5,945 matches
-
zece minute despre ce-i place lui, nefîrtatelui, mai mult la rasa umană, și anume vanitatea. De aceasta se folosește cel mai mult atunci cînd ne manipulează. Dacă mă uit în jur cu adevărat asta văd, alături de diverse forme de orgoliu și de egoism. E cauza tuturor relelor. Ei bine, există o formă extrem de perfidă de vani tate academică ce face ravagii în instituțiile de acest tip, le descalifică moral. Lovituri perverse te pîndesc la tot pasul, atît de bine camuflate
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
sănătate, care amenință cu dispariția. Să vedeți ce haloimăs va ieși din descentralizarea asta!... Bun, mi-am spus, asta este puterea de aproape 80%, atîta pot ei. Dar ceilalți, opoziția, ce fac? Vrajbă și cam atît pe toată întinderea dreptei. Orgolii cît casa, promisiuni băsesciene și fragmentare inutilă. Cel mai mare de aici, PDL-ul, a făcut cîteva achiziții bune, dar a și pierdut oameni de valoare, își alege foarte frumos candi datul la prezidențiale, a făcut și un guvern din
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
democrație, cum le vedem. "Omul tiranic și statul tiranic nu sunt decît produsele finite ale unei degenerări progresive care începe atunci cînd ambiția uzurpă democrația" (Platon, op.cit). Deci sunt și lucruri mai rele decît rațiunea, cum ar fi ambiția, orgoliul, invidia și multe altele. Se văd în jur, se văd în ochii noștri. Mai presus de toate aș pune răutatea aceea nudă, autentică, în formă pură, ce domină personalitatea omului și atîtea programe sociale. Lupi ascunși în blană de oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
dacă nu, va deveni un simplu spectator. Dacă viziunea britanică asupra Europei va prevala, cu suveranitatea statelor națiune, fragmentarea politico-economică se va accentua, alimentată și de resuscitarea realismului politic (vezi analizele Stratfor și ale lui George Friedman), iar egoismul și orgoliile vor distruge Uniunea Europeană. Va începe un ciclu al dezintegrării euro-atlantice și se va reveni la logica confruntării, la balance of power, unde Europa, sau oricare dintre membrii săi, va cîntări foarte puțin. Iar spectrul războiului economic, și nu numai, mijește
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
un întreg "complex al lui Ismael". De fapt, mai toți musulmanii par să sufere de acest așa-zis complex. Nu întîmplător, un personaj din Moby Dick a lui Melville se numește chiar așa: Ismael și e tot plin de frustrări, orgolii și resentimente. Și alte opere sunt pline de astfel de personaje-simbol: Divina Comedie a lui Dante, Faust a lui Goethe, Țara pustie a lui Th. S. Eliot, poeziile lui Holderlin, proza lui Tolstoi și multe altele. Toate acestea pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
conserve existența unui spațiu latin care rupea legătura directă a Sankt Petersburgului cu popoarele salve din Balcani. Raportându-se la teritoriul românesc, atât Occidentul, cât și Rusia nu au luat în calcul decât propriile interese geostrategice, umflate de egoism și orgolii, aflate în contradicție cu privire la chestiunea strâmtorilor (Bosfor și Dardanele). Alegerea noastră a fost una simplă și logică, în favoarea unui Occident, preocupat să ne protejeze identitatea, și în detrimentul Rusiei care voia să ne asimileze. Se repeta episodul când țările române preferau
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
direct, pentru a nu fi suspectat că mârșăvia și mârlănia care îl caracterizează ar fi cumva simulate. Toată lumea trebuie să-l considere important. Și nimic nu cântărește mai greu în afirmarea lui decât succesul. Odată cu egoismul, a crescut proporțional și orgoliul acestei făpturi mărunte. Desigur, în lumea materială în care s-a refugiat și jubilează, ca triumf al pretinsei sale evoluții, orice reușită se impune a fi măsurată cantitativ. Are nevoie de ceva tangibil, iar banii nu pot fi decât unica
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nevoie de ceva tangibil, iar banii nu pot fi decât unica valoare anvizajată atunci când se raportează la societatea din care face parte. Alergând întruna pentru a-i face, a ajuns o ființă extrem de grăbită. Trist, este că, din cauza egoismului și orgoliului, nici măcar copiii nu își mai găsesc loc în viața omului. Își consumă existența, acoperindu-se de deșertăciune, fără a lăsa nimic în urma lui. I se stinge neamul, dar nu-i pasă atât timp cât are un salariu care să-i satisfacă trebuințele
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
