4,130 matches
-
Gheorghiță lucrează și el cu mine, el mai învață încă și vrea să deprindă cântatul la vioară cu domnul Obreja. Eu mai merg cu tata la chirii că dumnealui știți că e cam bolnav . Cred că ai aflat ce a pățit și câte a tras de la bătaia pe care i-au tras-o feciorii mătușii Marița. Dar am să le găsesc eu ac de cojocul lor, încheie, amenințător Mihăiță stând la masă. − Multe ai avut tu de tras, Marie de când ai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-miu Gheorghiță și de la Maricica, da’ știu și cântece” și începu cu voce tare să cânte: „Veverița, veverița s-a suit în pom/ și deacolo și de-acolo ea a căzut jos/ Vai, sărmana, vai, sărmana de ea ce-a pățit/ Piciorușul, piciorușul tare și l-a frânt/ Vine doctorul și-ntreabă și picioru-i leagă/ Domnu’ doctor, domnu’ doctor, te rog nu lega/ Căci mă doare, căci mă doare tare inima.”/ și Săndel, bucuros de buna primire, voia să continuie. Doamna
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
gardul lui Costache Pârțac dă de o gaură în gard iar pe pământul mai moale se văd urmele proaspete lăsate de copitele mieilor. Răsuflă ușurată că astfel știe în ce direcție să se îndrepte. îi spune mătușii Profira ce a pățit, și îi cere voie să privească în grădina dumnealor, nu cumva să fi ajuns cârdul de miei acolo. S-a supărat femeia auzind că mieii vecinului Costache au intrat în grădina lor și poate c-au făcut ceva stricăciuni, dar
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
le dădu un braț de iarbă proaspătă apoi se gândi cum să-i povestească pățania lui mamă-sa, așteptându-se să fie pedepsită și ea pentru boroboața lui Săndel. Micuțul fusese acasă, a mâncat, fără ai povesti mamei ce a pățit apoi se refugie în grădină, ca să nu mai dea ochii cu Maricica. Soarele asfințise, în curând trebuiau să se întoarcă de la câmp ceilalți membri ai familiei, dintr-un moment în altul trebuia să pice și Costache, care fusese cu căruța
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
putut. Apoi Marița plecă spre casă, mulțumită tare de peștele frumos ce-l căpătase. * Când ajunse acasă, fiu-său Gheorghe o întrebă direct de ce taică-su are atâtea julituri pe mâini și pe picioare; − Spune-mi și mie ce-a pățit, că-l văd că se oblojește cu ciumăfaie și tot felul de cârpe. I-ai făcut matale ceva? o iscodește Gheorghe, care știa el din alte dăți că din când în când se iscă cîte o încăierare între cei doi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să intre numai un copchil și m-am gândit că o fi făcută de lupchii care i-au sfârtecat oile lui Costache... − Da’, mamă, ce tot îi dai cu poveștile astea, eu n-am întrebat de bortă ci de ce a pățit tata, o întrerupe, înciudat Gheorghe, plictisit de ocolișurile făcute de mamă-sa; − Apăi, Gheorghe, eu am să-ți spun ție adevărul: când veneam către casă, mi-am adus aminte că boierul i-a poruncit administratorului Pătrașcu să arunce toate tacâmurile
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
aduce acasă, netam-nesam, drumeți străini pe care i-a prins noaptea, iar noi îi hrănim și-i găzduim. Așa e frumos și place Domnului”. Capitolul XV Poștașul și veștile Trecuseră câteva zile de când cei doi se întorseseră de la Vaslui după ce pățiseră necazul cu căderea lui Costache în groapa plină cu apă. Acesta întins în pat, legat la cap cu un prosop de bumbac, deoarece încă nu se vindecase de răceala zdravănă căpătată după ce făcuse baia nedorită, în acea zi friguroasă de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ci și uscată și adunată în căpițe, gata de a fi cărate și clădite în stog, să fie hrană pentru animale pe timpul iernii. Astfel de neamuri să tot ai! Capitolul XXV întâmplări primejdioase − Ce-i cu tine, Săndel, ce-ai pățit? îl întreabă mamă-sa pe Săndel, care mâna vitele de la poarta ogrăzii spre șura ce rămăsese deschisă încă de dimineață, când scosese vitele să le ducă la păscut; Ia, afurisitul ista de buhai , a trebuit să fug din pricina lui prin
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-o în ziua alegerilor din noiembrie 1946, când au lipsit din școală ofițerii și subofițerii angajați. în lipsa lor elevii mai mari au organizat și ei alegeri, în joacă, imitând partidele aflate în campanie electorală. Vai de capul lor ce au pățit a doua zi, ce amar de instrucție au trebuit să facă, ordonată de comandantul școlii și de companie, o „lecție de democrație” cum spuneau ei. − Armata e armată, nu-i loc aici de democrație. Voi sunteți militari, indiferent în ce
