5,361 matches
-
n-am putut să mai adorm. Înspre dimineață parc-am moțăit ceva, În fine. Domne, m-au chemat În ziua următoare iar la anchetă, pe la ora unșpe, așa: „No, da’ pușca unde-i?”. Am rămas trăznit. Domne, eu aveam un pistol... 7.65, Bayerische era scris pe el, din timpul războiului. Tata a avut o armă Geko, de 9 mm. Și În ’45, când o trebuit să le predai toate, eu de-acasă am mers la tata la birou cu arma
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe umăr, ca să se ducă s-o predea. El n-a predat-o și de la Alba Iulia a adus-o la Târgu Mureș. Eu, când am ascuns pistolu’, am avut o cutie de metal În care am pus cartușele de la pistol, că aveam o sută, și aveam și o sută de cartușe de Geko. Și am fost la țară, să văd prin câte scânduri trec gloanțele, și-am Încercat și arma, și pistolu’... Ei, da’ asta a fost prin ’48-’49
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
șase-șapte mii. Da’ foarte mulți erau acolo frontieriști. Și frontieriștii care au fost În acea cameră mare au aruncat obloanele și-au dat jos și exhaustoru’. Și-atuncea au pus scara asta de pompieri și-o urcat căpitanul Istrate cu pistol automat și a tras pe geam. După două sau trei zile, am fost În camera aceea și-am numărat șapte cartușe care le-a tras... că o prins ricoșeu din tavan și o lovit În perete. Atunci i-a lovit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de mamă. Când m-o Înjurat de mamă, numa’ negru am văzut În fața ochilor. M-am gândit să iau scaunul... și el o văzut și o zis: „Prima mișcare pe care ai făcut te-am și Împușcat”. Mi-o arătat pistolul pur și simplu, că era În sertar. M-am gândit... că m-o pușca și mor, ăla nu-i necaz, că pot să mă Împuște și pe urmă sau să mă rupă În bătaie... Ai de mine, măi, ăștia Îs
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lăsat femeile acolo. Ăștia doi, când o văzut ce fac rușii, s-o dus la ei și... pe care cum l-o lovit. Unu’ o picat jos, nici picioarele nu le-o mai mișcat. Zicea: „Degeaba am sâcăit eu pe pistoalele lor, că nu l-am știut arma nicicum, că altfel și eu trăgem. Și o venit NKVD-ul, ne-o prins și ne-o băgat În ceva celule, În pușcărie la Constanța. Ăștia doi, cu care eram, noaptea s-o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe urmă mă duce la A. Constantinescu, și ăsta mi-a spus: „Da, domne, te Înscrii”. V-au mai căutat cei de la Securitate? De câte ori m-a chemat pe mine ăștia să mă facă informator! I-am driblat până au scos pistolul la mine: „Băi, banditule, dispari!”. Și-am spus: „Lasă, domnule, că Îl Întreb eu pe ministru, să vedem dacă ei v-au spus că trebuie să racolați oameni cu pistolul”. „Nu spui la nimeni! Lăsați acolo, că nu vi se
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să mă facă informator! I-am driblat până au scos pistolul la mine: „Băi, banditule, dispari!”. Și-am spus: „Lasă, domnule, că Îl Întreb eu pe ministru, să vedem dacă ei v-au spus că trebuie să racolați oameni cu pistolul”. „Nu spui la nimeni! Lăsați acolo, că nu vi se Întâmplă nimica.” Da’ le era și lor frică... A trebuit să joc teatru cu ei. Cât am jucat eu teatru cu ăștia... Mie Îmi repugna, da’ ce dracu să fac
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
comuniști de aici din localitatea dumneavoastră? În ’44, era un primar de la Ploiești, Duda, un străin. Și a mai fost Încă unu’, Prună..., da’ nu mai știu cum, un primar ca mine de mititel, bețiv, și care avea și un pistol, umbla Înarmat. Și În ’56, Duda ăsta a adus niște oameni, i-a transferat la comuna noastră... Așa. El, ca primar, a adus În comuna Suraia două-trei mașini de muncitori, de pe unde, Dumnezeu știe! Eu nu pot să vă spun
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de bătăuși lipsiți de scrupule (ROM., an. XIII, 14-15 iulie 1869, p. 1). de tovarăși călări, a smuls femeia de la tejghea, a trântit-o pe gâtul calului și a ieșit în stradă. Apoi cavalcada a pornit chiuind de bucurie, slobozind pistoale și caii, în fugă nebună, scoțând scântei din caldarâm. O astfel de „fantazie“ era cu putință în Bucureștiul de la 1871. Timp de ani de zile a stăpânit marginile orașului, a îngrămădit asupra lui urile nenumărate până ce a fost ucis ca
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
