5,205 matches
-
potoli vijelia de chin dintr-însul. Mintea i s-a închis, scăpătată din cheutori... Câteva pâlpâiri de lumină licărite printre pleoape... și, își pierdu stăpânirea... prăbușindu-se în el însuși ca într-o bulboană care l-a supt până la fund. Pleoapele începură să-i alunece... somnul îl birui, apărat de întuneric... și, cu un suspin de ușurare, alunecă în vis... Totuși, ochii încă mai căutau, în inima tavanului vedenii ciudate... ... Se făcea că, în fața lui, la capătul patului stătea o făptură
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nemuritor... este nemuritor! Murmură Iorgu. Este supus legilor reîncarnării. Îi repetă încet mintea ostenită... a reîncarnării legilor, a reîncarnării vieții... a reîncarnării încarnării... a încarnării reîncarnării... a re... re... Și, astfel gândurile i se metamorfozau învălmășite în minte ostenindu-l... Pleoapele îi căzură grele ca plumbul și alunecă într- un somn adânc, adânc... până dimineață... Unde este viată este Dumnezeu A venit iama și-n cimitir... O iamă cu zăpadă puțină. Timpul era frumos, aer curat și rece, cer senin, soare
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu un năsuc mic și buze roșii, vioaie și totuși molatecă, îmbrăcată într-un capot argintiu de mătase natural chinezească cu flori mari albastre și roșii. In timp ce îl privea, ochii ei frumoși sprâncenați, se umeziră în vreme ce striveau între pleoape cine știe ce amaruri sau bucurii, cu un zâmbet care îi lumina fața uimitor de frumoasă. Și, așa, cum stătea în ușă nedumerit, se pomeni cu ea în casă, purtând în brațe un pachet. “-Uite, ți-am adus un pardesiu, încercă-l
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
superstițioasă... Cucuveaua se mai auzi o dată prelung, și, cu bătăi de aripi grele, cu un fâșâit lung, zbură pe deasupra printre blocuri. -Hm?!.. făcu el și se așeză în pat. Și, ca doborât de gânduri, fără putință de a se împotrivi, pleoapele îi căzură grele, ochii i se împăienjeniseră nedeslușit, asemeni unui vis, și alunecă într-un somn adânc, ușor și lin, ca sania pe omătul moale. Era un somn care părea să dureze de ani întregi, un somn greu ca plumbul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și lin, ca sania pe omătul moale. Era un somn care părea să dureze de ani întregi, un somn greu ca plumbul, pierdut în noaptea necunoscută. ...Se simțea legat fedeleș și cu un căluș în gură; nu putea deschide ochii, pleoapele îi cădeau grele, iar gândurile înotau ca într-o ceață groasă, zile și nopți în șir, fără număr, a luptat fără răgaz... Amintiri halucinante... fierbințeli îi zguduiau tot trupul. Totul e învăluit în ceață cu umbre nedeslușite... -Doamne, ajută-mă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
aceia posomorâți. -Către amiază, am să merg la Biserică să aprind o candeluță și lumânări la Maica Domnului, pentru iertare!.. murmură el. ...Iartă-mă, Fata, că azi nu vin la cimitir... dacă Dumnezeu mă ajută, vin la tine, mâine, miercuri!.. Pleoapele îi căzură grele, ca niște obloane, și adormi. A mai avut vreo două vise scurte, în care a vorbit cu Vasilica, dar n-a văzut-o... doar glasul ei se auzea de departe, de undeva din neant, că-l striga
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-o... Ori, poate, chiar a văzut-o, și privirile-i neliniștite se ațintiră în necunoscut... ”-Cine te-a trimis?.. bâigui ea încet. Ah, El?!..” suspină ea, și cu un oftat adânc, ce a încremenit veacurile, și-a dat sufletul. Și, pleoapele-i coborâră încet și au stătut... Tot geamătul, tot zbuciumul de până atunci și o liniște, și o cumințenie înspăimântătoare de dincolo de lume, au căzut cu zâmbet de aur pe chipul ei de lut... Bătrânul Iorgu, la aceste gânduri, se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mai vreau nici o explicație, am obosit... Imi e sufficient faptul în sine. Vasilica există în viața mea, comunic cu dânsa. Imi dă semne care confirmă dorințelor mele . mă simt liniștit si mi-e suficient. Era ora patru și douăzeci. dimineața. Pleoapele îi căzură grele ca plumbul și alunecă într- un somn lin, și într-un alt vis. ...Se făcea că Iorgu era într-o grădină frumoasă, cu trandafiri și plângea. Dintre flori apăru, fără să-i vadă fața un unchi de-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
