3,961 matches
-
afecțiunii a fost într-adevăr suferința fetală la naștere . Nou-născuții cu deficit de GH au o incidență mai mare a malformațiilor de linie mediană (displazie septo-optică, palat dehiscent sau fantă labială superioară: gură de lup sau buză de iepure etc. planșa 42) decât în populația generală. în cadrul acestor malformații embriologice de linie mediană pot apărea și malformații ale regiunii hipotalamo-hipofizare (disgenezia tijei hipofizare, neurohipofiză ectopică, situată inferior față de eminența mediană, atrofie hipofizară), care explică asocierea cu nanismul hipofizar (respectiv cu deficitul
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
în populația generală. în cadrul acestor malformații embriologice de linie mediană pot apărea și malformații ale regiunii hipotalamo-hipofizare (disgenezia tijei hipofizare, neurohipofiză ectopică, situată inferior față de eminența mediană, atrofie hipofizară), care explică asocierea cu nanismul hipofizar (respectiv cu deficitul de GH) (planșele 43-45). Morbiditatea și mortalitatea perinatală a copiilor cu deficit de GH sunt mai crescute, mai ales prin hipoglicemie sau icter colestatic prelungit și hepatită cu celule-gigant. Riscul de hipoglicemie e cauzat de lipsa efectului hiperglicemiant al GH și e cu
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
musculară slab reprezentată, astfel încât compoziția corporală a copiilor cu deficite ale axei somatotrope este deseori modificată semnificativ. Chiar dacă talia și greutatea acestor copii sunt anormal de mici, greutatea raportată la talie poate fi adesea în domeniul supraponderal (figura 42, dreapta; planșa 41) . De altfel, aspectul clinic al copiilor cu nanism hipofizar este de multe ori capitonat, de perniță sau de păpușă, din cauza acumulării excesive de țesut adipos (planșa 41). Aspectul de păpușă sau infantil este întregit și de faciesul nanicului hipofizar
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
greutatea raportată la talie poate fi adesea în domeniul supraponderal (figura 42, dreapta; planșa 41) . De altfel, aspectul clinic al copiilor cu nanism hipofizar este de multe ori capitonat, de perniță sau de păpușă, din cauza acumulării excesive de țesut adipos (planșa 41). Aspectul de păpușă sau infantil este întregit și de faciesul nanicului hipofizar (figura 43). Oasele masivului facial se dezvoltă greu și incomplet, dând deseori aspectul de față mică: extremitățile sunt și ele de dimensiuni mici (acromicrie, în contrast cu acromegalia: extremitățile
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
capătă denumirea de GHD idiopatic și reprezintă peste 70% din totalul cazurilor de GHD. Leziunile care determină GHD pot fi infecțioase, traumatice, iatrogene, tumorale, postiradiere, inflamatorii, necrotice, autoimune și din ce în ce mai frecvent cauzate de defecte moleculare ale procesului de diferențiere hipofizară (planșa 29), care încep să explice din ce în ce mai multe dintre cazurile de nanism hipofizar idiopatic . Incidența copiilor cu GHD, definiți ca fiind copiii cu talie mai mică de 2 DS și tratați cu GH recombinant în urma răspunsului incomplet (nesatisfăcător) al GH la
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
care au de obicei un handicap statural sever în momentul diagnosticului, cât și copiii, mai numeroși, cu un deficit parțial de GH, cu o secreție bazală de GH prezentă, dar cu un GH care răspunde incomplet la testele de stimulare (planșa 27). La aceștia din urmă handicapul statural este, de obicei, mai puțin sever în momentul diagnosticului. Deși pot fi date numeroase exemple de cazuri de nanism hipofizar familial, determinat genetic (vezi figura 44), și deși diversele tipuri de mutații ce
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
dintre aceste forme genetice pot fi familiale. 1. Mutații genetice care determină deficite hormonale pluritrope printre care se numără și deficitul de GH a) Displazia septo-optică (mutații ale HesX1) HesX1 este un factor de diferențiere exprimat precoce în dezvoltarea hipotalamo-hipofizară (planșa 29). Mutații ale acestei gene sunt asociate cu forme familiale de displazie septo-optică, având o panoplie largă de defecte hipotalamo-hipofizare, printre care hipoplazie pituitară cu grade variate de hipopituitarism pluritrop până la panhipopituitarism și displazie septo-optică (vezi mai jos malformațiile congenitale
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
displazie septo-optică, având o panoplie largă de defecte hipotalamo-hipofizare, printre care hipoplazie pituitară cu grade variate de hipopituitarism pluritrop până la panhipopituitarism și displazie septo-optică (vezi mai jos malformațiile congenitale) . b) Mutații ale PROP1 Gena PROP1 (prescurtare de la profetul Pit1 vezi planșa 29), situată pe cromozomul 5q35, codifică un factor de transcripție implicat în diferențierea celulelor hipofizare, fiind esențial pentru expresia unui alt factor de diferențiere, Pit1 (vezi mai jos), de unde și numele. Unele mutații ale PROP1 duc la deficite hormonale pluritrope
