8,628 matches
-
creștine demnitatea mărturisirii, a martirajului, a sfințeniei. Ei ne-au aprins flacăra sufletească într-o angajare mistică, nu cu pretinse argumente sau silogisme rare, ci cu emoțiile profunde ale trăirilor lor tainice întru dimensiunea etosului creștin naționalist. Aceste prezențe divine pășesc în veșnicie, fiindcă: „Veșnicia este continuarea îndreptățită a vieții.”(Aleka Ritsou-Maxim, Mărturisitor și Sfânt. Trad.din lb. geacă de Cristian Spătărelu. Ed. Egumenița, Galați, 2015, pp. 15) Aceste minunate prezențe sunt chipul divin sau interfața dintre Icoana realității dacoromâne și
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
alături pe Dumnezeu, Sfinții, Îngerii Săi și Neamul tău: „Ieșim ca niște cârtițe din hruba/ În care picuri grei de apă cad./ În fața porții ne așteaptă duba/ Să ne transporte undeva-n alt iad.// Îngrămădiți pe coridor de-a valma,/ Pășim în gând cu semnul sfintei cruci./ Ne-mproșcă cu ocara și sudalma,/ Cordoanele de cerberi politruci.// Și, înșfăcându-ne cu lăcomie,/ Ne-nghite duba ca un căpcăun./ Și tot orașu-i liniște pustie,/ În noaptea asta tristă de Crăciun.../ Strivim tăcuți
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
stingându-se ușor ca valul ce ascundea tăcut, sub lacrimă, nuanțele de alb și azuriu, Eu, mângâiat de dorul meu nemuritor, vorbeam cu malul. De-atunci, am scris cu primăveri prin câmpuri de singurătate și nici un vis n-a mai pășit pe marginea luminilor din mine, Refugiat, prin timpul altei galaxii, am dat secundele deoparte, am spart clepsidrele care mă-ndepărtau de mare și de tine. Cu doi luceferi am căutat izvorul visului furat de vânturi, un curcubeu mi-a dat
NECUNOSCUTUL de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381097_a_382426]
-
Trage aer adânc, adânc...înghite o dată...junghiul dispare preț de o secundă...apoi reapare. L-ar vinde în piață, pe tarabă: -Vând vis vechi, prăfuit, nefolositor mie. Totuși, este nemuritor și nu vă părăsește niciodată. Este fidel ca umbra ce pășește sub călcâiul obosit. E visul meu, dar îl dau vouă, eu nu mai știu să visez! Minte: nu mai vrea să viseze, dar acesta este micul ei secret. Ela se teme să nu se prăbușească iar, cu aripile frânte căci
VISUL ELEI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381095_a_382424]
-
lucruri în primăvara anului 1936, aprilie, 16. Coincidență sau nu, primăvara aceasta m-a adus și pe mine tot într-o zi de aprilie 4. Poate că tocmai durerea din frumusețea acestui anotimp a creat poteca pe care urma să pășim înspre o lume care nu ne aparține. Chiriași în propria viață oscilăm într-o zbatere surdă dorind să persistăm ca oameni, dar în lupta cu insignifiantele detalii, uneori, uităm de noi. Nu știu, poate că toate aceste elemente sunt semne
GHEORGHE GRIGURCU, LA 80 DE ANI! de TEODOR DUME în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381090_a_382419]
-
în stele! Dar deschide-ți ușa bine, la perete, să iasă în întregime, nici o amintire să nu rămână! Nici măcar o lacrimă de regret, nu avem unde să le așezâm, sufletul ne este plin de bucurie, avem aripi, suntem înflăcărați, îmbujorați pășim frumoși și minunați! Dimineața se cade, pe lângă chei, să luăm cea mai senină haină pentru zâmbetul ... Citește mai mult De când iubirea e o boala!? Și de ce să așteptăm să ne treacă? Ce anume să ne treacă,zborul, înariparea, bucuria, fiorul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
nr. 2172 din 11 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe drumul spre mine mai șchioapăt puțin, Mi-e glezna strivită de marginea gropii. În sufletu-mi ars - chinuit beduin, Pustiul de vise-și adună azi snopii. Umbrela de gânduri m-acoperă-ncet, Pășesc temător sub plăpânda corolă. Prin resturi de clipe-o potecă de-ascet - Confuză, constat că posedă parolă. Pe-o altă cărare subtil mă strecor, Bizar, mă pătrunde-un deșert de tăcere, M-apasă-asfințitul din noul decor, Din creștet coboară și până-n
DRUMUL SPRE MINE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381118_a_382447]
-
toate/ și morții vor prinde să urle,/ când lanțuri și ziduri cădea-vor sfărâmate,/ voi nu știți ce-nseamnă-nvierea din moarte,/ căci n-ați fost cu noi în celule.” Temnița cea mare Mă-ntorc desculț prin pulbere de vis, Pășind prin scurm de stele... Afară, în societatea deschisă tuturor elementelor proletare, precare, alogene, vulgare, totul se precipita sub pașii mărunți de turmă, mânată de muscalii roșii dintr-o parte și din alta. Calitatea morală, religioasă și intelectuală se refugiase la
