14,286 matches
-
China, Peru sau Maroc, Să aibe-un celular, Fi'n'că știința ne-a adus În ritmul ce evoluăm Acolo-ncât nu ne mirăm, Din răsărit până-n apus, Chiar de plătim de ne uscăm, Cu Polul Nord să discutăm Și chiar un pic mai sus ... Că, frunzărind ziaru' local, Găsesc ... să-l ierte Dumnezeu (!) Pe cel mai bun amic al meu Ce-l doar văzui marți, la Predeal ... Băiat cu frică, nu ateu, A sucombat instantaneu Joi seara,-n mod banal, Dar cât
CELULAR de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365053_a_366382]
-
să accepți. - Cum vrei... - Ne întâlnim la 18.30 la “Răzoare”? - Ne întâlnim. - Ura! - Ura! * Au scos-o pe Mia din grupul colegelor. - Ne scuzați, am vrea să discutăm puțin. - Nu face nimic. La revedere Mia! - La revedere! - Mergem un pic pe jos? - Este mai bine... Dacă nu ar fi făcut cei câțiva pași împreună, ar fi fost penibil. O tăcere stânjenitoare se așternuse. Albert însă nu venise degeaba: - Ia spuneți drăgălașilor, de ce nu vreți să vă împăcați? - Păi.. dacă ea
VI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365163_a_366492]
-
vin!... Da' dacă altceva n-aveți ... Disprețul din glasul lui îl deranjează chiar și pe conciliantul Alexandru Marcu, ce nu-și mai ascunde sub zâmbete enervarea. - Mie nu-mi turna, te rog ... , îi cere Lili. - Mie turnați-mi numai un pic! Cât să nu vă refuz. Eu am un principiu în viață, dom'le ... N-apucă să menționeze care este acesta, deoarece de afară răzbate glasul mânios al bătrânei Ticu: - Samuel! Samuel!!! Saaamuuueeeel!!! Hai odată la cină, că deja-i răcită
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
întâmplat ca pe ulicioare lui dragă, în miez de noapte, să pășească împreună cu Doina, vecina lui blondă, a cărei frumusețe o ignorase pur și simplu până în acel moment. Încărcătura emoțională o aveau amândoi, datorită filmului recent vizionat. Mai lipsea un pic de curaj pe care el, Albert, a avut neșansa să-l găsească cine știe de unde și cum. A oprit-o în dreptul porții, cu glas șoptit, care s-a pierdut repede în întunericul nopții: - Doina... - Ce este?.. Șoapta de răspuns, chiar dacă
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
răspuns Mihai al doilea mestecând gumă. - Mă talentatule, culorile astea nu-s ale mele? - Ba da. - Și cum au ajuns la tine? - Mi le-a dat Maria. - Păi pentru gazetă crezi că i le-am împrumutat eu? - Mai am un pic și termin; ți le restitui îndată. - Îmi pare cu regret, nu vei termina acum, eu îmi iau culorile. Într-adevăr, a strâns culorile cu toată furia ce o simțea le-ar fi rupt chiar, dacă ar fi avut forța necesară
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
de teză, de preocupările privind vocația poporului român. Miruna, bruneta cu ochi negri, părea să fie cea mai înverșunată din grupul atacatorilor. Albert nu mai avea timp să-și asculte vibrațiile sufletului. Zăpada îl copleșea simțindu-i răcoarea pe față. Picuri din zăpada topită i se strecurau pe sub gulerul cămășii. Și-a abandonat servieta. S-a avântat asupra Mirunei, nu înainte de a înșfăca o pală de zăpadă. Parcă ar fi fost așteptat de o veșnicie să facă asta. Și-au întors
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
ale acesteia avuseseră un efect neașteptat, departe de cel dorit. * În urmă nu cu mult timp tristețea unei fete îi atrăsese atenția. Avea un ușor bandaj la mâna stângă. - Ce ai aici, ce ai pățit? - M-am ars... - Doare? - Un pic. Tonalitatea glasului reflecta însă mult mai multă durere față de cea recunoscută. Dar care să fi fost cauza acestei dureri profunde? I-a luat mâna cu blândețe șoptindu-i cu o tonalitate încurajatoare: - Știu ceva ce te va face să uiți
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
am mai iubit / dar îndoială acum nu este / am să-ngenuchi în fața ei / și zău, de n-am să-i fiu pe plac / sutană de călugăr am să-mbrac.” * - Albert, de ce nu înveți pentru bursă? Sunt convinsă că tu, cu un pic de efort, ai putea obține medie de bursă; ar fi un sprijin binevenit pentru familia ta. Întrebarea doamnei Iacobini părea să-l fi luat pe nepregătite. În fapt însă, altele erau motivele pentru care ezita să dea un răspuns. Avea
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
fi fost în starea lui obișnuită, mai mult ca sigur că pașii l-ar fi purtat spre raiul lui, în singurătățile dintre malurile Dâmboviței. Acum însă, acele locuri i-ar fi învolburat tristețile din sufletu-i anonim, sedimentate parcă de picuri mărunți și deși ai unei ploi nesfârșite de toamnă. În dragoste, ca și în toate cele, teoria este una iar practica cu totul alta. * Anonimatul și superficialitatea fac casă bună chiar dacă nu se condiționează reciproc. Fără să-și dea seama