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
peptidic alcătuit din 291 de aminoacizi, implicat specific în transcripția genelor care codifică GH, prolactina, TSH și receptorul pentru GHRH. Mai mult, Pit1 activează transcripția genelor implicate în diferențierea, proliferarea și durata de viață a celulelor somatotrope, lactotrope și tireotrope (planșa 29). Gena umană care codifică Pit1 e situată pe cromozomul 3p11, fiind cunoscută sub denumirea gena POU1F1. Așadar, este de înțeles de ce diverse mutații ale acestei gene sunt însoțite de GHD, deficit prolactinic și deficiențe de grade diferite ale secreției
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
ale buzei superioare (buză de iepure), uneori prezența unui incisiv unic central și, foarte rar, ciclopie (prezența unui singur ochi). Dintre toate aceste malformații, cele care pot fi asociate frecvent cu insuficiența hipotalamică sunt dehiscențele izolate ale palatului/buzei superioare (planșa 42). Din acest motiv, copiii cu astfel de modificări embrionare care au tendința de a crește mai greu trebuie testați cu privire la integritatea axei somatotrope . O altă modificare de linie mediană este displazia septo-optică, care asociază hipoplazia sau agenezia chiasmei optice
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
GH prezintă tija pituitară întreruptă anatomic, neurohipofiza fiind localizată ectopic . Rudele de gradul I ale pacienților la care s-a demonstrat existența disjuncției de tijă pituitară au un risc mai mare de a avea aceeași malformație decât populația generală . în planșele 43-45 se observă două astfel de cazuri de copii cu nanism hipofizar prin deficit sever de GH și disjuncție de tijă hipofizară, diagnosticați tardiv primul la 17 ani, iar cel de-al doilea la 20 de ani. Pacienții aveau asociat
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
17 ani, iar cel de-al doilea la 20 de ani. Pacienții aveau asociat hipogonadism central, precum și insuficiență corticotropă și tireotropă. Ambii copii aveau malformații hipotalamo-hipofizare, cu șa parțial vidă și neurohipofiză ectopică. în primul caz, tija pituitară era absentă (planșa 44 examinare RMN), iar în al doilea era atrofică, filiformă. III. Deficit de GH prin afectarea lezională a sistemului hipotalamo-hipofizar O pleiadă de afecțiuni care au o incidență mică, dar care interesează regiunea hipotalamo-hipofizară pot determina deficite hormonale hipofizare mai
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
cazurile de mai sus se referă la perturbări evidente ale axei somatotrope cu privire la sensibilitatea tisulară la acțiunea GH, există situații, mult mai numeroase, în care se poate discuta de insensibilitate parțială la acțiunea GH, sau deficit parțial de IGF-I (planșa 27). Acești copii au un nivel normal de GH cu un răspuns normal la testele de stimulare, dar au un nivel mai mic de IGF-I și IGFBP 3, asociat unei talii mici. Acești copii, catalogați anterior ca având o
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
atinge talia finală conform prognosticului ei, ci o talie mai mică . Din acest motiv, se poate pune uneori problema asocierii terapiei cu hormon de creștere la terapia de substituție cu hormoni tiroidieni , ca în cazul clinic prezentat mai jos. în planșa 46 este prezentat cazul lui I.M., diagnosticat la 11 ani și 6 luni cu tiroidită Hashimoto și hipotiroidie. Acesta s-a prezentat împreună cu părinții la consultație, din cauza unei talii foarte reduse (123 cm, < 3 DS) și a unei viteze de
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
dintre hipofiză și tiroidă este caracterizată de sintagma TSH este anormal de normal pentru nivelul prea scăzut al fT4 . Un exemplu clasic de eficientizare a terapiei cu rGH prin adăugarea terapiei de substituție cu hormoni tiroidieni este pacientul prezentat în planșa 45, care prezintă insuficiență hipofizară globală cu modificări de linie mediană. Evident, urmărirea substituției cu hormoni tiroidieni la pacienții cu hipotiroidie centrală/secundară nu poate fi făcută prin dozarea TSH, care nu e informativă în aceste cazuri. Urmărirea terapiei se
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
întrucât este ineficientă din cauza rezistenței la GH determinate de excesul glucocorticoid . Spre deosebire de sindromul Cushing endogen, oprirea terapiei cu glucocorticoizi favorizează mai frecvent apariția spontană a unui catch-up growth, mai ales dacă terapia glucocorticoidă a fost de durată mai scurtă . în planșa 47 este evidențiat cazul lui D.A.R., un copil de 2 ani și 6 luni care a fost tratat cu doze mari de preparat topic glucocortiocoid pentru o eczemă apărută în zona inghinală. în momentul internării, copilul prezenta sindrom Cushing florid
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
