9,309 matches
-
banii: lupta Între ei, frauda habituală, agilitatea nebună de-a adăuga o Înșelăciune la alta, convențiile stranii ale escrocheriei legitime. Pentru bătrânul Sammler, gândindu-se la asta, cu față mică, rumenă, bula Împăienjenită a ochiului și cu mici mustăți de pisică - o insulă meditativă pe insula Manhattan - era clar că cei bogați pe care Îi știa erau câștigători În lupte de Încălcare a legii, de Încălcare permisibilă a legii. Cu alte cuvinte, triumfători În formele de Înșelăciune și Împietrire a inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pietrișul, fin, alb, mic, scrâșnea plăcut sub roți. Ulmii erau groși, bătrâni - mai bătrâni decât vârstele tuturor Grunerilor adunate laolaltă. Ochi de sălbăticiuni se iveau În lumina farurilor sau străluceau În reflectoarele așezate pieziș pe marginea aleilor: șoareci, cârtițe, marmote, pisici sau bucățele de sticlă ițindu-se din iarbă sau din tufe. Nici o fereastră nu era luminată. Emil puse faza lungă pe ușa de la intrare. Wallace, grăbindu-se să se dea jos, vărsă whisky-ul pe carpetă. Sammler bâjbâi după pahar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
reporterii care au scris despre acest caz - absolut toți - și-au făcut un titlu de glorie din a-mi descrie, cu grade diferite de umor, geanta: un obiect cu totul obișnuit, cu mâner de lemn, cu un goblen cu doi pisici pe ea. Sigur, ar fi fost mai convenabil pentru ei dacă nu mai ieșeam și eu la o șuetă cu alte câteva babete cu fălcile căzute, lăudându-mă cu nepoții sau jucând bingo. Dar în nici un caz așa, să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mele de look pentru că, la un moment dat, femeia care locuiește dedesubt a bătut în podea. M-am oprit din plâns, m-am dat jos de pe scaun și mi-am făcut o ceașcă de ceai. În timp ce sorbeam și suspinam, Portia, pisica mea, care îmi urmărise atacurile de nebunie cu mare înțelegere felină, se înduplecase și venise să se frece de picioarele mele. Încet, am început să mă calmez. Sandalele erau în regulă. Mă enervasem degeaba. Fusta era o problemă, dar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
m-am dus direct la familia Hart. Nu mă mai dusesem niciodată la Sheba neanunțată, dar am cântărit că circumstanțele erau suficient de grave ca să justificice lipsa de etichetă. Casa era în întuneric când am ajuns. Totuși, am luat cușca pisicii din mașină, am urcat scările și am sunat la ușă. Portia dormea acum. Am stat la ușa din față sperând împotriva evidențelor că Sheba era înăuntru. După o clipă sau două, mă întorsesem să renunț, când am auzis pași, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
copiii erau plecați. Nu și-a dat seama că era și Portia. — De fapt, a zis ea, în timp ce coboram la subsol, nu lucrez propriu-zis. Aștept un telefon de la Steven. Trebuia să ne întâlnim în după-amiaza asta. Am pus ușor cușca pisicii pe podea și m-am așezat pe unul din scaunele pliante ale Shebei. Sheba râdea nervos. — Trebuia să sune acum o oră, dar n-am auzit încă nici un bip. Ce băiat rău. Am dat din ca. — Probabil are probleme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Veterinarul s-a strâmbat. — Nu are nici un rost s-o operăm. Razele arată că tumora e destul de mare. La un om, se poate tăia o parte din colon și i se face pacientului o colonostomie, ceea ce nu se poate aici. Pisicile nu pot purta pungi de colonostomie, am zis eu prostește. — Exact, a zis veterinarul. Avea o poziție ciudată, de parcă și-ar fi uitat atitudinea obișnuită. Probabil se aștepta să fac o scenă. — Așa că, a continuat el după o scurtă pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
bărbat care să facă pasul, cel mai mult tânjea după confort. Mike a întins o mână. Jina s-a întors, refuzând să se lase indusă în eroare de acest gest de tandrețe nefundat. Mike se pricepea de minune să cucerească pisicile și femeile în vârstă, își plătea anual abonamentul la radioul public și se dădea în vânt după tombolele unde se vindeau prăjiturele de la Cercetașe. Faptul că se codea cu căsătoria era numai vârful icebergului; Mike era atât de universal de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ai păstrat ? Poate pentru mine ? Mary și-a dat ochii peste cap și s-a întins în pat, în pijamaua ei din flanel. A împins cartea într-o parte și și-a băgat picioarele sub burta