KorAP: Find »[drukola/base=pantalon & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...152 153 154 ...388 >

9,678 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662

gândi el. „Oriunde te-ai duce, nu reușești să scapi de banalitate. În pasaj, la Corso, la hotelul Traian sau la gară, cei ce-și fac nevoile gândesc la fel...” Noimann Își scutură prepuțul cu grijă, ca să nu-și păteze pantalonii fini, deschiși la culoare. Încheindu-și prohabul, se Întrebă: „În general, ce caut eu aici, Înconjurat de această șleahtă de pierde-vară care beau și pălăvrăgesc despre orice vrute și nevrute, fără să-și bată prea mult capul cu ziua de azi sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
havuz susura liniștit. Câteva vrăbii țopăiau, ciripind de zor, pe marginea lui alunecoasă. Terasa gemea de oameni. Glasurile clipoceau Îndepărtate, vuind ca-ntr-o piscină. Noimann Își privi vârful pantofilor pe care se depusese un strat fin de praf. Manșetele pantalonilor purtau urmele unor stropi de apă de la pisoar. Vântul adia Încetișor dinspre Piața Unirii spre Fundație. Pe cer se perindau câțiva nori sinilii, ba acoperind, ba descoperind pe jumătate imensul disc al lunii. Noimann privi spre Înaltul cerului, apoi măsură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
Întind după fiecare copac, dorind să te cuprindă. De ce ai plecat? Unde te-ai ascuns? Unde ai dispărut? Chipul tău s-a risipit În fiecare picătură de rouă... Pietrele Își Întind privirea, Își Încolăcesc palmele de picioarele lui Noimamn, dar pantalonii săi sunt lunecoși. Și pantofii pătați de praf, de asemenea! Nu, nu-l poți prinde ușor pe Noimann. Trupul lui ca un lichior arămiu Îți lunecă printre degete. Cine vrea să-l tragă sub asfalt!? Cine vrea să-l facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
prăpădesc de râs. Copacii se apleacă peste fața lui. Îl privesc nedumeriți. Din scorburile lor ies melci. Privind prin ochelarii fumurii, medicul ignoră aceste zgomote menite să-l abată de la gândurile lui. Piciorul merge Înainte cu urechile ciulite, ridicând cracul pantalonilor În dreptul fiecărei porți, al fiecărui grilaj nou. Ochelarii lui Noimann nu pierd din vedere nici ceea ce petrece jos, nici ceea ce se Întîmplă deasupra sa. La geamuri și balcoane apar oameni-urechi și oameni-pleoape. Cu ce ochi Îl privesc, Dumnezeule! Cu ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623