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în clasa a VIII-a l-am trimis la București, la școala din Militari, vis-à-vis de apartamentul lor - apoi intră fără probleme la Liceul „Lazăr”. La facultate nu a putut intra, deoarece se primise dispoziția de a nu fi admis. Pățise la fel ca tatăl lui care nu a fost admis la Facultatea de fizică în 1961, deși luase toate examenele cu nota zece. Secretarul de partid din liceu îi strecurase o notă că ar fi dintr-o familie potrivnică regimului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
groază. Noi nu știam cum să plecăm mai repede pe sectoare și apoi să prindem filmul de la bulgari și el credea că ne face plăcere să ne dăscălească. Ne spunea să ne spălăm pe picioare în fiecare seară, ca să nu pățim ca un soldat de la "munci" care a făcut infecție din lipsă de igienă și medicii i-au "imputat" piciorul. Cu perla asta a rămas în mintea noastră. Dar, Badea nu a rămas mult în funcție, că a venit căpitanul Scărlătescu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
întrebat, iar Comandantul Diviziei a zis: "Nu-i treaba dumitale! Știe Friptu". Adică CI-stul. Nu m-am băgat. Simplu, ăsta-i adevărul, că pe vremea aia dacă te băgai într-o chestiune care nu era a ta, nu știai ce pățești. Și atunci nu ne băgam. S. B.: De fuga Nadiei Comăneci s-a știut în decembrie. S-a comentat? În unitate la mine s-a comentat. M. M.: Atât doar. Atât s-a auzit, că a plecat. În rest, nimic
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
să vă întrebe cum vă este. Nu-ți vine să-l iei la goană? M. M.: Mai ales atunci. S. B.: Trebuia să-i puneți un sac din acela în cap: "Uite, asta facem!" M. M.: Stați, că am mai pățit-o cu el, o să vă povestesc. S. B.: Cum ați coabitat cu ceilalți militari din Piață? M. M.: În dreapta mea, cum se coboară pe latura aceea în care este Muzeul de Artă, se afla Regimentul de Tancuri de pe Olteniței. Într-
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
-i aduci pe aceeași linie. M. M.: Să vorbească aceeași limbă. S. B.: V-am spus că la noi au venit două mașini cu cei de la aviație și au plecat apoi spre Piață. M. M.: Stați să vedeți ce am pățit cu ei! În Piață, la un moment dat, îmi spune cineva: Domnule, se trage din spatele nostru!" " Băi, cum să se tragă? De unde? Ia identificați!" Îmi spune, cică: De undeva, de la balcon sau etajul doi sau trei, de la Hotelul Ambasador". Că
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
competență. Sunt și oameni foarte buni, dar sunt și scursuri din astea. S. B.: Pe Stănculescu îl știați? M. M.: Da. Foarte bine. Un om de un caracter și o verticalitate exemplare. Îmi pare grozav de rău în legătură cu ceea ce a pățit. El era pe Înzestrare. S. B.: Îi vedeți cumva o culpă? M. M.: El e țapul ispășitor. Doar că nu s-a raliat cu ei. S. B.: Cu ei, cine? M. M.: Cu cei care vor fi descoperiți de către procurori
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Comèdii la porțile Orientului, Andrei Pleșu observă același lucru, autonomia pe care o dobândește clișeul și felul în care acesta se recomandă aproape obsesiv în spațiul mental-discursiv : „Citatul din Caragiale stă asupra noastră ca o fatalitate, ca o insomnie. Orice pățim, orice spunem, orice gândim în spațiul politic și social al României de azi se regăsește gata pățit, gata spus, gata gândit în textele magistrului” Printr-un decupaj recognoscibil la nivelul unei vulgate avem în dotare un bagaj de efecte și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Republica Federativă a Braziliei". Nu-i spusesem soției nimic în legătură cu Rio, întrucât la MAE propunerile de plecare în exterior, așa cum am mai menționat, fac parte din genul "efemeride" se nasc și dispar uneori doar în 24 de ore, eu fiind pățit cu numirea la Roma și plecarea ulterioară la polul opus, la Santiago. După ce a ieșit aprobarea, puteam să-mi anunț "jumătatea", care la aflarea veștii nu mai știa ce să facă de bucurie. Am stat ore în șir tot făcând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cred că săracii din favele vin la Copacabana să se bronzeze, ci ca sa vândă articole de plajă sau droguri, să intermedieze "relații" sau să profite de gură-cască pentru a-i lăsa, la propriu și la figurat, "în pielea goală" (au pățit-o și turiști români, unora furându-li-se banii, altora camerele video sau aparatele de fotografiat, altora, ca în cazul fiului și nepotului lui Virgil Trofin, banii și biletele de avion. Cei doi au fost găzduiți câteva zile, la intervenția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