s-a dezvoltat în Occident, unde, sub perfecționarea continuă a metalurgiei, războinicii indo europeni au pus în timp bazele revoluției industriale. După chipul și asemănarea acestor războinici reci, a fost cioplită o civilizație pe măsură. Am putea spune una a orgoliilor și a violenței. Nu este de mirare că multor descoperiri tehnologice li s-a dat mai întâi o utilitate militară, iar apoi au fost valorificate în domeniul civil 154. Trăim într-o civilizație care a împins umanitatea cu pași repezi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a provocat. După prima conflagrație mondială, nu a urmat niciun repaus așa cum ar fi fost firesc. Omenirea nu a reținut nimic din lecția dură a războiului industrial care a presupus angrenarea totalității resurselor umane și materiale disponibile într-o societate. Orgolii prea mari, pentru a stăpâni o lume devenită din ce în ce mai mică, au aruncat rapid umanitatea în brațele celui de-al Doilea Război Mondial, care cu bombele sale atomice putea să-i aducă pieirea. Europa a trăit spaima morții, văzând chipul hidos
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nu e neapărat un motiv de laudă și cred că ar trebui să ne ocupăm și noi de lucruri mai grave, perene. Contribuția Școlii de la Frankfurt este o invitație în acest sens, pe care ar trebui să o privim fără orgolii de mari specialiști, cu toată smerenia și seriozitatea. Apoi, așa cum am mai arătat, lucrările Școlii critice sunt invitații la transdisciplinari-tate. Cum spunea Michel Camus, aceasta "este o nouă cale inițiatică, ce integrează fundamentele vechilor tradiții ezoterice și ale științei contemporane
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
mărcilor se hrănește din dorința narcisistă de a ne bucura de sentimentul intim că suntem „o persoană de calitate”, de a ne compara plini de mulțumire cu ceilalți, de a ne distinge de mulțime fără ca, pentru asta, să declanșăm cursa orgoliilor ori dorința de a provoca invidia semenilor. Cultul contemporan al mărcilor denotă existența unui nou raport cu luxul și cu calitatea vieții. În epocile precedente, clasele populare și mijlocii vedeau în mărcile de lux bunuri inaccesibile care, destinate doar elitei
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
zonele montane, separate prin condiții naturale de restul teritoriului. La rândul său, județul Ilfov, care înconjoară Bucureștiul, este inadecvat plasat. Ar trebui dispus doar la est de București. Nu cred că ar trebui revenit la județele istorice pentru a satisface orgolii locale. Probabil nu va fi nevoie de mai mult de 6-7 noi județe, dar cu efecte dintre cele mai bune pentru locuitorii din zonele, acum, izolate și în care are loc un proces de depopulare rapidă. În același timp, trebuie
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
interese ale actorilor În explicarea mecanismelor asociate deciziilor de investiții la nivelul Întreprinderii. Teoria managementului hubris, prezentată de Richard Roll În 1986, Încearcă să pună În evidență faptul că aceste operațiuni nu au În mod necesar motivații economice. Pretențiile și orgoliul echipei de management ar avea astfel o putere explicativă importantă În ceea ce privește Înmulțirea operațiunilor de fuziuni și achiziții (Gupta et al., 1997; Seth et al., 2000; Billet și Qian, 2007). Nu numai că acestea ar reflecta (prin intermediul unor prime de achiziție
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
a ego-ului lor. Sindromul ego-ului este un factor care contribuie la ceea ce se numește „blestemul câștigătorului”. În situația În care există mai mulți achizitori, este posibil să apară mai multe oferte pentru aceeași companie țintă. Astfel, nu de puține ori orgoliul managerilor și dorința de a nu pierde o competiție a dus la un adevărat „război” al ofertelor, al cărui deznodământ a constat Într-un preț de achiziție mult prea mare comparativ cu valoarea reală a companiei (DePamphilis, 2010, p. 11
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
vânătoriță” -, își încordează arcul ucigaș, dar nu pentru că ar fi însetată de sânge, ci doar din dorința ca oamenii să o admire, să-i laude îndemânarea. Iar dragostea nu este nici ea altceva decât aceeași dorință de a subjuga, același orgoliu de a cuceri trofeul iubirii. În jurul vânătorii, al morții cerbului, o serie de metafore ale dragostei identifică vânătoarea de animale cu cea de inimi, racordându-se - și într-un caz, și în celălalt - la tema nebuniei. O spune limpede Berowne
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
actor și spectator. De aceea, în „Teatrul morții”, el va relua și, într-o oarecare măsură, va răsturna discursul lui Craig din „Actorul și supramarioneta” referitor la apariția actorului. Această apariție, care însemna pentru Craig începutul decăderii teatrului și triumful orgoliului individual, al vanității omenești, este, dimpotrivă, pentru Kantor expresia unei mize teatrale considerabile, implicând o „COMUNICARE de importanță capitală”. Primul actor putuse, într-adevăr, să trezească în cei ce-l priveau sentimentul unei „înfiorări metafizice” tocmai pentru că el apărea ca