secreției de GH . Datorită limitelor acestor teste, regula diagnostică este considerarea unei secreții subnormale de GH atunci când pacientul are un răspuns insuficient (adică o valoare sub 10 ng/ml a GH) la cel puțin două teste de stimulare diferite (vezi planșa 30). Finalizarea testelor axei somatotrope încadrează pacientul investigat într-una dintre următoarele trei categorii (planșa 30): 1) copii cu deficit de GH, total sau parțial, care au talie mică, un nivel mic de IGF-I și răspund insuficient la cel
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
GH atunci când pacientul are un răspuns insuficient (adică o valoare sub 10 ng/ml a GH) la cel puțin două teste de stimulare diferite (vezi planșa 30). Finalizarea testelor axei somatotrope încadrează pacientul investigat într-una dintre următoarele trei categorii (planșa 30): 1) copii cu deficit de GH, total sau parțial, care au talie mică, un nivel mic de IGF-I și răspund insuficient la cel puțin două teste diferite de stimulare a secreției de GH; 2) copii de talie mică
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
2-3 ani față de populația generală . Copilul la care pubertatea a debutat necesită o doză zilnică mai mare de rGH (de obicei 0,05 mg/kg/zi) pentru ca efectul terapiei cu GH să suplimenteze saltul statural determinat de declanșarea pubertății . în planșa 51 e prezentată evoluția uneia dintre primele paciente cu deficit de GH tratate de mine în Clinica Endocrinologică Iași. Se știe că există grade variate de sensibilitate individuală la terapia cu rGH. Diferențele individuale de răspuns se datorează, printre altele
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
încă, prin administrare de sexoizi . Există totuși cazuri de diagnostic tardiv al deficitului de GH cu hipogonadism, care ar mai putea beneficia de un tratament cu doze mari de rGH în vederea stimulării creșterii . Un caz elocvent este cel prezentat în planșa 45: un pacient de 20 de ani cu panhipopituitarism care, substituit fiind cu rGH, tiroxină și cortizol, a câștigat 20 cm în 2 ani (de la 138 cm la 158 cm) și a continuat să crească într-un ritm excelent. Recent
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
1 din 1.500 bărbați, fenotipul fiind masculin și similar în toate cele trei variante . Diagnosticul de sindrom Klinefelter se pune de cele mai multe ori după instalarea pubertății, chiar dacă testiculele pot avea dimensiuni mai mici chiar în perioada prepubertară. Semnele clinice (planșa 48) sunt reprezentate de disociație peno-orhitică (penis de dimensiuni normale, dar testiculi mici, duri, insensibili): talie înaltă cu picioare disproporționat de lungi, nu neapărat corelate cu hipogonadismul, care este inconstant, și performanțe școlare de obicei scăzute. Deseori, acești pacienți au
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
este confirmat de prezența unui nivel seric și urinar crescut de metionină și homocisteină . c. Alte sindroame rare caracterizate de o talie înaltă Există alte sindroame genetice extrem de rare caracterizate de o talie înaltă. Unul dintre acestea este sindromul Simpson-Golabi-Behmel (planșa 49), caracterizat prin gigantism, facies alungit de cal, frunte aparent scurtă, gură mare cu malocluzie, dinți supranumerari, cu canini ascuțiți, de bulldog, pat ungheal scurtat. Pacienții prezintă retard psihic marcat și au un risc crescut de malformații cardiace și renale
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
medie. Mutația implicată în acest sindrom cauzează inactivarea glypicanului 3, fapt ce duce la stimularea excesivă a activității diverșilor factori de creștere . Maladia este extrem de rară, până în prezent fiind descriși mai puțin de 200 de pacienți. Un astfel de pacient (planșa 49) a fost diagnosticat în decursul unui consult interclinic, în vederea diagnosticului diferențial cu gigantismul acromegalic prin exces de GH (mulțumiri pe această cale dnei Dr. Dana Turliuc, neurochirurg care a trimis pacientul la consult). 6.3. Talia înaltă de cauză
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
de GH la adulți nu va mai putea duce la o creștere suplimentară în înălțime, dar va determina o creștere excesivă a extremităților, evidentă la nivelul masivului facial (nas, buze, limbă, arcade sprâncenare, arcade zigomatice), la nivelul mâinilor și picioarelor (planșa 50). Aceste modificări sunt cunoscute sub denumirea acromegalie . Acromegalia este deja o boală destul de rară, cu o incidență de 1/5.000 locuitori. Un număr mic de pacienți cu adenoame hipofizare secretante de GH au un debut al bolii în
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
cu o proporție adecvată a segmentelor corpului. Chiar copiii cu nanism hipofizar pot avea un aspect eunucoidal al dezvoltării lor, cu picioare mai lungi, mai ales în condițiile în care deficitului de GH i se adaugă deficitul de gonadotropi (vezi planșele 43 și 45). Sindroamele genetice caracterizate prin lipsa declanșării spontane a pubertății și hipogonadism (ca, de exemplu, hipogonadismul central din sindromul Kallman, unde secreția de GnRH lipsește, sau hipogonadismul primar din sindromul Klinefelter; vezi și planșa 48) pot fi de
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]