la 8/20 septembrie 1867. Distanța mică, 176 metri: [Arma Peabody] 1) Ionescu Constantin, sublocotenent, batalion 9 Grăniceri, medalia de aur. 2) Maior Cruțescu din I-ul geniu, medalie argint. 3) Sublocotenentul Dosache George din bat. 4 Vânători, medalie argint. Pistol, 25 metri: 1-ul) Colonel Lupu George, 1 Linie, medalie aur. 2-lea) General Ion Florescu, ministrul de Război, medalie argint. 3-lea) Maior Peretz Alexandru din regimentul Călărași, med. argint. Apoi urmează tragerea oamenilor din trupă, cu aceleași premii
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
metri: 1) Sublocotenent Dănescu din 2 Artilerie, medalia de aur. 2) Sublocotenent Lerescu din 1 Linie, medalia de argint. Distanță mică, 176 metri: 1-ul) General Ion Florescu, ministrul de Război, med. aur. 2) Carol I, domnitorul României, med. argint. Pistol, 25 metri: 1) Căpitan Dumitrescu Dimitrie din stabilimentul Artileriei, med. aur. Oamenilor din trupă li s-au distribuit ca premii obiecte și bani. Apoi, generalul Florescu rosti următoarea cuvântare: „Preaînălțate Doamne, Deprinderea la arme, care din timpii cei mai vechi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
am mai spus. Casa Prager era, pe atunci, o veche casă boierească, casa baronului Barbu Bellu 101. N avea prăvălii, era un mic palat particular, reședința baronului rămas vestit prin aceea că, sub domnia lui Cuza-Vodă, ucisese în duel cu pistolul pe un ofițer. Marele edificiu în care este instalat magazinul Universel 102, nu exista. Locul făcea parte din curtea caselor baronului Bellu. În locul actualului edificiu al Casei de Depuneri era un alt edificiu mai mic în care era instalată aceeași
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mărunțel, ghemuit între perne, de unde d-abia îl vedeai; iar un câine pudel de o talie mare, întotdeauna bine spălat și pieptănat, stătea culcat la picioare. Pe capră, arnăutul în fustanelă, cu fesul de ciucure lung, cu sabie și cu pistoale în brâu. Era vechea tradiție și vechiul fast al Curților domnești din perioada fanariotă. Arnăuți nu mai erau decât câțiva în București, mai aveau și alte câteva case, printre ele și răposatul PetroviciArmis, marele bogătaș al vremii. Astăzi, la 1927
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
strădui, dacă n-aș avea nevoie, bibliografic, de volumul său despre Baudelaire, pentru unul din subiectele mele. *Recita cu totul nepotrivit, clămpănind pe scena largă: „Muzicaaa sonoriza orice attomm”; lăbărța sunetele. Primele cuvinte ale fiecărui vers pocneau ca dintr-un pistol pneumatic, iar ultimele scrîșneau. Marcată de smucituri, „interpretarea” trăda urzeala proastă a sufletului său de cabotin. *Locvacitatea e - se pare - una din caracteristicile criticilor de artă. Aproape toți cei pe care i-am ascultat (Ion Frunzetti, Dan Hăulică, Tudor Octavian
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
făcut-o lui Gheorghe Gheorghiu-Dej prin 1947(?). Acesta e numit un perifani, adică un ins satisfăcut de realizările sale. Însă, lucru pe care nu l-am mai auzit, Dej călătorea prin țară cu o mașină blindată avînd alături, pe banchete, pistoale automate cu cîte două încărcătoare. „Cu armamentul ăsta - i-ar fi spus cu umor H. - putem să luptăm 20 de zile”. Grav, Dej i-a răspuns: „Trebuie să fim vigilenți”. Un alt fragment a relatat vizita făcută de Hodja în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de mai jos: Paza din turelă a auzit ieri seară un zgomot de pași. Se dă imediat alarma. Garda se împrăștie în trăgători, cercetând și căutând să afle cauza. În acest moment dinspre calea ferată se aude un foc de pistol la cca. 150200 m distanță. Imediat garda a răspuns cu o salvă de focuri de pușcă, crezând că a fost atacată. Nu a fost nimeni rănit, nu s-a provocat nici o stricăciune. După încetarea focului s-a constatat că zgomotul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Imediat garda a răspuns cu o salvă de focuri de pușcă, crezând că a fost atacată. Nu a fost nimeni rănit, nu s-a provocat nici o stricăciune. După încetarea focului s-a constatat că zgomotul, al așa zisului foc de pistol, a fost provocat de o ușă grea care se trântise de vânt. Ridicolul situației raportate pune într-o lumină rizibilă atât corpul de gardă de la Rm. Sărat cât și întregul aparat polițienesc al regimului. Rm.-Sărat. Legiunea de jandarmi. 28