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
dar tu m-ai găsit Într-un ram neînflorit de iubire, Din speranțele tale mi-ai dăruit Flori de câmp ce împart fericire. Mai rămâi, este-a mea rugăminte, Pe pământul cireșelor coapte, Tu ești îngerul meu, cel cuminte, Ce pășește cu mine în noapte. Daniel Luca 30 03 2016 Referință Bibliografică: Îngerul meu / Daniel Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1916, Anul VI, 30 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Luca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ÎNGERUL MEU de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381160_a_382489]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > TE VOI IUBI MEREU! Autor: Daniel Luca Publicat în: Ediția nr. 1881 din 24 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Astăzi, sunt dincolo de cer, Prin roua stelelor pășesc, Din Universul meu te strig, Doar să îți spun cât te iubesc. Privești acum în ochii mei Și simt că sunt numai al tău, Ești steaua vieții mele dragă Cu sufletul de curcubeu. Se odihnește primăvara Pe ramurile-nmugurite, Vino, iubire
TE VOI IUBI MEREU! de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381158_a_382487]
-
de nori cu frunți cutate, Cu grația-i divină, domol, dansează neaua, Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide
ÎN PAȘI DE IARNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381175_a_382504]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > STRĂJERUL Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Când răsare soarele printre dealuri pășește Dumnezeu de sub tălpile sale cresc muguri de zi undeva la marginea cerului unde nimic nu se mai aude nimic nu se mai vede câțiva îngeri jertfesc o moarte mâine va fi un alt răsărit... Referință Bibliografică: străjerul / Teodor Dume : Confluențe
STRĂJERUL de TEODOR DUME în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381182_a_382511]
-
prin scuare, În noi amintirile plouă. Se-mparte trecutul în două, Cu vise de-acum voluptuare, E toamnă în lacrimi și-n rouă, În frunze ce zac pe trotuare. Trec anii în haina cea nouă, Iubirea se țese-n reluare; Pășind pe candoarea ce moare, Ni-s tălpile răni amândouă. E toamnă în lacrimi și-n rouă... Referință Bibliografică: RONDELUL TOAMNELOR TÂRZII / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2339, Anul VII, 27 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
RONDELUL TOAMNELOR TÂRZII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381201_a_382530]
-
Ediția nr. 2296 din 14 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului mi-ai spus că Dumnezeu a murit strivit de întuneric și nu te-am crezut mult mai târziu mi-ai spus că Dumnezeu a înviat și te-am crezut a pășit printre suflete a pus durere lângă durere viață lângă viață și ne-a privit am uitat să-ți spun că unul din mine l-a iubit deși nici măcar nu l-a cunoscut... sunt prea independent și stau în spatele unui răsărit
DUMNEZEU E ACASĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381210_a_382539]
-
din 20 martie 2016 Toate Articolele Autorului Poem Hieratic XXXIII de David Sofianis reeditare 20.03.2016 A.D. Tărâmul Là.Crinilor Călători cu lacrimi de crini pe buze ascunse de timp izvorâte din glasul adânc al porții de dincolo de somn pășesc... Acolo unde totul se topește în ne.ant dar nu abis opac de sticlă trans.lucidă și nici nirvana fără conținut de fum ci întuneric de lumină pură care la Tine sunt tot una... Pe.trecere cu pași de melc
POEM HIERATIC XXXIV-TĂRÂMUL LÀ.CRINILOR de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381230_a_382559]
-
Domn stai cu fața în palme și te plângi de abis Bucle mari de cocori zboruri albe de vis încercări de trăiri clipe negre de fum se perindă prin gând amintiri din decor când prin ultimul ceas am uitat să pășim De găsit uiți că ești o paloare de Om prins de zbor între lumi ca un ultim avânt Ce repézi semn de nori către zare zorind Ca un înger din lut ce răsare curând... Foto tehnica - Art Colaj Media - realizat
POEMUL HIERATIC LXI -SEMN DE APE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381229_a_382558]
-
