se astâmpără, continuând Însă să se gudure pe lângă picioarele lor. În odaia cea mare Încă era cald și cei doi frați ai Anuței, Sandu și Nuțu, erau dezveliți, iar țolul alunecase jos de pe ei. Badea Mitru dormea și el dus, sforăind de zor Încât Îl puteai auzi ce afară. Ileana deschise ușor
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
după ce trase țolul să o Învelească, Întinse mâna noduroasă și-o apropie de el simțindu-i sânii calzi și respirația blândă de căprioară care revine În culcușul ei lângă omul drag. Printre perdele, o rază de lumină se furișase În odaie parcă pentru a mângâia cele cinci suflete căzute pradă somnului adânc. Motanul se ridică din culcușu-i de după sobă și se cuibări la picioarele celor doi băieți Începând să toarcă voios parcă de prezența Întregii familii. De pe canapeaua de sub fereastră, ceasul
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
se cuvine. Așa că, până le vom face pe toate după datină, vor mai trece multe nopți de nesomn. Așa Îi spunea mama Anuței. Câteva cămăși Împodobite cu șiruri pe mâneci și pe piept, covoare care să-i acopere toți pereții odăilor, prigitori și brâie, ștergare țesute cu motive florale și ghete cu tureac Înalt pe care le va lua tata când se va Întoarce de la dusul plutelor, poale cu altițe, suman și bondă, numaidecât trebuie să aibă până la anul. Că cine
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
vremea câșlegilor, idilele și vizitele nocturne la fete acasă se Îndeseau. Diseară o-i merge la tine, Todosâie, mi-i primi? Cum să nu? era răspunsul de acceptare. Începea o promisiune ... sau poate chiar mai mult. Flăcăul era primit În odaia cea curată unde Întârzia până către miezul nopții. Feciorul se dezbrăca de șerpar și de suman și se așeza lângă Todosâia, o țuca și chiar Îi mângâia coapsele. Dacă Îndrăzneala lui continua, i se spunea franc: Noa, până aici, c-
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
un mort. Prin cătune era câte o clopotniță la care se anunța moartea cuiva. Mortul era acoperit acolo În sicriu (copârșeu) cu o pânză albă din in Ăacum este acoperit cu acea bură Ăpânză fină țesută mai rar). Oglinzile din odaia În care era mortul erau acoperite cu o năframă neagră. Bocitoare profesioniste nu cunosc să fi fost În zona noastră. Soția rămasă văduvă și ceilalți membrii ai familiei spuneau că este datoria lor să-și bocească mortul și nu al
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
rămasă văduvă și ceilalți membrii ai familiei spuneau că este datoria lor să-și bocească mortul și nu al străinilor. Două sfeșnice cu lumânări străjuiau mortul În cele trei zile, timp În care acesta nu trebuia să rămână singur În odaie. În tot acest răstimp, vecinele veneau să pregătească praznicul. Făceau bureciță, tocmagi, colaci și sarmale. În ultima seară, la cina mortului, În odaia În care era sicriul se mânca și se bea. Dacă era vară se aduceau coroane Împletite cu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
lumânări străjuiau mortul În cele trei zile, timp În care acesta nu trebuia să rămână singur În odaie. În tot acest răstimp, vecinele veneau să pregătească praznicul. Făceau bureciță, tocmagi, colaci și sarmale. În ultima seară, la cina mortului, În odaia În care era sicriul se mânca și se bea. Dacă era vară se aduceau coroane Împletite cu flori de câmp pe crengi de brad alb. Mortul era invitat și el la cină: Hai, Vasile, de te scoală că asta-i
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
văzu pe Eminescu fără Creangă și pe Creangă fără Eminescu; Plecau amândoi și se înfundau pe la vreun crâșmar de prin Tătărași, Păcurari sau Nicolina, adică prin părțile exterioare ale orașului. (...) Era o plăcere pentru ei ca să se așeze într-o odaie din fundul unei crâșme, pe lăviți de lemn, cu brațele rezemate de o masă murdară, serviți de un băiețel naiv. Ce făceau ei? Drept masă sau dejun, cereau să le frigă o bucată de pastramă, mai mâncau cârnați cu usturoi
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
roman» așa cum doresc: insolit, tulburător și totuși verosimil.” Romanul se deschide brusc, tocmai datorită intenției autorului de a crea impresia de verosimil, de autentic, amintind parcă de incipitul Întoarcerii din rai: ,, Deschise cât putu de încet ușa și aprinse lumina. Odaia era caldă; mirosea a praf. Obloanele ferestrelor erau lăsate.” (vol.I, p.1) Deschiderea ușii de către Ștefan, care nu este încă numit, coincide cu pătrunderea în spațiul miraculos al romanului. Planul celălalt al lui Spiridon Vădastra, este situat întru-un
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
și a dialogului este completată, în compoziția romanului, de câteva pasaje descriptive lirice, puține ce-i drept, care au rolul unor ,,pauze” în interiorul discursului narativ: ,,Uneori, cerul era foarte albastru, și nori albi, ușori, alergau amețitor de repede. Alteori, în odaie era aproape întuneric. Cerul arăta întunecat, a ploaie, și crengile din dreptul ferestrei începeau să se agite speriate, gemând.” - vol.II, p.130; ,, De două zile mergea așa întruna. În lumina gălbuie a felinarului, fulgii cădeau grei, fără grabă, cuprinși
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
străin. Era în curtea casei noastre-odată Un foarte puternic și înalt măslin, Cu mîndră coamă-n lături răvărsată Și cât un stîlp de gros la trunchiul plin. Din pietre puse una peste alta Clădit-am deci în jurul lui înaltă. 37. Odaie de culcat, cu ziduri groase Și larg acoperiș, iar uși i-am pus Cu bine potrivite-aripi frumoase. Tăiai deci pomul, potrivit de sus, Iar trunchiul gol de crengile-i stufoase Deplin îl netezii, căci mi-am adus Și-o cumpănă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
tema descrierii, situarea temporală (momentul zilei, anotimpul), conținutul expresiv al asimilărilor metaforice. Văpaia asfințitului se potolea cu încetul, iar munții deveneau negri pe cerul roșu, întunecat. O umbră, un început de noapte cu licăriri de jăratic în spuză, pătrundea în odaie, colorînd mobilele, pereții, ungherele cu tonuri de cerneală și purpură. Oglinda căminului, răsfrîngînd zarea, părea o pată de sînge. (p. 187) Cînd trecură podul de la Asnière și văzură rîul plin de vaporașe, de pescari și de luntrași, îi cuprinse bucuria
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în haine slinoase" și (motiv predilect, devenit clișeu) "unguroaice durdulii". Unele amănunte rămân, totuși, pur decorative, fără alt rol decât acela de a fixa cadrul și de a sugera atmosfera. La hotel, un "gligan îmbrăcat în frac" te conduce în odaia, inevitabil, "proastă", mobilată cu "un enorm pat de lemn, pe care trebuie să te opintești ca să te poți sui". Dar, odată retras la adăpost, călătorul uită de necazuri și se arată dispus să încerce finalmente, de la distanță, fiorul admirației sale
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]