13,778 matches
-
au avut o importanță majoră pe plan dogmatic (de exemplu, s-a ajuns la condamnarea așa-zisului semipelagianism în cadrul sinodului din Orange). Oricum, n-au lipsit momentele de tensiune atât în raporturile cu regele francilor cât și în raporturile cu papii. A murit la Arles în mănăstirea fondată de el însuși în 542 sau 543. a) Opere dogmatice Literații din Galia nu manifestau un interes prea mare pentru problemele dogmatice. Cezar nu pare să reprezinte o excepție și puținele tratate consacrate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
menționată, și o a treia cu sfaturi pentru o altă stareță. Cunoaștem și o Scrisoare către călugări, despre umilință (Epistula de humilitate ad monachos), o scurtă epistolă adresată lui Ruricius din Limoges, din 506, și o alta, la fel de scurtă, trimisă papei Symmachus, din 513. Epistolarul lui Cezar e lipsit de orice însemnătate particulară. c) Omiliile Însă operele sale cele mai vestite și mai importante sunt Omiliile (Sermones), printre cele autentice amestecându-se și multe false, cum se întâmpla de obicei cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
adevăr, el a fost sufletul conciliului din Toledo care a consfințit trecerea lor la catolicism ca urmare a convertirii regelui Reccared, în 589. Leandru fusese și la Constantinopol în 582 unde îl cunoscuse pe Grigorie care apoi avea să devină papă; printre epistolele lui Grigorie cel Mare găsim și unele adresate lui Leandru căruia acesta i-a dedicat și tratatul Despre morală în Iov. Leandru a scris și câteva opere împotriva arienilor, însă s-a păstrat doar un tratat, cel Despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
păstrarea unor bune raporturi cu puternicii călugări, i-a liniștit cu promisiunea că îl va condamna pe Origen și origenismul. În biserica monahilor din deșertul Nitria, Teofil a organizat un sinod unde s-a consfințit condamnarea lui Origen cu aprobarea papei Anastasius. În același timp, a început să-l persecute pe Isidor, vechiul său candidat la scaunul din Constantinopol, pentru că i se părea că devenise prea independent, și mai ales pe cei patru frați (porecliți și „frații cei lungi” din cauza staturii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
organizat în septembrie 403 sinodul de la Quercia (după numele orașului de lângă Calcedonia unde s-a desfășurat) unde Hrisostomul a fost condamnat, fiind imediat exilat de către împărat. Rechemat o dată în urma unei revolte populare, peste puțin timp Ioan a fost exilat definitiv; papa a intervenit în favoarea lui, însă fără succes, ceea ce a provocat o ruptură de mai mulți ani între Roma, pe de o parte, și Alexandria și Constantinopol pe de altă parte. În interior, Teofil a combătut fără milă cultele elenistice și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mișcarea abilă a lui Chiril îl punea automat în postura de acuzat. Antiohienii au deschis în sfârșit ochii și i-au luat apărarea lui Nestorios, dar era prea târziu. Atât delegația orientală, condusă de Ioan de Antiohia, cât și legații papei întârziau să ajungă la Efes; când Chiril a fost sigur că prima delegație era pe cale să sosească, folosindu-se de un pretext, a deschis lucrările conciliului la 22 iunie, în ciuda protestelor contelui Candidianos, reprezentantul împăratului, care ar fi trebuit să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
întocmit de Chiril (informație pe care E. Schwartz o pusese la îndoială), chiar dacă Dionisie a văzut și o elaborare ulterioară a acestuia care conținea anii 437-531. Falsificări ulterioare sunt în schimb un Prolog la calculul Paștelui și o Epistolă către papa Leon dedicată aceluiași subiect, amândouă în latină (scrisorile 86 și 87 ale lui Chiril). Bibliografie. O ediție critică a epistolelor sărbătorești în curs de apariție sub direcția lui P. Évieux, cu o importantă introd. generală, trad. franceză, introduceri și note
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Niceea, autorul discută felul în care se unește divinul cu umanul în Cristos. Apoi, într-o primă epistolă adresată lui Nestorios (Epist. 2; ACO I, 1, 1, pp. 23-25), cu prefăcută cordialitate și blândețe, Chiril spune că a primit din partea papei Celestinus sarcina de a verifica temeiul informațiilor privitoare la ceea ce propovăduiește Nestorios care (trimise firește chiar de Chiril) provocaseră un mare scandal la Roma. Reacției hotărâte a lui Nestorios (Epist. 3; ACO I, 1, 1, p. 25), Chiril îi răspunde
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sub numele lui Ioan Hrisostomul) și publicate de F. Nau. Fr. Loofs publică zece scrisori complete ale lui Nestorios și fragmente din alte cinci. În documentele de la Efes, în greacă și latină, s-au păstrat două scrisori din 429, adresate papei Celestinus, în care Nestorios protestează împotriva ideii că în Cristos cele două naturi sunt indistincte și, în prima, contra atributului Theotokos; apoi două epistole către Chiril, din care prima este un răspuns la prima scrisoare a lui Chiril către Nestorios