Și cum de am putut rosti: Când te-am predat doar c-un sărut prizonier al cetelor de îngeri încât, acum, ai Raiului pereți sunt plini numai cu ale tale necuvinte... și-n timp ce tu ″cu moartea pre moarte″ pășești noi recităm cuminți Ce bine că ești.... Joi, 31 martie 2016 ... Citește mai mult Primele tale necuvinte-au fost: Luați, mâncați, acesta este trupul meu... iar eu, fără să-ți spun ceva,ți-am supt hârtiile de sângeca fătul însetat de
LIVIA MIHAELA FRUNZĂ [Corola-blog/BlogPost/381338_a_382667]
-
de marinari aud, despre femei frumoase, care-i așteaptă în porturi animate de lume, mirosind a viața, unii ștergându-și lacrimi, alții râzând în hohot, ștrengari, luându-se la trânta, adolescente uitându-se-n oglindă, bătrâni, ținându-se de mână, pășind încet, purtând cu ei, albumul imens, cu ce-a rămas din amintiri, unii le au, alții le caută mereu și se-ntreabă... oare cine-s eu și cel de lângă mine? Bătrâni, mai văd, acoperind, cu-a anilor povară, băncuțe din
ESPLANADA AMINTIRILOR MELE de COSTI POP în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381339_a_382668]
-
am putut rosti: ″Bucură-te Învățătorule!″ ? Când te-am predat doar c-un sărut prizonier al cetelor de îngeri încât, acum, ai Raiului pereți sunt plini numai cu ale tale necuvinte... și-n timp ce tu ″cu moartea pre moarte″ pășești noi recităm cuminți Ce bine că ești.... Joi, 31 martie 2016 Referință Bibliografică: In memoriam Nichita Stănescu / Livia Mihaela Frunză : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1916, Anul VI, 30 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Livia Mihaela Frunză
IN MEMORIAM NICHITA STĂNESCU de LIVIA MIHAELA FRUNZĂ în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381335_a_382664]
-
prin scuare, În noi amintirile plouă. Se-mparte trecutul în două, Cu vise de-acum voluptuare, E toamnă în lacrimi și-n rouă, În frunze ce zac pe trotuare. Trec anii în haina cea nouă, Iubirea se țese-n reluare; Pășind pe candoarea ce moare, Ni-s tălpile răni amândouă. E toamnă în lacrimi și-n rouă... Citește mai mult E toamnă în lacrimi și-n rouă, În frunze ce zac pe trotuare, Se pitulă vântul prin scuare,În noi amintirile
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
prin scuare,În noi amintirile plouă.Se-mparte trecutul în două,Cu vise de-acum voluptuare,E toamnă în lacrimi și-n rouă, În frunze ce zac pe trotuare.Trec anii în haina cea nouă,Iubirea se țese-n reluare;Pășind pe candoarea ce moare,Ni-s tălpile răni amândouă.E toamnă în lacrimi și-n rouă...... IV. ÎN SUFLET, AZI, MI-AU ÎNFLORIT CASTANII, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2332 din 20 mai 2017. În suflet, azi, mi-
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
de nori cu frunți cutate, Cu grația-i divină, domol, dansează neaua, Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
de nori cu frunți cutate,Cu grația-i divină, domol, dansează neaua,Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate.Stăpână peste ghețuri, alunecă agale,Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală,Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale,Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală.Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată,Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă,Îi scapără sub gene privirea-i rimelată,Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă.Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
publicat în Ediția nr. 2172 din 11 decembrie 2016. Pe drumul spre mine mai șchioapăt puțin, Mi-e glezna strivită de marginea gropii. În sufletu-mi ars - chinuit beduin, Pustiul de vise-și adună azi snopii. Umbrela de gânduri m-acoperă-ncet, Pășesc temător sub plăpânda corolă. Prin resturi de clipe-o potecă de-ascet - Confuză, constat că posedă parolă. Pe-o altă cărare subtil mă strecor, Bizar, mă pătrunde-un deșert de tăcere, M-apasă-asfințitul din noul decor, Din creștet coboară și până-n
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ceață pe gene, nu văd înainte... Citește mai mult Pe drumul spre mine mai șchioapăt puțin,Mi-e glezna strivită de marginea gropii.În sufletu-mi ars - chinuit beduin,Pustiul de vise-și adună azi snopii.Umbrela de gânduri m-acoperă-ncet,Pășesc temător sub plăpânda corolă.Prin resturi de clipe-o potecă de-ascet -Confuză, constat că posedă parolă.Pe-o altă cărare subtil mă strecor,Bizar, mă pătrunde-un deșert de tăcere,M-apasă-asfințitul din noul decor,Din creștet coboară și până-n
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]