6,437 matches
-
sediul "Fundației Neruda". "La Sebastiana", din Cerro Florida din Valparaiso, a fost cumpărată de Neruda în 1961 și cu cele trei etaje ale sale oferă o priveliște superbă asupra orașului, portului și oceanului. Casa din Isla Negra, un sat de pescari, a fost cumpărată în 1939. E, după mine, cea mai minunată din cele patru, care sunt, fiecare în felul ei, minunate. Are în curte arbori uriași, o specie de conifer cu lemnul roșu, lângă care tronează o "locomobilă" superbă, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
construită special în urmă cu aproape 4 decenii pentru a transporta către uriașul șantier din nord milioane de tone de materiale și zeci de mii de muncitori pentru înălțarea noii capitale. Trece prin Sete Lagoas, o zonă de lacuri, cu pescari vânzându-și marfa pe marginea drumului, tot felul de pești de apă dulce, printre care șurubi, un pește mare de 15-30 de kilograme și cu o carne minunată, ca a sturionilor noștri, apoi pe la Tres Marias. De aici până la Brasilia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
soarelui, apărea o distracție în plus pe Avenida Atlantica expozițiile artizanilor, cu minunate obiecte din pietre semiprețioase, argint, cupru, piele, lână sau in. La primele ore ale dimineții, în capătul dinspre Ipanema, cealaltă plajă faimoasă din Rio, o colonie de pescari oferă amatorilor pește proaspăt prins din ocean. Aveam câțiva români stabiliți de mulți ani la Rio care locuiau în blocurile privilegiate de pe Avenida Atlantica, în apartamente elegante, confortabile, unde eram invitați la diverse aniversări și sărbători sau pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dimensiunile unui sombrero mexican. Un dejun cu fructe de mare și pește poate fi servit oriunde la Punta del Este, dar merită să te bucuri de el și de peisajul încântător 30 de kilometri mai spre est, în satul de pescari Jose Ignacio. Clădit între laguna cu flamingi roz și ocean, Jose Ignacio îți oferă liniștea "departe de lumea dezlănțuită". Micul restaurant "Los negros", aflat chiar pe malul oceanului, cu ferestre mari prin care parcă pătrund valurile, e o încântare, mobilierul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aglomerație, poluare și mașini care gonesc, inscripțiile pline de farmec din fața caselor pescărești avertizându-te: "Aici nu gonește decât vântul"! Mai spre est ne atrăgea Punta del Diablo, un alt sat pescăresc, ascuns între valuri și pădurea de eucalipți, aici pescarii fiind specializați în pescuitul de "tiburoni" rechini, dar și de fructe de mare și... alge (am gustat aici excelente preparate din alge, "fără colesterol"). Când vremea nu-i favorabilă ieșirilor pe ocean, meșteresc din oasele și cartilajele de rechin tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de la Plata, cu care mă salutam în fiecare dimineață de pe terasa casei și în fiecare seară de pe faleză, valurile Atlanticului, pădurile de pini și eucalipți, palmierii imperiali și leii de mare de la Punta del Este, balenele de la Cabo Polonio, bărcile pescarilor de la Punta del Diablo, livezile de potocali, câmpurile nesfârșite veșnic verzi, Crucea Sudului cu cele patru stele ce mi-au străjuit somnul și visele, pe Gardel și Cumparsita și cam atât! Pentru ce-o mai fi de acum înainte, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
acolo, e nevoie de mult antrenament!“ Nu doar În voce, dar prin simpla prezență printre noi, Începea să se simtă acea liniște specială pe care Brook o iradiază fără nici un efort. Bețe de bambus, asemănătoare cu o undiță simplă de pescari, s-au dovedit În timp recuzită principală de antrenament fizic și, deși la Început le manevram stângaci, căci ni se păreau rigide, odată descoperită În ele o prelungire a energiei brațelor, până și materia lor dură devenea fluidă În jocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
crengi de brad și clopoței, floarea preferată a tatei. Noi, copiii, ne duseserăm În sat și când Îmi amintesc acea zi deosebită, văd foarte clar râul scăldat În soare; podul, tabla strălucitoare a unei cutii de conserve lăsate de un pescar pe balustrada lui de lemn; măgura acoperită de tei, cu bisericuța trandafirie și cu mausoleul de marmură În care se odihneau morții mamei; drumul prăfuit care ducea În sat; fâșia de iarbă verde deschis, cu petice pleșuve de sol nisipos