dimineață. Totuși nu se grăbește să deschidă geamul, i-a fost frig toată noaptea, s-a trezit de mai multe ori clănțănind din dinți, așa că se duce mai Întâi spre dulapul metalic pe care-l descuie cu cheia din buzunarul pantalonilor. Își ia ceasul de pe raftul de sus și-l privește. E ora două! Abia În timp ce-și leagă cureaua ceasului peste Încheietura mâinii realizează că nu poate fi ora două acum când se luminează de ziuă, deci ceasul a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
caiet subțire cu coperți albastre de material plastic și-l răsfoiește atent. Ar fi interesant să știm din ce motiv se apropie din nou de chiuvetă și se privește În oglindă În timp ce cu mâinile Își Înfige poalele cămășii pe sub cureaua pantalonilor. Este prima dată, de când s-a trezit, că Își ia În seamă ținuta lui boțită de om care a dormit Îmbrăcat. Iese din nou și se Îndreaptă spre capătul opus al culoarului. Pașii lui se aud lovind cimentul, și după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
cu internatul de băieți. Acest cartier al orașului a fost sat până mai ieri și viața lui de acum nu se deosebește prea mult de cea dintr-un sat obișnuit din câmpie. Iese În cele din urmă Încheindu-se la pantaloni. Zece pași mai Încolo se oprește În fața unei uși, bate tare cu pumnul În ea și apoi o deschide violent lovind-o de perete În interior. — Deșteptarea, bă, ce, nu vă e rușine? Așa faceți voi de planton? Pe cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
anul 1975 cetățeanul.......... a obținut un venit de 8400 ca urmare a contractării și predării statului a unei Bovine tineret În greutate de 450 kg Urmați exemplul lui! Elevul Popescu Gelu Își amintise chiar acolo că trebuise să-și suflece pantalonii și se aplecase. Încerca În același timp să facă astfel Încât rucsacul din spate să nu-i cadă peste ceafă. Pentru asta ținu spinarea cât mai dreaptă și capul ridicat, așa că putu citi Întreg textul panoului În timp ce-și sufleca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
și se aplecase. Încerca În același timp să facă astfel Încât rucsacul din spate să nu-i cadă peste ceafă. Pentru asta ținu spinarea cât mai dreaptă și capul ridicat, așa că putu citi Întreg textul panoului În timp ce-și sufleca pantalonii. Cum n-avea nici o treabă la acel dispensar comunal, Își aranjă dintr-o singură mișcare rucsacul și porni mai departe prin mijlocul drumului plin de noroi. „Ștalap, ștalap!“ - făceau pantofii lui de sport prin mocirlă. S-ar fi zis că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
și te simți dintr-o dată stăpân pe situație și pe propriul tău gând și corp, teama plăcută ți se transformă În simplă plăcere de a Înainta, iar pasul ți se accelerează puțin, ceea ce Înseamnă că te stropești cu noroi pe pantaloni mai sus de fund, poate chiar pe spatele bluzei de vânt sau pe șapcă. Gândindu-ți astfel propriul corp, elimini ușor frica dintre gândurile tale. Ai timp să te apuci din nou să compui sânii mari ai uneia dintre fetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
la frati-su și nici nu prea știa unde stă ăla. A văzut undeva, Într-o curte, niște militare puse la uscat. Le-a furat și s-a Îmbrăcat cu ele. Îi cădea șapca pe ochi, haina-i era mare, pantalonii prea lungi, da era Îmbrăcat acuma. A mers el așa toată noaptea prin oraș s-ajungă la frati-su ăla. Și zice, băi, nea Vasile, să vezi când se mai făcuse așa, dimineață, cum trecea un militar pe lângă mine, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
niște oameni de serviciu... Io zic, stai, că nu-mi aduc aminte cum Îl cheamă, și descui lacătul. Sică al meu, cum a văzut ușa deschisă cum a sărit jos. Era numai Într-o cămașă d-aia lungă, scoasă din pantaloni, Îi ajungea până la genunchi, un pantalon murdar pă el și desculț, ciufulit cum trăsese ăia de el să-l bage În mașină. Măi, fraților, și unde nu mi se apucă și trage un pas de defilare pă cimentu’ ăla din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
stai, că nu-mi aduc aminte cum Îl cheamă, și descui lacătul. Sică al meu, cum a văzut ușa deschisă cum a sărit jos. Era numai Într-o cămașă d-aia lungă, scoasă din pantaloni, Îi ajungea până la genunchi, un pantalon murdar pă el și desculț, ciufulit cum trăsese ăia de el să-l bage În mașină. Măi, fraților, și unde nu mi se apucă și trage un pas de defilare pă cimentu’ ăla din curte, știi cum ridica picioru? Până la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
Întâlnește. Cei mai mulți Îi răspund, deși nu-l cunosc, alții Însă se arată suspicioși și tac. De ce vor fi gândit atunci acești ignoranți tăcuți vor depinde multe lucruri din biografia ulterioară a celor doi, tată și fiu. Anton Încă mai poartă pantaloni militari, foștii lui pantaloni de infanterist marin, cămașa, pulovărul de lână groasă și laibărul sunt făcute de mâna muntencei celei harnice. Unul dintre aceste obiecte de Îmbrăcăminte pare să fie la originea suspiciunii unuia dintre cei care nu i-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
deși nu-l cunosc, alții Însă se arată suspicioși și tac. De ce vor fi gândit atunci acești ignoranți tăcuți vor depinde multe lucruri din biografia ulterioară a celor doi, tată și fiu. Anton Încă mai poartă pantaloni militari, foștii lui pantaloni de infanterist marin, cămașa, pulovărul de lână groasă și laibărul sunt făcute de mâna muntencei celei harnice. Unul dintre aceste obiecte de Îmbrăcăminte pare să fie la originea suspiciunii unuia dintre cei care nu i-au răspuns infanteristului la bună ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
știa exact ce e mai bine de făcut În astfel de momente, dar Își zise că cel mai bine e s-o facă să vorbească. Până la urmă, tot ea se dezmetici prima. Sări În picioare, Își trase o pereche de pantaloni și o bluză direct pe piele, puse altă apă pe reșou pentru cafea (cea de mai Înainte se evaporase) zâmbi și se Întoarse cu spatele pentru că ghicise că lui Îi e rușine să se Îmbrace sub privirile ei. Își aprinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618