urmăresc ivirea unei lacrime, care, nu știu de ce, mi se pare, că, prinde a se desprinde, și se rupe, cu atâta tristețe, și cu atâta Încetineală, parcă, dintr-un lanț de argint, pe care-l bănuiesc, În izvorul de dincolo de pleoapă! Vitrina cu rarități În parcul public. Pe o bancă din lemn. Sub un tei care parcă era o mărturie vie a legendei Eminescu. Da, pe o bancă, de pe marginea unei alei mediu-circulată. Cu ramificații dese, pe stânga și pe dreapta
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
not open You’re frozen.” Sting televizorul și mă ridic. - Asa, acum te-ai supărat. De ce mai vii aici, numai să mă enervezi? Îmi stă pe limbă un raspuns dur, dar prefer să plec. Mă arunc în pat și simt pleoapele pline de lacrimi. „Ce e rău, Potaie?”, mângâi pisică ce mi s-a încolăcit, pufăind, în brațe. „Tu de ce nu zici ceva?” Probabil nici ea nu știe... <sima35>: bună, vick <victor45>: bună. Te știu? <sima35>: sidonia <victor45>: sidonia? Oh, sidonia
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
-o până a plecat înapoi spre Canada. Așa era, ea nu stia să ierte... Nu a mai vrut să vină la mine, s-a dus direct la autobuz. - Nu pleca, te rog. Hai acasă. Am condus toată ziua, îmi cad pleoapele de oboseală. Hai să ne culcam, este și mâine o zi. - Nu, cu tine nu mai stau! Să-ți găsesc scrisori de la amante! - Eu le-am scris, nu ele... - Cine știe ce ți-au scris ele, de aceea le- ai șters. Vreau
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
gură un om și ceea ce spune corpul lui. CÎnd un om spune altceva decît gîndește, corpul lui Îl trădează prin anumite gesturi pe care pînă atunci nu le făcea, prin modificarea poziției, a expresiei feței, a tonului vocii, mișcările ochilor, pleoapelor, mîinilor, degetelor, picioarelor, capului, umerilor. Cu timpul vei Învăța să Înțelegi și acest limbaj al corpului, care de multe ori ne arată mult mai bine ce a vrut să spună cel cu care vorbim. Văzînd că ai tăcut, puteam să
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
anume semn prietenesc folosit numai de el, șoferilor în cauză. A mai făcut doi pași. Se gândea deja că după următorii trei va fi pe trotuarul celălalt, dar nu a mai apucat să-i facă... Câteva secvențe de secundă, în spatele pleoapelor sale larg deschise, s-a derulat un film năucitor de rapid și de înfricoșător. În spatele autoturismului, care oprise brusc prin folosirea brutală a sistemului de frânare, și-a făcut apariția o camionetă de transport marfă de culoare albă. Venea în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
adresă un al treilea bărbat cu voce blândă, îngrijorat. Apoi vom încerca să vorbim... Ia să vedem: m-ai înțeles? Bietul om, cu ultima fărâmă de energie pe care simțea că o are, se forță și reuși să-și miște pleoapele de mai multe ori. Spre mirarea tuturor, începu să vorbească. - Nu este el... Nu este vinovat. Lăsați omul... în pace, oameni buni! șopti el, destul de greu, dar clar, cu voce rugătoare. - De unde știi tu că nu este vinovat? îl întrebă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu urechile..., domnule doctor. Aud foarte bine și... interpretez bine zgomotele. Nu m-a lovit cu mașina, domnilor polițiști... Mă auziți? Am căzut eu..., dar după ce mi-a lovit bastonul... Trecuse de mine..., a mai rostit nevăzătorul, destul de greu, trăgânduși pleoapele peste ochii lipsiți de lumină. Tainicele cărări ale iubirii - Și-a pierdut cunoștința! a exclamat medicul și a dat imediat indicații oamenilor ce-l însoțeau. L-au ridicat cu mare grijă și l-au așezat pe targă. Odată urcat în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu drag..., că au nevoie de el și alte treburi din astea, domnu doctor, care să... - Da, da! Perfect! Este foarte bine că i-ai vorbit... Dar, spune-mi, te rog, a mișcat cumva ceva? Un deget ori un picior, pleoapele..., dacă ai observat.... - Nuuuu! Păi, ce? Nu aș fi văzut eu? Că eram cu ochii pe el, domnu’ doctor, că e și băiat frumos, mânca-l-ar mama, că, dacă n-ar avea masca de oxigen, ar sta fetele numai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
întocmai sfatul asistentei, Eugen merse în parcare și, de acolo, cu mașina, nu a mai oprit până acasă. A adormit mai repede decât își imaginase. De altfel, era deja miezul nopții. A adormit zâmbind, cu imaginea Iulianei defilând vioaie pe sub pleoapele închise, în diferite ipostaze și mișcări pe care i le surprinsese pe când el o privea pe ascuns. Deși puține ore i-au rămas pentru somn, după o zi foarte încărcată de activitate plină de tensiune, Eugen s-a trezit odihnit