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Hristos) și Cincizecime (când „s-au umplut toți de Duhul Sfânt...”, devenind altceva decât fuseseră până atunci) trebuie să fi fost însă cel mai cumplit din viața lor. * Întotdeauna mi s-a părut o inadvertență că Hristos îi ajută pe pescari să pescuiască (adică să ucidă în chinuri). Oare nu tocmai ca să evite cruzimea acestei operații a săvârșit El miracolul înmulțirii pâinilor și a peștilor? * Dacă poruncile divine ar fi fost împlinite n-ar mai fi trebuit inventate drepturile omului, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
transmite căldura inimii. Înălțarea la cer - am visat că erau deasupra mea toți cei care mă vegheau, printre ei figuri de îngeri și în pat, lângă mine, cineva necunoscut. Ieri seară, înainte de a adormi, am citit nuvela Selmei Lagerlöf Inelul pescarului. Sublim! Arta nuvelei la ea nu e numai o ramă pentru un stil, ci o ocazie de a crea idealul, gânduri, sentimente din subconștient. Iunie Lumina e atât de puternică, încât am senzația că sunt o altă persoană - un alt
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de familie. și nu numai. Bine, scriu, dar las în seama ta să le așezi cât mai bine în vitrina lumii. Sper să însemne ceva. De toate am fost: cherestegiu, telefonist, învățător, legător de cărți, cizmar al propriilor cizme, vânător, pescar, agricultor, podgorean, profesor;numai arhivar la propria arhivă, nu. și, din păcate, munca asta am început s-o fac abia acum, la 78 de ani, vârstă la care alții stau deja la taifas cu Dumnezeu. M-am născut la Dobrinești
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
știa românește fiindcă făcuse șapte clase, adică cursul primar de patru clase și încă trei clase, cursul complementar. Locuitorii satului erau lipoveni. Cu Babaca și cu fata am cutreierat tot satul, comună mare și tot cu oameni înstăriți, în majoritate pescari. De acolo se putea merge la Vâlcov numai cu barca pe mare, barcă mare numită caiac. Am venit de câteva ori de la Galați la Galilești cu vaporul până la Vâlcov, apoi de acolo până la Jibrieni, iar de la Jibrieni până la Galilești cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
între altele poștă cu telefon, trei școli, cinematograf, pichet de grăniceri, agenție NFR (Navigația Fluvială Română) și SRD (Societatea Română Dunăreană). Vapoarele NFR circulau ziua iar SRDurile noaptea. Două curse în 24 de ore între Brăila și Vâlcov. Agriscovii erau pescari de mare. De obicei veneau acasă la 2-3 zile. Specialiști în sturioni, pescuiau laolaltă moruni, nisetri, cegă. Peștele prins era dus la cherhanale, acolo unde se scoteau și se pregăteau pentru a fi ambalate în cutii renumitele icre negre. Fiecare
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de mare. De obicei veneau acasă la 2-3 zile. Specialiști în sturioni, pescuiau laolaltă moruni, nisetri, cegă. Peștele prins era dus la cherhanale, acolo unde se scoteau și se pregăteau pentru a fi ambalate în cutii renumitele icre negre. Fiecare pescar, cred, aducea acasă cota lui neimpozabilă de pește, un morun doi, bine legați sub linia de plutire a bărcii. Toți știau și nimeni nu afla. Într-o zi am fost invitată la o rudă de-a gazdei, verișoară cred. Mi-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
realizarea acestui documentar mă leagă o amintire specială. Pentru echipa de filmare reușisem să obțin aprobări inclusiv de la "primul vânător al țării", pentru toată fauna cinegetică a României și sprijin "logistic" de la Ministerul Economiei Forestiere, primării locale, Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi, elicoptere de la armată..., fiind în joc "onoarea țării", excelent cotată la acest capitol "în exterior". Cei din echipa de filmare, pe banii MAE, tot lungeau filmările: ba că nu au cerb, ba lup, ba vulpe, toate "personajele" trebuind să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și "colegii" români, puși în slujba delegației, nu știau cum ar putea satisface solicitarea turcului. Mi s-au adresat mie cu formula clasică: "Voi, ăștia de la externe, le știți pe toate". Le-am sugerat să telefoneze la "Asociația vânătorilor și pescarilor sportivi", știind că acolo au o evidență la zi a vânătorilor și câinilor. Și așa a fost! Ni s-a dat o adresă de pe lângă Podul Colentina a unui vânător ce deținea o cățea care avea pui de trei luni. Imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
a denumit "Tierra del Humo" "Țara Fumurilor", datorită fumului ce se înaltă de la focurile băștinașilor. Suveranul său, regele Carlos I, i-a dat un nume mai poetic, Tierra del Fuego Țara de Foc. Locuită de triburi de băștinași vânători și pescari, zona a început să intre în atenția Chile și Argentinei pe la 1840, la sfârșit de secol XIX, zona de nord a Insulei Mari devenind locul de păscut a sute de mii de oi. Prima fermă, "Sociedad Explotadora de Tierra del