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
arestați și jandarmii au început să percheziționeze camera lor de dormit. Au scotocit geamantanele și au răsturnat pe dos toată camera. N-au găsit nimic compromițător; căci toate lucrurile care tebuia să ne servească la expediție, între care și niște pistoale, se găseau în camera noastră. Noi așteptam aici cu sufletul la gură rezultatul primelor confruntări. La un moment dat intră femeia lui Tomici la noi și, cu un calm pe care noi nu-l aveam, ne face semn să o
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
tras o lespede de piatră. A făcut un drum la Cluj și altul al Hunedoara. Este un om al Ardealului, vechi costoboc, dac la înfățișare scoborât, ca și Iosif Costea de pe Columna lui Traian unde sunt sculptați aborigeni învinși. Cu pistoalele la brâu nu se cultivă nici grâul și nici nu curge oțelul în formele mașinilor dorite! A spus-o elegiac și didactic, fiindcă alura profesorală o păstrează mereu. A avut un strigăt elocvent și sincer. Mă dau bătut. Când Traian
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în buzunarul costumului. — Uitasem cu totul că mai am bani și aici, zise ea. A dezlegat apoi săculețul din pânză și a scos din el un obiect înfășurat într-o cămașă veche. A înlăturat cămașa și mi-a arătat un pistol automat. Adevărat, nu jucărie. Nu mă prea pricep eu la arme, dar nu mă îndoiam că era vorba de un Browning sau de un Beretta. Văzusem destule filme. Avea și un cartuș de rezervă, și o cutie cu gloanțe. Presupun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sau de un Beretta. Văzusem destule filme. Avea și un cartuș de rezervă, și o cutie cu gloanțe. Presupun că știi să manevrezi așa ceva, zise fata. — Glumești! am exclamat eu uimit. N-am pus în viața mea mâna pe un pistol. — Eu mă pricep binișor. Am exersat ani de zile. Mai ales când mergeam la vila noastră din Hokkaido, mă retrăgeam printre dealuri și a mea era lumea. De la zece metri țintesc cu exactitate un obiect de mărimea unei cărți poștale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
poți procura orice dacă ai bani? Lasă, dacă nu te pricepi, îl țin eu. — Dar ai grijă să nu mă împuști din greșeală pe întuneric. Nu mai am chef și de alte răni. — Stai liniștit! Sunt foarte atentă. A băgat pistolul în buzunarul drept al taiorului. Mi se părea tare ciudat că oricâte băga în el, nu se vedea nimic. Nici măcar nu s-a deformat vreun pic. Ce buzunar special o fi și ăla! Bine croit, nimic de zis. A deschis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din Sistem sau Simbolatorii. Nu mi-e frică de ei. Îi interesează doar bunicul și persoana ta. Cu mine n-au nici o treabă. Adineauri am izgonit o namilă și-un pipernicit. — Cum ai reușit? — I-am zburat namilei urechea cu pistolul. Cred că i-am spart și timpanul. N-a venit nimeni când s-a auzit împușcătura? — Nu s-a alertat nimeni din pricina unei singure împușcături. Or fi crezut că a fost vreun rateu de la o țeavă de eșapament. Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe Andrew și, evident, revolverul cu care Milo trebuie să-l amenințe pe Andrew și pe care englezul Îl scoate din buzunar l’air de rien trăgând două focuri de probă În bibelourile impasibile din vitrină - Milo cască ochii, privește pistolul și se prinde, prea târziu, Andrew anunță je compte jusqu’à vingt, one... și Milo fuge Înnebunit, ajuns În mașină nu-și găsește cheile de contact, pe care, Într-un sfârșit, twenty, Andrew tend seulement la main en hauteur, agite
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cont de pistele sugerate de el: Andrew face pe dracu-n patru pentru a le Înlătura, și, În secunda dinaintea orei nouă, Îl găsește pe ultimul. Dar poliția nu vine. Exasperat pentru că fusese tras pe sfoară Încă o dată, Andrew scoate pistolul din sertar și, de data asta pe bune, trage În Milo. Milo moare, după care se aude sirena Poliției: le vrai motif de la police selon moi, spune naratorul, c’est le meurtre de Milo Tindle, care chemase Într-adevăr poliția
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]