La acest capitol, Nunțiul, cu umor, mi-a evidențiat câteva probleme, printre care și controlul bagajelor la aeroport, chiar și la deținătorii de pașapoarte diplomatice, sub pretextul protejării țării de o epidemie de febră aftoasă. Mi-a relatat ca o "pățise" chiar el, la întoarcerea din concediul făcut în Polonia, de unde se întorsese pentru prieteni cu "specialități poloneze" care-i fuseseră confiscate la vamă. A urmat vizita la reprezentantul "marelui licurici", cu el și soția sa legând niște relații excelente, continuate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Ierusalim un tonic al ideilor - asa spun și Înțelepții. Sunt gata s) cred acest lucru. Știu c) trebuie s) aib) propriet)ți speciale. Delicatețea luminii m) tulbur) și ea. Mi-arunc privirea În jos, spre Marea Moart), pește stânci cr)pate și c)sute cu acoperișuri rotunjite. Culoarea acestora este că a p)mântului Însuși și, În aceast) monotonie stranie, aerul mișc)tor exercit) o presiune aproape uman). Aceste culori transmit ceva inteligibil, ceva metafizic. Universul Însuși ți se Înf)țișeaz
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
pan) la ruinele române și pomii mor. Acum cativa ani, În timp ce aram, am dezgropat o Întreag) strad) român). M) duce la hipodromul lui Irod. Arheologii americani au scos la suprafaț) câteva dintre zidurile vechi. Ne uit)m În șanțurile s)pate, unde flutur) etichete la fiecare strat. Sunt mai mult cioburi decât p)mânt În aceste șanțuri - oale sparte ale sclavilor care au ridicat zidurile acum dou) mii de ani. În centrul hipodromului, o elips) lung), supl) - un monolit c)zut
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Daniil arată spre picior, cu îngrijorare: E negru: a obrintit! Mă lași să ți-l grijesc? Ștefan rânjește ridicând șomoiogul de cârpe legat cu sfoară: Îți place ciuboțica mea împărătească? Aici am Chilia pușcă ungurească! Am auzit că a mai pățit-o unu' de-i zicea Ahile... Unora, li se trage de la cap; nouă, ni s-a tras de la picioare. Ca pe un răboj m-au crestat, întru aducere-aminte... Aici am Lipnic săgeata tătărască, își împunge el cu degetul umărul stâng
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fost bună pavăză. Socot că pentru trebușoara aiasta bine făcută și scump plătită merităm respectul, chiar recunoștința și, mai ales, ajutorul Apusului. Numa' să nu facă precum aceia: "După ce-și văd sacii-n căruță, dau bice cailor"... Au mai pățit-o și alții, spune Stanciu. Amu, n-o să mai cârâie nimeni, căci "am intrat și noi în Europa!" spune vornicul Bodea. Am mai auzit gogomănia aiasta! spune Ștefan, iritat. Dar noi "suntem în Europa" de la începutul veacurilor! Am fost de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ai scris? Noi ne-am apărat cum am putut; dar să n-aibă grijă Luminăția Voastră, că le-am dat răsplata cuvenită și binemeritată..." Și ca încheiere adaugă: "Să știe Luminăția Voastră: Alții de-or veni, tot așa o vor păți!" Stanciu, cumpănindu-se de pe un picior pe altul, ia cuvântul: Aș sfătui pe Măria ta să nu-i mai stârnim mânia. Și așa l-am cătrănit peste fire și ne-o prăpădi cu totul, păcatele noastre... E gata cătrănit! Putem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
așa sângerat, cetluit în obezi, să fie dat în târg, să-l scuipe, să-l bată prostimea cu scârnă și alte batjocuri. Să fie învățătură celor ce-or pohti să ticăloșască asemenea. "Cine-o face ca mine, ca mine o să pățească!" Tăutu se foiește de pe un picior pe altul, tușește încetișor și gângăvește cu glas plângător: Milostivește-te, Doamne, nu... nu s-ar putea numai mădularul cel scârbavnic? Măi Tăutule! De ce nu te-ai făcut tu popă? Milă? Pentru cine? Pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]