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se supună măsurilor luate împotriva lui. Totodată, în traducere siriană, s-a păstrat o scrisoare a lui Nestorios către locuitorii orașului Constantinopol, scrisă către sfârșitul vieții sale, în care acesta declară că e de acord cu condamnarea lui Eutihie de către papa Leon în Tomus ad Flavianum, apără corectitudinea propriilor opinii și își exprimă dorința de a participa la un conciliu unde să fie reabilitat. Considerată un fals de către Loofs și de către predecesorii săi, această epistolă trebuie considerată autentică după publicarea Cărții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
spus, în teologia lui Chiril. În ce privește adevărata Carte a lui Heraclid, aici Nestorios vrea să demonstreze, reluând întreaga dezbatere din anii precedenți, că propria sa cristologie n-a fost niciodată în contradicție cu cea formulată acum în Tomul scris de papa Leon. Confruntarea sa cu Chiril se concentrează în special asupra strădaniei de a defini ce anume constituie unitatea subiectului în Cristos; potrivit lui Chiril, aceasta e asigurată de unica physis, pentru el sinonimă cu hypostasis. Însă „unica physis a Logosului întrupată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
luat apărarea lui Eutihie, fiind vorba, fără îndoială, de o acțiune concertată a celor doi și a lui Chrysaphios pentru a lovi atât Antiohia, cât și persoana lui Flavian, iar împăratul a convocat un sinod la Efes pentru august 449. Papa Leon cel Mare, care primise de la Flavian dosarul procesului lui Eutihie, a trimis la conciliu trei legați și o declarație doctrinală, Tomul către Flavian (aici, p. ???), prin care confirma teza distincției dintre cele două naturi în Cristos după unire. Însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trimis la conciliu trei legați și o declarație doctrinală, Tomul către Flavian (aici, p. ???), prin care confirma teza distincției dintre cele două naturi în Cristos după unire. Însă conciliul din Efes din 449, controlat de Dioscor, în ciuda protestelor legaților romani (papa Leon a definit apoi sinodul drept o „tâlhărie”), l-a reabilitat pe Eutihie, l-a depus și l-a demis pe Flavian, care a murit la puțin timp după aceea nu fără a fi lansat un apel către Leon, și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de puternicul general alan Aspar, un arian, în ciuda opoziției lui Leon (care a ajuns însă la cunoștința lui Marcian după convocare) prefera ca episcopii să subscrie Tomul în mod individual și invoca situația părții occidentale a imperiului, devastată de Attila. Papa ar fi preferat să convoace conciliul la o dată ulterioară și dorea ca participanții să nu se ocupe de doctrină ci de reintegrarea episcopilor exilați în 449. Conciliul, convocat întâi la Niceea pentru 1 septembrie 451 și transferat apoi la Calcedon
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Au fost aprobate treizeci de canoane dintre care al douăzeci și optulea (adoptat într-o ședință la care legații romani nu erau prezenți) consfințea primatul patriarhatului de Constantinopol imediat după episcopatul roman. Acest fapt a întârziat ratificarea hotărârilor conciliului de către papă, inclusiv a formulei dogmatice; ratificarea a avut loc la 21 martie 453 și excludea în mod expres tot ceea ce contrazicea canoanele de la Niceea (adică, potrivit Romei, în special canonul 28), dar s-a făcut după ce adversarii formulei de la Calcedon se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
gândit în mod diferit și chema la unire în jurul crezului de la Niceea. Așa cum se întâmplă adesea cu compromisurile, Henotikon-ul i-a nemulțumit pe cei mai aprigi susținători ai partidelor aflate în conflict și a supărat și Roma unde, în 484, papa Felix al III-lea i-a excomunicat pe împărat și pe Acacius (care, fără să-l consulte, formase o comuniune de credință cu monofiziții), provocând o schismă care avea să dureze până în 518, adică până când împăratul Justin I avea să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anatematism al lui Chiril și fusese răspândită în Orient de Proclus din Constantinopol, apoi și-o însușiseră anticalcedonienii și fusese reluată în Henotikon. Sciții n-au reușit însă să obțină acceptarea caracterului ortodox al acestei formule nici la Roma de către papă (unde au fost susținuți totuși de compatriotul lor Dionisie cel Mic, cf. aici, p. ???), nici la Constantinopol de către împărat și de către rivalii lor, călugării din mănăstirea Acemetilor, calcedonieni intransigenți. Totuși, formula s-a bucurat din nou de succes atuci când