călduță a lui Frisky, pisica ei. Smoky torcea lângă ea, împingându-și lăbuțele muiate în alb în partea cea mai cărnoasă a abdomenului stăpânei. Era mulțumit peste poate. Smoky îi aprecia cel mai tare defectele: abdomenul flasc și lipsa de ambiție atunci când venea vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai tare defectele: abdomenul flasc și lipsa de ambiție atunci când venea vorba de lactate. Smoky îi era superior lui Henry din toate punctele de vedere. Avocatul era încarnarea servietei lui de serviciu. Păcat că femeile nu se pot îndrăgosti de pisici. Proliferarea cărților menite să te învețe cum să te porți la o întâlnire amoroasă și a reality show-urilor axate pe cupluri aflate la începutul relației nu demonstra decât un singur lucru: că oamenii nu-și suportă propria companie. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
i-a spus însă că e mândră de ea. Mary a ignorat tristețea din ochii tatălui ei. Mai era încă posibil să-și găsească pe cineva și chiar dacă asta n-avea să se întâmple, ea câștiga destul, avea apartamentul ei, pisici și întotdeauna putea să se joace T-ball cu copiii prietenilor. Anul ăsta, Mary avea să împlinească patruzeci de ani, dar abia acum când ar fi putut să jure că femeia perfect coafată dintr-un Mercedes s-a uitat la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
care la urmă. Până la sfârșitul zilei, Maria cea fără de prihană și-a dat demisia de la serviciu, și-a pus apartamentul în vânzare și, cu ochii scăldați în lacrimi, i-a plasat pe Frisky și Smoky la un vecin iubitor de pisici. Până la sfârșitul zilei, tot ceea ce Mary construise în două decenii fusese demolat, ca și cum o viață trăită sub imperiul fricii avea trăinicia unui castel din cărți de joc. În urmarea cărții lui Alice, Mary și-a imaginat c-avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
era posibil să n-o fi construit pe Elaine, personajul, ca pe-o ființă cu prea multe sentimente. Elaine era prima eroină a cărei poveste se termina prost - Alice o lăsase într-un apartament din Phoenix, singură, doar cu o pisică rea. Nu era mândră de asta, dar, pe parcursul cărții, autoarea chicotise de vreo două ori fericită. Ea și Irene s-au privit în ochi preț de câteva secunde, iar Alice a simțit durerea provocată de ceea ce era limpede: Irene n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de teren, care-i luaseră locul și erau cei care deschideau efectiv ușile. În sfârșit, ultima picătură de cafea a căzut în recipient și Mike și-a turnat într-o cană lichidul simplu, fără nici un pic de zahăr. Afară, o pisică vărgată, pe care Mike n-o recunoștea, dădea târcoale tufișurilor. În josul străzii, la colț, era un tomberon rămas pe loc la trei zile după ce gunoierii trecuseră pe-acolo; oare Jina nu-i zisese ceva despre un divorț urât ? Era ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
erau ridicole. Inclusiv aceea în care i se păruse că se întorsese în timp. De fiecare dată când auzea lipăitul papucilor lui Drew, Mary își mai amintea ceva din copilărie. Își aducea aminte că odată iubise toate animalele, nu doar pisicile; că fusese o copilă care râdea tot timpul; că fusese extraordinar de rapidă. În copilărie, Mary câștigase toate concursurile de sprint la care participase. În toiul verii, când ceilalți copii se ofileau și se blegeau, ea devenea și mai rapidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Irene, iar ea și-a luat mâna de pe umărul lui Alice. Întregul chip i se transformase. A traversat în goană tabăra, dar, când a ajuns în fața cortului, s-a întors către Alice. În cartea următoare, i-a strigat ea, fără pisici. M-ai auzit ? Alice a tras adânc aer în piept. Te-am auzit. Mike a auzit-o și el. Stătea lângă foc și se uita la cărarea pe care plecase Jina. Alice s-a străduit să treacă pe lângă el fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ea era așa de confuză? Am îmbrățișat-o, și ca să maschez tandrețea gestului, am început să mi plimb palmele pe spatele ei, ca să o încălzesc. Încercam în felul meu să îi ofer câteva clipe alături de mine, iar ea, ca o pisică ce stă la mângâiat, doar că nu-mi torcea. Părea că nici nu mai respiră și mă făcea să pricep că se simte bine alături de mine și totuși... Îți promisesem ceva și n-am vrut să rămân datoare. Te căsătorești
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