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
-ntâmplă. După prezentările de rigoare, binevenitul intrus devoală motivul vizitei: -Sper că n-ai uitat, mi se adresă, că joi, 7 iulie, la Anticafé se lansează o carte! Îți cer să vii! Neapărat să vii! Va fi spectaculos, afirm fără pic de modestie chiar eu amfitrionul evenimentului! Și, în timp ce-i strângea mâna tatii, îi lansă chemarea cam extravagantă, mi se păru: -Veți descoperi și un literat de valoare și... dovada marelui rost al... coincidențelor! Vă asigur! Să trăiți! Iar către mine
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
Autorului N-am știut că-i primăvară, Pînă cînd o floare -afară, Mă făcu ca să tresar, Să mă uit în calendar. E zăpadă sus la munte, Chiar de zilele-s trecute. Însă,chiar în vale-aici, Nu mai ninge nici un pic. Floarea, gîza și cu -o rază, Stau acuma la taclaua, Că din somnul de iernit, S-au trezit ,s-au dezmorțit. Și un vînt parcă adie, O divină simfonie, Toate s-au înviorat. Și e vremea de cîntat. Referință Bibliografica
N-AM ȘTIUT CĂ-I PRIMĂVARĂ de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365282_a_366611]
-
Vreau acum să ne grăbim, pe părinți să-i întâlnesc, Să-ți cunosc și frățiorul, poate pot să-nfăptuiesc Un miracol pentru el. Uite, am uitat să-ți zic, Că sunt medic, sunt și tata și că mă pricep un pic La copii și operații, pastiluțe și minuni, Mici dorințe-ndeplinesc și mă țin de promisiuni. Om cu suflet inimos, doctorul l-a operat, Gratuit se înțelege, iar cel mic s-a vindecat. Povestind după o vreme de necazul ce-au
CÂT COSTĂ UN MIRACOL? de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364809_a_366138]
-
unui semen, pentru ca altora să le fie bine? El Pustiitorul a venit acum, la chemarea acestui poet, pe care a vrut să-l răpească de vreo câteva ori. Dar, un înger al Domnului i-a poruncit să mai aștepte un pic, fiindcă nu putea să-l urmeze, până ce chemarea sa nu se va întrupa sub forma unor versuri, ce va să exprime și să confirme modul său de a exista și de a se nemuri. Acum, Gerul Pustiu a înțeles că
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CELEI CE NU MAI ESTE Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 758 din 27 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Privesc cum picuri năvălesc din înălțimea plumburie pe ramuri care se-oglindesc în geam, născând melancolie... Atunci îmi amintesc de tine și numele-ți șoptesc cu dor cât tainic gând ascuns în mine ar vrea să scape de zăvor... Tu îmi spuneai că
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364865_a_366194]
-
dimineți zvâcneau din mare erai prezentă prin verdeață, desculță-n rouă, pe răcoare, superbu-ți trup purtând semeață... Zâmbind, tu luminai o cale și ape unda-și oglindeau în ochi de-agate și opale ce toate fetele-și doreau. Aud cum picuri mici izbesc din înălțimea plumburie și-ncerc cu drag să-mi amintesc doar clipele de bucurie... Și nu pot să-mi opresc suspine, iar mâna-mi tremură ciudat când gându-mi zboară către tine la viața-n doi cât ne-
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364865_a_366194]
-
te topesc și singuri, depărtați de lume , să pot din nou să te iubesc ... Să-ngrop privirea-mi fermecată în ochii-ți dulci și visători, să mângâi părul tău și trupul și gura să-ți sărut în zori! ... Ascult cum picuri mici răzbesc, din înălțimea plumburie, și despre tine îmi vorbesc din multa Cerului tărie... Și nu pot să-mi opresc suspine și nici nu vreau să nu gândesc că bine-ar fi să fii cu mine, să știi și-acum
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364865_a_366194]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > RONDELUL ȘPĂGII Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 647 din 08 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Toată lumea dă o șpagă Pentr-un pic de avantaj Bogăția ca miraj, A lipsit pe mulți de-o doagă Știu că-ți trebuie curaj Ca să-nfrunți astfel de plagă: Toată lumea dă o șpagă Pentr-un pic de avantaj Unii fac comerț cu bragă, Alții pun minciuna gaj
RONDELUL ŞPĂGII de ION UNTARU în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364900_a_366229]
-
octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Toată lumea dă o șpagă Pentr-un pic de avantaj Bogăția ca miraj, A lipsit pe mulți de-o doagă Știu că-ți trebuie curaj Ca să-nfrunți astfel de plagă: Toată lumea dă o șpagă Pentr-un pic de avantaj Unii fac comerț cu bragă, Alții pun minciuna gaj Însă nu mai e de șagă Când la orice derapaj, Toată lumea dă o șpagă... Referință Bibliografică: Rondelul șpăgii / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 647, Anul II