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sens o intensă activitate teologică (aici, pp. ???-???). Proiectul său de recucerire a Occidentului, căzut în mâinile barbarilor, concretizat în lungi și sângeroase războaie pentru recuperarea Italiei și a Africii, presupunea respectarea hotărârilor de la Calcedon pentru a nu-l supăra pe papă; în același timp, energica sa soție Teodora (care i-a salvat domnia când a izbucnit la Constantinopol în 532 răscoala „Nika”) exercita o influență puternică și îi simpatiza pe monofiziți. După eșecul total al conferinței convocate de împărat la care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
15 martie 533 o declarație de credință în care era ignorată formula calcedoniană a celor două naturi și era adoptată în schimb cea teopaschită; în ciuda opoziției călugărilor Acemeți, Justinian a reușit să obțină pentru decretul său, în anul următor, aprobarea papei Ioan al II-lea (533-535). În aceeași perioadă, se desfășura o intensă reflecție teologică în cele două tabere adverse. În timp ce Sever era încă în plină activitate, adepții săi prezentau la colocviul de la Constantinopol pretinsele scrieri ale lui Dionisie Areopagitul, caracterizate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acelui an, Justinian convocase al doilea conciliu de la Constantinopol pentru a rezolva chestiunea celor Trei Capitole, adică problema condamnării lui Teodor din Mopsuestia și a scrierilor lui Teodoret din Cyr și ale lui Iba din Edessa (aici, p. ???); însă împotrivirea papei a dus la întârzierea deschiderii lucrărilor până la 5 mai 553. Probabil în primele luni ale acelui an, Justinian i-a adunat pe episcopii care așteptau începerea conciliului, le-a prezentat memoriul lui Conon la care a anexat o scrisoare în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
conciliului, le-a prezentat memoriul lui Conon la care a anexat o scrisoare în care cerea anatemizarea lui Origen (aici, p. ???) și a obținut condamnarea origeniștilor prin cincisprezece anatematisme păstrate într-un manuscris de la Viena, act subscris apoi și de papa Vigilius (537-555). Această soluție, propusă de F. Diekamp, pare cea mai potrivită pentru explicarea problemelor puse de izvoare care, în parte, vorbesc despre condamnarea erorilor origeniste la conciliul de la Constantinopol, în timp ce nici o mențiune în acest sens nu se găsește în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
folosite de Chiril. Cel mai important florilegiu din secolul al V-lea este cel din scrierea Eranistes a lui Teodoret și conține 238 de citate patristice, extrase din 88 de autori; alt florilegiu era inclus în Tomul către Flavian al papei Leon. Însă aproape că nu există scriere dogmatică în care să nu existe și un apendice cu „opinii ale Sfinților Părinți”. Acestea tind tot mai mult să aibă întâietate în raport cu trimiterile la Scripturi, iar începând cu secolul al VI-lea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cunoscut. La îndemnul său ar fi scris Epifanie din Salamina Panarion-ul (Pan. I, 2). Hirotonisit episcop de Berea (Alep în Siria) în 378, a ajuns celebru pentru știința și practica ospitalității. Melețiu de Antiohia l-a trimis la Roma la papa Damasus ca să încerce să pună capăt schismei din Antiohia (începută cu depunerea lui Eustațiu cam prin 327, se soldase, începând din 362, cu o împărțire a Bisericii în trei comunități conduse de Melețiu, Paulin și respectiv Euzoios; nu s-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Alexandria înainte și după sinodul de la Quercia din 403. Acest lucru a dus la înrăutățirea raporturilor sale cu papalitatea - deteriorate deja încă din vremea lui Damasus când Acacius participase la hirotonisirea lui Flavian de Antiohia -, și abia mai târziu papa Inocențiu I (402-417) a acceptat să reia legăturile cu el cu condiția să renunțe la ostilitatea față de Ioan Hrisostomul și față de partizanii acestuia. A corespondat cu Chiril din Alexandria, deși criticase inițial anatematismele acestuia; nu a luat parte la conciliul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și în Synodicon contra Tragediei lui Irineu (în latină) s-au păstrat numeroase scrisori ale lui Ioan. E de semnalat epistola tirmisă lui Nestorios în 430 împreună cu copia scrisorilor de protest împotriva tezelor acestuia pe care Ioan le primise de la papa Celestinus din Roma și de la Chiril din Alexandria (cf. aici, p. ???). În termeni măsurați dar fermi, Ioan îl sfătuiește pe Nestorios să nu nesocotească aceste proteste care pot duce la o ruptură în sânul comunității bisericești și să renunțe la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]