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
concentrezi ca să mi le comunici de îndată ce vei putea vorbi. Te vei trezi curând, să fii sigur de asta, Tinule! Te vei trezi și vei dori să vorbim. Parcă ne cunoaștem de multă vreme... Simți că am dreptate? Poți mișca o pleoapă dacă mă auzi acum?... Nu..., nu încă, dar vei reuși. Uite! Pun palma ta dreaptă în palma mea... Dacă mă auzi, te rog să miști palma ori un deget sau două, dacă poți... Hai! Nu..., nu știu dacă ai mișcat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
-i ofere detalii. Țipătul de bucurie al Iulianei i-a încălzit sufletul... ... Tot în cea de a doua zi trecuse și doamna Luiza Dobrescu pe la fiul său, însoțită de Iuliana. Bucuria a fost mare, de nedescris. Faptul că Iustin mișca pleoapele era mai mult decât suficient pentru mamă să fie încredințată că va avea viață și că va vorbi în curând. Dar cel mai emoționant tablou a fost oferit în ziua următoare pentru Iuliana și doamna Luiza. Era în ziua a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
tot acest timp, cei prezenți uitaseră parcă să respire. Din nou, acea liniște adâncă. Iustin simțea toate privirile Tainicele cărări ale iubirii canalizate pe ochii lui. Nu s-a grăbit. Încărcat cu o răbdare de invidiat, a deschis cu prudență pleoapele, astfel încât să poată vedea foarte puțin, printre gene. Ochii săi au sesizat lumina și, involuntar, s-au închis. A simțit o strângere de mână. „Este mâna ei. I-am păstrat atingerea intactă. Nicio femeie nu are mâna atât de fină
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de muncă asiduă și cinstită”, gândi el în fracțiuni de secundă. Deschise din nou ambii ochi, la fel de încet și aproape la fel de puțin. De data aceasta, a rămas cu ei deschiși ceva mai mult timp. Apoi, a treia oară, a ridicat pleoapele cam la jumătate și a văzut mai multe umbre proiectate ca pe un ecran luminos. Răbdător, a privit lung, parcă așteptând să se așeze imaginile. A închis ochii și, după câteva clipe, i-a deschis din nou, în întregime, cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
tejghelei mai bine de cinci minute. Cam acesta fu răstimpul necesar pentru ca sinapsele sale să iasă din blocajul provocat de complicata mea formulare „bună ziua, o cafea și un pahar cu apă minerală, vă rog”. Fața barmanului începu să se destindă, pleoapele începură să-i acționeze cu un fel de febrilitate. — Bună ziua, șopti el clipind des, ca și cum ar fi găsit o soluție la o ecuație extrem de dificilă. Cineva, într-un colț al cafenelei, răsuflă ușurat, semn că o anumită dezamorsare fusese declanșată
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Da, iubitul meu domn, îmi place să vă văd clipind, mă excitați enorm cînd clipiți des și mă priviți cu un aer nelămurit, sunteți ca un fel de pasăre care dă repede din aripi ca să nu se prăbușească. La dumneavoastră pleoapele au ceva din niște aripi atrofiate, din această cauză cine vă privește clipind simte o enormă compasiune. Își spune : „ia te uită la el, cîndva a avut niște aripi mari, enorme cu care zbura, cu care se ridica deasupra noastră
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
secundelor prea grăbite sau a poluării sentimentale, în sfîrșit, nu contează din ce cauză, dar între timp aripile au început să i se atrofieze, să i se micșoreze, să i se resoarbă... și astfel aripile i s-au transformat în pleoape, atît a mai rămas din ele, două pleoape... dar atrofierea nu a atins și natura intimă a fostelor aripi, acestea au continuat să conserve un anume tip de energie, instinctul de zbor... și atunci se zbat, sau continuă să se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
sfîrșit, nu contează din ce cauză, dar între timp aripile au început să i se atrofieze, să i se micșoreze, să i se resoarbă... și astfel aripile i s-au transformat în pleoape, atît a mai rămas din ele, două pleoape... dar atrofierea nu a atins și natura intimă a fostelor aripi, acestea au continuat să conserve un anume tip de energie, instinctul de zbor... și atunci se zbat, sau continuă să se zbată chiar dacă au devenit pleoape...” Iată ce își
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]