RONDELUL ŞPĂGII de ION UNTARU în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364900_a_366229]
-
Vădit emoționat, poetul - antologat și el în lucrarea mai-sus amintită - a menționat că "o astfel de lucrare, de dimensiuni monumentale și valoroasă prin conținuturile sale, reprezintă o referință în peisajul literar contemporan. Cei 124 de poeți prezenți în antologie sunt picuri de culoare. împletirea rafinată a variilor stiluri și exprimări poetice, localizarea acestora pe cinci continente, precum și palierele largi de vârste și profesii sunt câteva dintre puncte forte ale cărții. De felicitat sunt toți autorii antologați, dar în mod special scriitorul
INSTANTANEE CULTURALE BOGDANIA LA GALERIILE DE ARTĂ DIN FOCŞANI de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364890_a_366219]
-
corpului eteric, pentru a putea trece prin mai multe lumi deodată: îngemănarea suferinței cu bucuria, a revoltei cu abstinența, a intangibilității infinitului cu agitația microuniversului. A scrie poezie e ca și cum ți-ai percepe trupul de sticlă, spart în milioanele de picuri ai clepsidrei timpului, prin care ai putea zări: cenușa trecutului ori aspirațiile viitorului. E ca și cum ai deschide o fereastră, prin care ai zbura - dorind să fii un fluture color, ori te-ai putea întoarce - dorind să fii o ploaie albastră
INSTANTANEE CULTURALE BOGDANIA LA GALERIILE DE ARTĂ DIN FOCŞANI de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364890_a_366219]
-
dintr-o exprimare nefericită, dintr-unul sau mai multe gânduri nepotrivite, din dezinteres sau din necunoaștere, ajungem să mergem singuri împotriva noastră, aparent fără să ne fi silit sau să ne fi „ajutat” cineva. Dar încercând să ne degajăm un pic și ca să privim lucrurile în ansamblul lor, să ne situăm la oarecare înălțime, această evoluție de la mântuire la mântuială, pare să convină de minune unui dușman al mântuirii, pe care mi-l imaginez bucurându-se în taină de cursul descendent
MÂNTUIRE VERSUS MÂNTUIALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364892_a_366221]
-
cumva nu-ți este bine? Motive nu găsesc că ai avea ... -Da' nici măcar n-am chef să-ți povestesc, Pe școală sunt, mămico, sictirit, Copiii nu mă plac, chiar mă urăsc, Profesorii, la fel, nu mă înghit ... -Gândește-te măcar un pic la bani, Te rog din nou, fă bine și te scoală, Sper să-nțelegi ... ai cinzeșcinci de ani Și ca director ... tre' să fii la școală! Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Prima zi de școală / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PRIMA ZI DE ŞCOALǍ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364978_a_366307]
-
lor Mânzan în fiecare zi; până vin ei, vineri la amiază, bătrânii n-au pe nimeni în preajmă, numai case goale și pustii. Nuța și Nicuță sunt la o aruncătură de băț, peste drum de ei locuiește Tița și un pic mai în sus Neli, și ea înconjurată numai de locuințe abandonate sau vizitate rareori. Tică Mânzan și nevasta lui au preluat sarcina de-a se îngriji de toate casele fără locuitori permanenți de la intrarea în sat până la biserică. Din acest
CONFESIUNEA-AMINTIRE CA RETORICĂ, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364936_a_366265]
-
rezemându-și capul pe umărul lui. El a încrucișat mâna peste a ei și i-a cuprins posesiv mijlocul, sărutând-o pe păr. Când a auzit: “Andrei, mă enervezi!”, Maria Mireanu a tresărit. Parcă și timbrul vocii o răscolise un pic. Au început s-o năpădească amintirile, de parcă ar fi fost chemate anume. Cu opt veri în urmă, într-un loc dătător de speranță, unde unele persoane căutau sănătate cu dramul, ea auzise foarte des expresia: “Andrei, mă enervezi!”. A devenit
FRAGMENT DIN ROMANUL VERA DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364977_a_366306]
-
urmă, într-un loc dătător de speranță, unde unele persoane căutau sănătate cu dramul, ea auzise foarte des expresia: “Andrei, mă enervezi!”. A devenit curioasă. Sufletul o îndemna să vadă cine era tânăra care îi trezise amintirile. A grăbit un pic pasul și s-a apropiat lateral, ca și când s-ar fi aflat în depășire. Nu i-a trebuit decât o uitătură piezișă, fugară, ca să-și dea seama că tânăra era Vera. L-a recunoscut și pe Andrei. Inima a început să
FRAGMENT DIN ROMANUL VERA DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364977_a_366306]