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
că lumina este "electrică", nici vorbă de a se produce "din nimic"; nici un dumnezeu interior nu avea farul, numai ceasul era dumnezeiesc. * Ne-au prins zilele de început de toamnă, mă linișteam, ceasul era o durere trecută. Spre seară, lipovenii pescari afumau chefalii un leu bucata în niște colibe de stuf. Unși cu ou, chefalii străluceau când bătea asfințitul, reflectând o lumină caldă, ca o aură. Lumina putea să fie dumnezeiască. Am căutat o împăcare cu mine însumi, mai ales când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o" țigară. Le-am dat mai multe, ca un fel de protest împotriva legii. Unul scuipă printre dinți ca un fumător expert și mă întreabă, curajos, cam ce fac pe acolo... credea că sunt un fel de inspector general al pescarilor. Apoi, fără rost, îmi spune că peste deal, în sat, oamenii au ascuns gâștele, să nu fie azvârlite în foc; le-au dus mai încolo. "La Nechifor, copiii au dat foc motanului; l-au uns cu motorină și i-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Boston și New York. La începutul secolului al XVIII-lea, pirateria nord-americană era o afacere în floare, cu depozite și agenții în multe porturi, din Salem, în N, până în Carolina de S. Locul de recrutare era insula Newfoundland, unde se găseau pescari și coloniști săraci, veniți de peste tot pentru a se îmbogăți rapid. Apoi, sfârșitul războaielor navale dintre Anglia, Franța și Spania, precum și finalul Revoluției americane (din care a ieșit un John Paul Jones) au lăsat pe uscat, în aceeași epocă, marinari
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
încât părerea proastă și-a extins-o asupra întregii tagme bărbătești. Excepție făcea doar pișicherul de frate-său, părintele Teoctist însuși, față de care nutrea o desăvârșită admirație și o nemaipomenită duioșie. Ceea ce o caracteriza pe Sofica era naivitatea. Pe un pescar ce ședea cu instrumentul în baltă l-a chestionat curioasă: - Așa-i că peștii trag la crâsnic prin apă? Pe o țigancă borțoasă a întrebat-o dacă a avut relații cu un bărbat. Femeia s-a holbat: - Haoleu, cocoană, da
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
este numit directorul Stațiunii Zoologice Marine de la Agigea. Stațiunea aparținea de Universitatea Mihăileană din Iași (astăzi Universitatea „Al.I. Cuza”) și a fost numită Stațiunea Zoologică Marină „Regele Ferdinand I”. După numire profesorul Borcea a încadrat un administrator și 6 pescari și a cumpărat o șalupă marină. În același an a organizat prima expediție românească din Marea Neagră. Rezultatele expediției au fost publicate în Analele Universității din Iași. În 1928 a organizat a doua expediție, care a ajuns până la Golful Caliacra. De
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
într-o "Brazilie" din vremea emigrării, s-au strâns oameni cu "taine", dezertori, copii ai nimănui, "de toate felurile, felurit îmbrăcați". În zeci de volume se dezvoltă aceeași idee nuvelistică. Un lup, un cal, un țap sălbatic, o veveriță, un pescar, un văcar, un moș, o babă, un boier bătrân, înfundați în singurătăți, stăpâniți, nu stăpânitori de natură, sunt surprinși în refugiul lor. Vietatea țipă sau privește pătrunzător, omul își dezvăluie unica lui istorie, după care recade în muțenie, căci toată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un țărm de mare, Un cântec trist adus din alte țări De niște păsări albe, călătoare Pe-albastrul răzvrătit al altor mări - Un cântec trist adus de marinarii Sosiți din Boston, Norfolk Și New-York, Un cântec trist ce-l cîntă-ades pescarii, Când pleacă-n larg și nu se mai întorc. Există un hieratism minulescian, moștenit într-o măsură și de la Macedonski, nu lipsit de cabotinism, însă grațios tocmai pentru asta. Iser, care a ilustrat poemele, a înțeles foarte bine latura lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o documentare de ordin pitoresc. Am ucis pe Dumnezeu are pretenția, ca și Crimă și pedeapsă, de a analiza căința produsă de o crimă, făcută din motive mistice. Viermii pământului prezintă insuficient dramele miniere (Diplomatul, Tăbăcarul și Actrița evocă tăbăcăriile), Pescarii dă amănunte asupra vieții pescărești. AL. O. TEODOREANU Hronicul măscăriciului Vălătuc e o pastișă în felul balzacienelor Contes drolatiques susținută pe o mare capacitate de a face "joyeusetés". Al. O. Teodoreanu tratează cazuri de stricăciune și de amabilă ticăloșie de la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]