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pe care o obținem asupra propriei noastre persoane; natura soteriologică a filosofiei; rolul cardinal al educației în structurarea unui temperament filosofic; necesitatea imperioasă de a struni energiile animale din om; inegala valoare a existențelor; ridicolul valorilor artificiale - cum ar fi orgoliul sportiv; critica necumpătării alcoolice; refuzarea tuturor formelor de atașament, oricare ar fi ele; desconsiderarea paternității etc. Odată interpretate, toate aceste istorioare arată că există o distanță mare între ideea de greșeală îndeobște asociată lui Aristip și realitatea sa. Căci proasta
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
personalității care împedică individul să adopte cele mai eficiente modalități de răspuns la propriile nevoi, sau la situațiile frustrante exterioare (cum ar fi, de ex. timiditatea excesivă, teama exagerată, sentimentele de inferioritate sau cele de superioritate, tendințele masochiste, susceptibilitatea crescută, orgoliul accentuat etc.). S. Rosenzweig - cercetător recunoscut în domeniul teoriei frustrației - consemnează trei tipuri de sitații frustrante: a) lipsa mijloacelor necesare pentru atingerea scopului atins, b) pierderile, privațiunile (de ordin material sau spiritual), c) situațiile propriu-zise de conflic. Comentând tipologia lui
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de caredepinde atât persevereanța și curajul atitudinal, cât și înfrânarea la nevoie a unor impulsuri afective. Imaturitatea caracterologică — concretizată în tendințe egocentrice, indiferență și dispreț față de activitatea sistematică, dorința realizării unei vieții ușoare, autocontrolul insuficient, tendința spre simulare și disimulare, orgoliul excesiv, îngâmfare, intoleranță față de normele juridice și morale, indolența, subestimarea greșelilor comise etc., — ne face să înțelegem numeroasele și variatele conflicte cu cei din jur. De fapt, conduita morală a omului nu reprezintă altceva decât o formă externă de manifestare
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ce se manifestă pe tot parcursul vieții. Fără un nivel de aspirație corespunzătoare, care să stimuleze „personalitatea”, nu există într-adevăr valorificare de sine și, implicit, o dezvoltare normală a personalității. Prin urmare, un anumit coeficient de vanitate sau de orgoliu este justificat și considerat normal. Ideile de grandoare devin patologice gând când, prin amploarea și intensitatea lor afectează discernământul asupra propriei persoane și asupra interrelațiilor cu cei din jur. Drept urmare, „ideile megalomanice” nu se mai reduc la niște crize de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
este justificat și considerat normal. Ideile de grandoare devin patologice gând când, prin amploarea și intensitatea lor afectează discernământul asupra propriei persoane și asupra interrelațiilor cu cei din jur. Drept urmare, „ideile megalomanice” nu se mai reduc la niște crize de orgoliu, de îngâmfare sau de trufie, ci ajung să exprime acum obsesia bine constituită a măririi, a gloriei, a grandorii proprii: individul în cauză își supraevaluează în așa măsură meritele, are o părere atât de bună despre sine, încât simte nevoia
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de mânie, de ură, de invidie), și stadiul de „răzbunare”. În prima fază, cea de speranță, de așteptare optimistă — asemănătoare fazei de „cristalizare” din iubire, de care vorbesc scriitorul Stendhal — dominante sunt, spune Cleramboult, stările de bucurie, de satisfacție, de orgoliu chiar, date de convingerea fermă a erotomanului respectiv că persoana pe care o adulează și a cărei dragoste vrea să o obțină îi acordă toate avansurile dorite. În cazul însă în care persoana adultă dezamăgește, nerăspunzând în măsura dorită la
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
judecata realistă și obiectivă. Este vorba de marele erou grec Achille, prezentat de Homer ca un tânăr „lacom” de glorie, „mistuit” de amor propriu, „orb” față de acele nevoi și dureri ale semenilor care concordă cu propriile sale interese de moment. Orgoliul personal al lui Achille este, într-adevăr, atât de puternic, încât pune stăpânire pe sufletul său, îi dezorganizează personalitatea, făcând-o să se exprime prin acțiuni impulsive, exclusiviste, chiar inumane. Astfel, atunci când ambițiosul Agamemnon, șeful suprem al armatei acheilor, îi
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
amorul său propriu, pentru ca Achille să renunțe la amenințări și să-l facă să reia lupta: este vorba de uciderea în luptă, de către Hector, a lui Patroclu, față de care Achille nutrea o prietenie absolută. Dar, din păcate, influența devastatoare a orgoliului său exagerat nu se va opri aici: Achille este atât de mult robit propriului egoism sufletesc, încât însuși sentimentul de prietenie îl realizează la cote afective atât de înalte, încât îi pune rațiunea în imposibilitate de a mai realiza concesii
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]