vor să audă adevărul despre aleșii lor?“). Ne-am Întors la trecutul meu de activist politic din timpul liceului („Din fericire, Epoca Tămâiei s-a sfârșit“) și din nou la subiectul preferat de toată lumea, starea abjectă a garderobei mele („Cu pantaloni bărbătești prost croiți e imposibil să fii la modă“). Tocmai când Începea un mic monolog despre numeroasele beneficii ce ar decurge din situația În care fiecare femeie ar avea câte un costum Chanel, menajera bătu la ușa biroului, ca să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
anunțe că masa era gata. Ne-am luat băuturile și ne-am Îndreptat spre sufragerie. —O zi productivă? Îl Întrebă Simon pe Will, sărutându-l Încă o dată pe obraz În semn de salut. Făcuse un duș, se schimbase În niște pantaloni de in hefnerieni stil pijama și ținea În mână un pahar de șampanie. Sigur că nu, răspunse Will, lăsând deoparte martini-ul, ca să toarne Încă două pahare de șampanie. Deadline-ul e de-abia la douăsprezece noaptea. De ce aș face ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
făcut instructajul. „Categoric!“ a răspuns ea, fără a ezita vreo clipă. „Dependența e cool. Toți oamenii creativi sunt dependenți de ceva.“ Așa că i-am făcut pe plac. Astăzi arăta și mai punk ca de obicei, Îmbrăcată cu o pereche de pantaloni de piele șic gen rockeriță și un tricou clasic, vechi, CBGB. Mi-a Întins un pahar de rom cu cola, m-am așezat pe pat și m-am uitat la ea cum Își dădea Încă vreo șase straturi de rimel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
cunoștință cu Cameron la o petrecere cu grătar pe care o dăduse Avery la doi ani după ce terminaserăm facultatea. Nu sunt sigură dacă a fost vorba de părul lui castaniu strălucitor sau de modul În care arăta fundul lui În pantaloni kaki Brooks Brothers, dar am fost suficient de vrăjită Încât să nu remarc Înclinația sa spre bârfă răutăcioasă sau modul dezgustător În care se scobea Între dinți după fiecare masă. Cel puțin o vreme am fost Îndrăgostită nebunește de el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
corect, de manechin din cataloagele Abercrombie, și știa să-și dezlănțuie șarmul când avea nevoie de ceva, dar Îmi amintesc mai ales că totul era ușor: aveam aceiași prieteni, aceeași slăbiciune pentru fumatul țigară de la țigară și pentru lamentații și pantaloni aproape identici de culoarea somonului. Oare relația mea cu Cameron ar fi putut inspira un bun roman sentimental? Ei bine, nu prea cred. Dar această variantă nespectaculoasă, călduță, de conviețuire părea perfect adecvată În anii aceia ciudați de după facultate. —Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
și să mă conducă de mână spre lift. Avusesem inspirația să nu port costum, dar de-abia când am aruncat o privire asupra aspectului celorlalți mi-am dat seama că tot nu calculasem corect. Aparent, noțiunea mea de business casual (pantaloni cu manșete gri Închis, cămașă Oxford albastru deschis și tocuri discrete, joase) era ușor diferită de a restului angajaților de la Kelly & Company. Sediul era un spațiu vast În centru, cu ferestre până În tavan, prin care se vedea până pe Wall Street

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
țară“, dar notele mari vorbesc de la sine. A, deci va fi Încă o seară cu Eurotipe. Orice o mai fi Însemnând și asta. Dar mai important era cu ce să mă Îmbrac? Elisa și gașca păreau să se Învârtă Între pantaloni negri, cămăși negre și rochii negre la serviciu, așa că probabil era mai sigur să nu mă abat de la regulă. Am format numărul Penelopei de la bancă. Hei, eu sunt. Ce mai faci? —Ei... Ai un noroc chior că ai plecat din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
colțul străzii Fourteenth cu Fifth În jur de nouă. Te sun când găsesc taxiul, am spus eu. —E bine. Te aștept afară. Pa! M-am dus la dulap. După câteva renunțări și mai multe probe, am ales o pereche de pantaloni negri mulați și un maiou simplu, negru. Am extras niște pantofi cu toc decent de Înalt, cumpărați În timpul unei expediții de cumpărături În Soho și mi-am acordat un timp să mă lupt cu părul meu negru excesiv de aspru pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
alături de Mike & The Mechanics „The Living Years“ În timp ce-mi aranjam fața... era chiar amuzant, oarecum. A trebuit să recunosc că rezultatul final s-a dovedit demn de efortul suplimentar: colăceii de grăsime nu se mai umflau deasupra taliei pantalonilor, sânii Își recăpătaseră rotunjimile de fată durdulie, deși restul persoanei mele se Împuținase, iar rimelul pe care mi-l Întinsesem la risc peste gene atinsese Întâmplător perfecțiunea, conferind ochilor mei cenușii cam blânzi o expresie sexy, aprinsă. La ora nouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]