un ecou de care mă îndepărteam tot mai mult. Intrasem în pădure și gândurile mele o luaseră razna de frica necunoscutului cu care mă confruntam. Dacă sunt lupi pe aici și-or să mă atace sau poate urși sau vreo pisică sălbatică? Nici n-am să apuc să văd când mă mușcă. Stăteam încordat să pricep tot ce auzeam în jurul meu și ploaia aceea, care părea că pășește pe vreascuri uscate, se distra pe seama mea. Lumina după care mergeam nu se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
magazin o veșnicie... Oricum culoarea a Înviorat brusc Încăperea aceea fără stăpîn, care arătase pînă atunci ca un greier năpîrlit. Se putea spune că nu EL, care dispăruse, Îi lipsea camerei, ci culoarea lămîii. Deodată, deasupra bibliotecii am zărit o pisică Împăiată. Sub schița motorului Formula 1, se afla un răftuleț ornamental pe care se găsea o pereche de mănuși din dantelă. Ce bine i se potrivea camerei culoarea aceea lămîiatică! Și femeii. Era camera ei. O cameră anume a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ea În raport. CÎnd am privit În urmă, perdeaua cafenelei Camelia, care mi se păruse dinăuntru a fi cu găurele, astupa acum complet fereastra, ca o vopsea neagră, lăsînd să se reflecte În ea fațada farmaciei din colțul opus. O pisică grasă ca un porc Își făcu apariția pe streașină și porni calmă la plimbare, dar după cinci-șase pași se făcu nevăzută. În punctul unde se termina streașina se Înălța coșul băii publice, pe unde ieșeau dîre de fum transparent. Instinctiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
hibachi În miniatură, avînd scris pe ea, cu litere aurite, bătătoare la ochi: Dainen. Se număra probabil printre darurile rămase de la festivalul Bon de anul trecut. Cele patru adîncituri pentru țigări care Împodobeau colțurile scrumierei erau foarte minuțios lucrate. Patru pisici din porțelan Kutani, viu colorate, cu labele ridicate, erau prinse de scrumieră cu spatele. RÎnjeau ușor. Președintele Întreprinderii era de la țară și făcuse, probabil, bani din tranzacții imobiliare. Și Întreprinderea lui părea să fi avut un Început promițător. Biroul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu te amesteci În problemele lor personale. Pe mine mă interesează rezultatele muncii lor... dacă concluziile sînt mulțumitoare, cu atît mai bine. Întotdeauna v-am spus asta, nu-i așa Tashiro ? — Dar, oricum, am continuat eu oprindu-mi privirile asupra pisicilor de pe scrumieră, trebuie să recunoașteți că documentele erau secrete. Directorul a reacționat primul: — De ce? Pentru că așa este. Dacă ar fi fost niște documente oarecare, le-ați fi trimis prin poștă. TÎnărul fu imediat de acord cu mine. Am spus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ușor, datorită poate și galoșilor lui silențioși. Urma lăsată de greutatea trupului pe canapea se șterse Încet. Gerul Întunecat părea și mai apăsător din cauza geamurilor murdare... o lumină de un roșu-maroniu care nu arunca nici o umbră. Deodată, directorul ținti o pisică de pe scrumieră și-și stinse țigara pe fața ei izbucnind În rîs. — Păcat! Și doar sînteți detectiv de profesie. Speram să scoateți ceva de la el. Îmi pusesem mari speranțe În el pentru că e un tip deștept, deși n-ai zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am cumpărat apoi cîteva bucățele de carne de balenă fiartă pe care le-am găsit Într-un săculeț triunghiular. Băutura a Început să-și facă efectul de la frunte, coborînd Încet-Încet și mai jos, scoțind niște sunete ciudate asemănătoare pașilor de pisică pe un acoperiș de tablă. După ce-am băut și al treilea pahar de saké, am simțit că picioarele nu mă mai ascultă. Din fericire, m-am Întors și am dat de un automat cu oracole. M-am relaxat prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
rafturi din oțel, perdele albe la ferestre, care scoteau și mai mult În evidență dezolarea din jur, flori artificiale de o varietate nedefinită, un televizor, o masă rotundă acoperită cu vinilin argintiu și pe ea binecunoscuta scrumieră cu cele patru pisici atașate și apoi, pe fundalul acesta, un individ cu bărbia rezemată În mîini, al cărui chip nu-mi era deloc străin. Ah! El era! El... nu exista nici o Îndoială, era el, așa-zisul frate. Își scosese paltonul și cravata neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]